4,587 matches
-
au fost uciși, au plecat în refugiu sau și-au pierdut averea. Primele crime împotriva civililor au apărut în timpul ofensivei austriece în Șerbia din august 1914. Soldații austro-ungari s-au dedat la jafuri și violențe împotriva civililor sârbi. După declanșarea ofensivei austro-germane din toamna anului 1915, civilii sârbi s-au retras odată cu armata, temându-se de cruzimea ocupantului, cruzime dovedită cu un an în urmă. Primii care și-au părăsit casele au fost locuitorii capitalei Belgrad, urmați de cei din orașele
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
urmăriți îndeaproape de avangărzile austro-germane. Refugiații au suferit de foame, tifos, sau au murit în timpul bombardamentelor de artilerie și atacurilor aeriene. Prin comparație cu trupele germane și austriece, bulgarii au evitat folosirea armelor împotriva civililor. Un jurnalist german prezent la ofensiva avea să scrie: „Sângele arhiducelui Franz Ferdinand, care a murit ca un martir, va fi spălat cu râuri de sânge sârbesc. Suntem martorii evenimentului solemn al unei pedepse istorice. În șanțuri, de-a lungul drumurilor și pe pârloage, peste tot
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
sau de foame, la sfârșitul războiului existând 10.000 de orfani. Partizanii sârbi și muntenegreni au dus o luptă neîntreruptă cu trupele de ocupație. Civilii rămași în țară s-au răsculat în mai multe rânduri împotriva forțelor străine. Odată cu reluarea ofensivei aliate împotriva forțelor Puterilor Centrale, civilii sârbi au luat parte activă la lupta pentru alungarea inamicului de pe pământul țării. După izbucnirea războiului, în rândurile armatei austriace din Balcani au avut loc dezertări dese. În timpul campaniei din 1914, 35.000 de
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
Salonic, s-a manifestat fenomenul franternizării între soldații ruși (Antanta) și bulgari (Puterile Centrale). În rândurile soldaților Corpului expediționar francez s-au manifestat mișcări de protest în 1917. Ca urmare a înfrângerii suferite de francezi pe frontul de vest în cadrul Ofensivei Nivelle, soldații francezi de pe frontul din Balcani au cerut cu insistență încetarea războiului. Comandamentul forțelor franceze din Băcani a înăbușit orice mișcare revoluționară sau pacifista din rândul trupelor din subordinea sa. Cea mai importantă rebeliune a soldaților de pe frontul din
Campania din Balcani (Primul Război Mondial) () [Corola-website/Science/319789_a_321118]
-
populației maghiare în comparație cu 1930. Cea mai mare parte a populației maghiare încă prezentă în Bucovina a emigrat în următoarele luni din cauza unei înăspriri la adresa lor a legislației românești. La 8 octombrie 1944, Ungaria a evacuat teritoriul Bácska, ca urmare a ofensivei partizanilor conduși de Iosip Broz Tito) și secuii au fost nevoiți să se refugieze din nou, de data aceasta în Transdanubia. Ei și-au pierdut iarăși toate proprietățile și au devenit emigranți apatrizi fără adăpost. În perioada 1945-1946 secuii au
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
atacă partea dinspre mare și iau în stăpânire 25 de turnuri. Varegii rezistă în fața cruciaților, iar venețienii se retrag dincolo de fumul incendiului care a distrus circa 120 hectare de oraș. În cele din urmă, Alexios al III-lea preia conducerea ofensivei și, în fruntea a 17 divizii (8.500 de soldați) pornește de la poarta St. Romanus, fiind superior numeric față de cruciați, care dețineau numai 7 divizii (3.500 de soldați). Retragerea și efectele devastatoare ale incendiului demoralizează și indignează pe cetățenii
Asediul Constantinopolului (1203) () [Corola-website/Science/319082_a_320411]
-
Teoria cinetică a gazelor. În 1777, Antoine Lavoisier și-a publicat lucrarea "Réflexions sur le phlogistique pour servir de suite à la théorie de la combustion et de la calcination", fiind astfel prima dintr-o serie de lucrări ce se aflau în ofensivă cu teoria flogisticului; el a fost împotriva acestor ofensive când Priestley i-a răspuns în 1783. Cu toate că a fost de acord cu o parte din teoria lui Lavoisier, Priestley a fost nepregătit să accepte și revoluțiile majore propuse de Lavoisier
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
a publicat lucrarea "Réflexions sur le phlogistique pour servir de suite à la théorie de la combustion et de la calcination", fiind astfel prima dintr-o serie de lucrări ce se aflau în ofensivă cu teoria flogisticului; el a fost împotriva acestor ofensive când Priestley i-a răspuns în 1783. Cu toate că a fost de acord cu o parte din teoria lui Lavoisier, Priestley a fost nepregătit să accepte și revoluțiile majore propuse de Lavoisier: răsturnarea flogisticului, conceptualizarea elementelor și a substanțelor chimice și
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
că dezechilibrele sau immobilizations (care sunt uzanțelor personale în apărare de poliție sau în sport modalitățile cum de s) sunt cererile înțeleasă în domeniul apărării personale. În domeniu militar o pune pentru a utiliza tehnici cu o putere mai mare ofensiva și letale merită să fie ea însăși, de asemenea, de arme.
Apărare personală () [Corola-website/Science/319266_a_320595]
-
primele unități ale Armatei Poloneze sub comanda maiorului Wacław Stachiewicz au intrat în Przemyśl, localitate aflată la 70 km depărtare de Liov. Temându-se că aceste trupe poloneze vor încerca să atace forțele ucrainene asediatoare, colonelul Stefaniv a pregătit o ofensivă generală împotriva cartierelor apusene pe care nu le controla. În ciuda unor atacuri violente ale ucrainenilor în perioada 13 - 15 noiembrie, apărarea poloneză a rezistat. Pe 18 noiembrie a fost semnat un armistițiu între cele două tabere. După două săptămâni de
Bătălia de la Liov (1918) () [Corola-website/Science/319294_a_320623]
-
Bismarck, Insulele Amiralității, Noua Guinee, Insulele Marshall, și Insula Wake) iar în iunie 1944, o serie de debarcări amfibii americane sprijinite de Fast Carrier Task Force a flotei a cincia a SUA au capturat cele mai multe dintre Insulele Mariane (ocolind insula Rota). Această ofensivă a făcut breșe în inelul strategic interior de apărare al Japoniei și a dat americanilor o bază de la care cu ajutorul bombardierelor cu rază lungă de acțiune Boeing B-29 Superfortress puteau ataca insulele japoneze. Japonezii au contraatacat în Bătălia din Marea
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
începe să își mobilizeze forțele. Regatul Unit, aflat în stare de război cu Franța încă din 1803, încurajează intențiile belicoase ale Vienei, promițând susținere financiară și intervenții militare în Olanda și în sudul Italiei. În aprilie 1809, austriecii își lansează ofensiva, atacând simultan în Bavaria, Ducatul Varșoviei și nordul Italiei. La început, ofensiva austriacă are succes, dar curând armatele franceze și aliate, regrupate sub comanda Împăratului Napoleon I înving armatele habsburgice, atât pe teatrul principal de operațiuni din Germania, cât și
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
cu Franța încă din 1803, încurajează intențiile belicoase ale Vienei, promițând susținere financiară și intervenții militare în Olanda și în sudul Italiei. În aprilie 1809, austriecii își lansează ofensiva, atacând simultan în Bavaria, Ducatul Varșoviei și nordul Italiei. La început, ofensiva austriacă are succes, dar curând armatele franceze și aliate, regrupate sub comanda Împăratului Napoleon I înving armatele habsburgice, atât pe teatrul principal de operațiuni din Germania, cât și pe celelalte fronturi. Viena capitulează pe 13 mai, dar Împăratul austriac Francisc
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
curând armatele franceze și aliate, regrupate sub comanda Împăratului Napoleon I înving armatele habsburgice, atât pe teatrul principal de operațiuni din Germania, cât și pe celelalte fronturi. Viena capitulează pe 13 mai, dar Împăratul austriac Francisc I continuă războiul și ofensiva franceză este respinsă la sfârșitul lui mai, la Aspern-Essling. Cu toate acestea, Împăratul Napoleon își organizează o nouă ofensivă în iulie, trecând Dunărea și învingând trupele austriece ale Arhiducelui Carol la Wagram. Imperiul Austriac este nevoit să încheie un armistițiu
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
operațiuni din Germania, cât și pe celelalte fronturi. Viena capitulează pe 13 mai, dar Împăratul austriac Francisc I continuă războiul și ofensiva franceză este respinsă la sfârșitul lui mai, la Aspern-Essling. Cu toate acestea, Împăratul Napoleon își organizează o nouă ofensivă în iulie, trecând Dunărea și învingând trupele austriece ale Arhiducelui Carol la Wagram. Imperiul Austriac este nevoit să încheie un armistițiu și apoi să semneze un tratat de pace extrem de defavorabil la Tratatul de la Schönbrunn. Ofensiva britanică tardivă de la sfârșitul
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
își organizează o nouă ofensivă în iulie, trecând Dunărea și învingând trupele austriece ale Arhiducelui Carol la Wagram. Imperiul Austriac este nevoit să încheie un armistițiu și apoi să semneze un tratat de pace extrem de defavorabil la Tratatul de la Schönbrunn. Ofensiva britanică tardivă de la sfârșitul lui iulie se încheie dezastruos la Walcheren. În urma războiului celei de-a cincea Coaliții, Imperiul Austriac pierde o serie de teritorii iar Regatul Unit și insurgenții din Spania și Portugalia rămân singurii oponenți semnificativi ai lui
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Landwehr", suficient pentru a deține o supremație strategică zdrobitoare. Istoria a dovedit că austriecii și-au supraestimat capacitățile și viteza de mobilizare. Anumiți generali din Înaltul Comandament subliniau importanța crucială a acestor miliții, mai ales în cazul necesității respingerii unei ofensive franceze pe teritoriile coroanei austriece. Aceste trupe se vor dovedi însă relativ slab antrenate, slab înarmate și mai ales lipsite de dorința de a se prezenta sub arme și de a lupta. În afară de aceste considerente, Marea Britanie și-a semnalat intenția
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
se retragă curând, din cauza bolilor și a imposibilității de a acționa pe continent. În cercurile înalte ale Curții de la Viena se vorbea de asemenea despre faptul că Prusia ar fi dispusă să se mobilizeze la rândul său pentru a susține ofensiva austriacă. Cât despre Rusia, se considera pe bună dreptate că acest stat, teoretic aliat al Franței, nu va întreprinde nimic împotriva posesiunilor austriece din est. Tot acest raționament a fost inclus într-un raport detaliat al prințului Metternich, pe acea
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
semnificative și destul de ample pentru a da peste cap comunicațiile franceze și a măcina forțele acestora într-un război ucigător de gherilă. La cererea Coroanei, Comandamentul austriac concepe un plan de atac împotriva tuturor teritoriilor controlate de francezi, cu o ofensivă principală în Bavaria, precedată de atacuri pe teatre de operațiuni secundare în Italia și Polonia, administrată de un guvernator francez și aparținând de Regatul Westfaliei, condus de regele Jérôme. Urmau să aibă loc ofensive rapide, neașteptate, menite să nu lase
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
teritoriilor controlate de francezi, cu o ofensivă principală în Bavaria, precedată de atacuri pe teatre de operațiuni secundare în Italia și Polonia, administrată de un guvernator francez și aparținând de Regatul Westfaliei, condus de regele Jérôme. Urmau să aibă loc ofensive rapide, neașteptate, menite să nu lase francezilor timp să își concentreze forțele: arhiducele Ioan de Austria urma să conducă o armată de 60 000 de oameni, denumită „Armata Austriei Interioare”, ce avea să atace în nordul Italiei; armata Galiției urma
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
iar 8 000 de oameni erau masați la granița cu Regatul Saxoniei, pentru a susține eventuale revolte antifranceze. Armata principală austriacă, cuprinzând peste 200 000 de oameni, puși sub comanda celui mai capabil comandant austriac, arhiducele Carol, urma să lanseze ofensiva în sudul Germaniei și să învingă aici armata principală franceză. Este de notat totuși că arhiducele împărtășea viziunea tuturor militarilor din înalta aristocrație habsburgică, conform căreia armata era un liant care trebuia să asigure unitatea imperiului multinațional. Din această cauză
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
armatei într-o bătălie decisivă ar fi fost o catastrofă ce ar fi putut amenința chiar existența monarhiei, motiv pentru care arhiducele, un strateg oricum destul de precaut, era mai degrabă preocupat să nu fie învins decât să câștige. Totuși, deși ofensiva nu era în firea sa, arhiducele Carol părea să fie singura opțiune viabilă pentru o comandă atât de importantă. Ambele părți, atât austriecii cât și francezii, vedeau Germania ca fiind principalul teatru de operațiuni pentru războiul ce se anunța. Astfel
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
ce se anunța. Astfel, Napoleon I, conștient că un nou război cu monarhia de la Viena este iminent, este nevoit să părăsească teatrul de operațiuni din Spania și revine la Paris. Împăratul nu se așteapă la o mobilizare austriacă rapidă, iar ofensiva acestora de la începutul lunii aprilie îl ia prin surprindere. Planul francez prevedea posibilitatea ofensivelor din teatrele de operațiuni amintite, dar considera orice alte operațiuni în afară de cele din Germania ca fiind secundare. Ca de obicei, planul împăratului francez cuprindea strategia sa
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
Viena este iminent, este nevoit să părăsească teatrul de operațiuni din Spania și revine la Paris. Împăratul nu se așteapă la o mobilizare austriacă rapidă, iar ofensiva acestora de la începutul lunii aprilie îl ia prin surprindere. Planul francez prevedea posibilitatea ofensivelor din teatrele de operațiuni amintite, dar considera orice alte operațiuni în afară de cele din Germania ca fiind secundare. Ca de obicei, planul împăratului francez cuprindea strategia sa favorită de a angaja inamicul cât mai curând într-o confruntare majoră, de a
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]
-
lună: armata principală austriacă ar fi putut ataca din Boemia, unde fusese masată inițial pentru a aștepta și a face joncțiunea cu armata prusacă, în martie. Cum Prusia a decis că nu este prudent să se implice, austriecii au abandonat ofensiva din regiunea boemă și au mutat trupele la sud. În orice caz, ofensiva austriacă a surprins armata franco-germană („Marea Armată din Germania”) dispersată în toată Germania de sud și centrală, iar comandantul armatei, mareșalul Berthier, a ordonat replierea, solicitând venirea
Războiul celei de-a Cincea Coaliții () [Corola-website/Science/315615_a_316944]