5,351 matches
-
capitală: putem, în acest context, să vorbim de transmodernism în cultură? Deocamdată, lăsăm întrebarea în suspensie, căci din restrângerea epistemologică a părintelui Fanella soluția este negativă. Fundamentele epistemologiei transmoderniste sunt Cuvântul (Logosul divin) și Sfântul Spirit (Sfântul Duh, în limbajul ortodoxiei), acestea fiind consubstanțiale. Ele au fost clarificate de Iisus când samariteanca l-a întrebat despre căile cunoașterii: închinarea pe muntele Samaria sau în Ierusalim ? Iisus nu susține nici una, nici alta și în acel moment el introduce a treia cale transmodernismul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Ogodescu (Persoană și Lume, Ed. Albatros, București, 1981) și, în același an, de apariția capodoperei lui Noica, Devenirea întru ființă. La acestea, s-au adăugat transfinitul lui Cantor, filosofia eonului dogmatic a lui Blaga, pe fondul recuperării religiosului din perspectiva ortodoxiei patristice. Aici introduce Constantin Virgil Negoiță cea de a doua formă de postmodernism, care, prin întâietatea configurării, ar trebui să fie prima. Dar nu aceasta s-a impus, ci postmodernismul modern, adică acel postmodernism care rescrie modernul. Forma lui, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
8)metanoia în locul paranoiei. Fiind dialog generalizat, transmodernismul începe cu "dialogul global între credințe". Mișcarea mondială interconfesională devine speranța erei transmoderne. Deja am vorbit despre modelul de personalitate transmodernă a fostului Papă Ioan Paul al II-lea. De altfel, și ortodoxia românească este angrenată în dialogul interconfesional, avându-l printre primii protagoniști pe mitropolitul Antonie Plămădeală, care încă din anii '60, aflat la studii în Anglia, și-a susținut teza de doctorat chiar cu tema apropierii ecumenice între bisericile creștine 261
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
gnostici vine de acolo că ocultează esența creștinismului ca religie a iubirii, propunând alternativa sexualității sacre. În asemenea demers, sunt manipulate cu multă abilitate erorile Bisericii, care n-au fost puține în decursul istoriei, îndeobște prin instituția Inchiziției. Firește, ignoră ortodoxia răsăriteană care n-a cunoscut Inchiziția. În esență. însă, disputa se reduce la opoziția dintre agapè, iubirea împlinită în instituția căsătoriei (în creștinism), și iubirea pasională, pură (în erezii). Fenomenul a fost analizat cu ascuțită luciditate de Denis de Rougemont
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
contradicție, nici necontradicție, "ea este o adevărată ontologie pură"346. Asta nu înseamnă că Dumnezeu este afectiv, ci că afectivitatea vine prin fenomene contradictorii și dispare prin fenomene noncontradictorii. Aceasta e marea taină creștină a Sfântului Duh. Plus de asta, ortodoxia răsăriteană a dezvoltat o puternică perspectivă sofianică, neglijată, din păcate, de teologia apuseană, perspectivă care contrazice pe ereticii acuzatori că feminitatea a fost ignorată de creștinism. Fiind sufletul lumii, la Dumnezeu nu se ajunge decât pe calea celor trei etici
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
și operă de artă tipografică. În 1642 ia parte, alături de cei trei episcopi ai Moldovei și de egumenul de la Trei Ierarhi, la un important eveniment al Bisericii Răsăritene- sinodul ecumenic ținut la Iași, unde se dorea o limpezire doctrinară a ortodoxiei, tulburată de luptele confesionale din epocă. Prezența teologilor români a însemnat o mediere între lumea greacă și cea slavo-răsăriteană și o temperare a presiunilor făcute de Patriarhia Constantinopolului pentru anatemizarea fostului patriarh, Chiril Lucaris. Sinodul condamna doar lucrarea atribuită acestuia
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
Bisericii Orientale. Aflat la Târgoviște în 1644 sau 1645, într-o misiune de conciliere între Vasile Lupu și Matei Basarab, V. a cunoscut la Udriște Năsturel, deloc întâmplător, catehismul calvin apărut în 1640 la Prisac, lângă Alba Iulia. În apărarea ortodoxiei românești, amenințată de ofensiva Reformei în special în Transilvania, V. convoacă la Iași, în 1645, un sinod cu ierarhi din Moldova și Țara Românească. Dă o ripostă propagandei calvine prin lucrarea originală de polemică religioasă Cartea carea să chiamă Răspunsul
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
dobândit semnificația unor protectori spirituali și „apărători ai neamului” în lupta antiotomană. În Cazanie V. apără constant conștiința ortodoxă și tradiția Bisericii române în fața devierilor introduse de reformați, ce contestă cultul sfinților și al icoanelor (apărat în omilia la Duminica Ortodoxiei) sau importanța postului. Cazania face operă de edificare ortodoxă și de normă morală, reglementând o conduită echilibrată, între rigorile vieții creștine și ispitele pământești. „Învățăturile” oferă sfaturi de înfrânare ascetică, de îndreptare a viciilor și patimilor (lăcomia, zavistia, egoismul, lipsa
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
dintre 1517 (anul sfințirii ctitoriei lui Neagoe Basarab de la Curtea de Argeș), când Gavriil vine în Țara Românească, și 1521 (anul morții voievodului, eveniment pe care textul nu îl înregistrează). Gavriil Protul a fost îndemnat să întocmescă biografia unui nou-venit între sfinții Ortodoxiei răsăritene. Solicitantul (dublat de un atent supraveghetor ce furniza și informații) a fost Neagoe Basarab, voievodul care a putut - de la înălțimea autorității câștigate asupra ierarhilor Bisericii Răsăritului - să obțină fără dificultăți canonizarea fostului său părinte spiritual, venit în Țara Românească
VIAŢA PATRIARHULUI NIFON. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290531_a_291860]
-
din anul 1675, de exemplu, interzicea celebrarea „sărbătorilor drăcești”, cum ar fi zilele de marți și miercuri, sau a „joilor mari” (blagoveșteniile). Analizând realitățile din Muntenia contemporană, Daniel Barbu XE "Barbu" , un comentator avizat („deși” catolic!) al tradițiilor istorice ale ortodoxiei, merge mult mai departe În interpretarea acestei situații, fiind de părere că Biserica ortodoxă a pierdut din start bătălia cu manifestările necanonice ale religiozității rurale, o luptă pe care, de fapt, nici n-a purtat-o vreodată cu prea mare
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ci era potențată și complicată de existența peisajului confesional atât de variat și dinamic de aici, suprapus peste clivajele etnice, sociale sau culturale. Ca să luăm doar exemplul românilor, aceștia erau prinși Între sistemele de credință și practicile religioase promovate de ortodoxia tradițională, de grecocatolicism, de romano-catolicism și de calvinism, ca să nu mai amintim de tendințele și curentele din interiorul acestor confesiuni. Evident că și problema sărbătorilor religioase dobândea, În acest context, o complexitate pe măsură. Exemplara monografie semnată de Ovidiu Ghitta
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pe care le-am analizat ar fi specifice Bisericii Unite sau că ele ar pune-o pe aceasta Într-o lumină proastă În comparație cu Biserica Ortodoxă, după cum Îmi reproșa părintele Racovițan XE "Racovițan" . Asemenea moravuri nu sunt specifice nici catolicismului, nici ortodoxiei, ci firii și slăbiciunilor omenești. Cercetarea istorică a unor aspecte mai puțin luminoase din viața socială a unei Biserici nu echivalează cu un atac la adresa acesteia. Avem dreptul să studiem viața familiei Borgia, dacă ne Încearcă o asemenea curiozitate, fără
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
proprietățile unei politici spoliatoare, exercitată de Anglia În virtutea unei tradiții vechi de șapte sute de ani. În plus, discriminările de natură etnică erau dublate de cele confesionale. Nobilimea protestantă se contrapunea masei țărănești, care practica un catolicism fervent, impregnat (ca și ortodoxia românească tradițională) de folclor și superstiții păgâne. Clivajul de natură confesională, suprapus peste cel etnic, social sau economic explică și atașamentul mulțimilor țărănești față de preoțimea catolică, componentă importantă - pe considerentele arătate mai sus - a structurilor elitare și a militantismului politic
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
autentice, nostalgia originilor au constituit puncte de reper pentru scrierile lui Nichifor Crainic și Lucian Blaga. Sensul istoriei, al vieții și artei populare rămâne pecetluit, neținând cont de factorul creștin care se suprapune tradiției autohtone. Nichifor Crainic urmărește să demonstreze ortodoxia populară cu ajutorul celei culte, deoarece vechea cultură românească, mănăstirile, coalițiile creștine, daniile, lupta contra Reformei și Catolicismul n-au fost opera poporului, ci a claselor culte. Ideea de destin conturată Într-un stil eseistic la fel ca și celelalte articole
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
și valențele artistice ale fragmentelor date, având în vedere faptul că jurnalul este considerat un text de graniță între ficțiune și realitate. 8. Comentează, în 4-6 rânduri, aprecierea critică a lui Eugen Simion: N. Steinhardt, evreu, trece în închisoare la ortodoxie și, când iese, laudă detenția ce i l-a adus pe Dumnezeu. 9. Exprimă-ți, în 6-10 rânduri, opinia în legătură cu succesul literaturii memorialistice după 1989. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Toscanei, Mantovei și Ferrarei, Transilvania și Moldova au fost numite de istoricii europeni Ultima cruciadă - acesta este și titlul sub care Mihai Viteazul a rulat în Spania, Franța și Italia în anii ’70. După cucerirea Transilvaniei, Mihai a obținut recunoașterea ortodoxiei, de către împăratul Rudolf al II- lea, ca religie cu drepturi egale în principat și a pornit construcția unei catedrale mitropolitane ortodoxe la Alba Iulia, pe lângă alte ctitorii. Din toate acestea, în Mihai Titus nu rămâne nimic. Singura lui referire la
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
fel desenul, susținând că omul bizantin- ca locuitor avânt la date al casei comune a Europei- e "o sinteză răsăriteano-apuseană ilustrând în chip fascinant un model de umanitate în aproximarea căruia intră surse dintre cele mai diverse, dinăuntru și dinafară ortodoxiei"4. Oricum, Bizanțul care a fost, după momentul Alexandru Mace-don și apoi după Roma, cea de-a treia forță unificatoare a lumii sud-est europene a precipitat, prin transformări succesive, în ființa omului balcanic, determinată în bună măsură de următoarea forță
[Corola-publishinghouse/Science/85095_a_85882]
-
medieval: "românii sunt latini din punct devedere etnic și (post) bizantini din punct de vedere religios". Noua perspectivă, în care identitatea este dată nu de apartenența geografică, ci de sânge și religie, dă seama despre o identitate dezirată (latinitate și ortodoxie, ambele imperiale) mai mult decât despre una construită pe principiul puzzle-ului din ingrediente modeste dar localizabile în chiar proximitatea noilor biserici sau în interiorul teritoriului "național". Rezultatul este acela că bisericile cele noi sunt mai puțin autoh-tonizante Sunt ele, de
[Corola-publishinghouse/Science/85066_a_85853]
-
arta iconografiei poezia duhovnicească, versificarea duhovnicească, săvîrșirea ritualurilor În biserică, cîntarea corală În Îmbinarea elementelor ei laice cu cele religioase. Toate aceste aspecte au fost legate de studierea procesului istoric de dezvoltare a genealogiei ucrainene, de afirmare a creștinismului, a ortodoxiei, de formare și dezvoltare a liturgicii naționale a sărbtorilor creștine În Bucovina. În mod firesc, sarcinile pe care autorul și le propune sînt deosebit de complexe: a analiza tradițiile, datinile și obiceiurile În liturgica ucraineană, În cea slavonă În general, a
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
de mai multe generații. Cei mai mulți dintre ucrainenii veniți din Galiția, rutenii, s-au așezat pe lîngă satele românești și au participat la slujbele religioase din bisericile românilor, neavînd posibilitatea de a-și construi biserici proprii. Așa s-au Întors la ortodoxie, căci În Galiția trecuseră (fuseseră obligați să treacă) În masă la biserica greco-catolică, sub presiunea bisericii catolice, biserica oficială din Galiția. În toate bisericile ortodoxe din Bucovina slujba se oficia În limba română pînă spre jumătatea secolului al XIX-lea
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
posibilitate de alegere / 201 Restaurație sau revoluție spirituală / 209 Forme ale discursului subversiv / 215 Teologia imaginii / 221 Menirea episcopatului / 235 Reîmprospătarea predicii ortodoxe / 239 Comportamentul în Biserică / 245 Sensul tradiției. Timp istoric vs. timp liturgic / 249 Teologia lucrătoare / 255 Estetica Ortodoxiei / 261 Reforma universitară / 269 Teologie și politică / 275 Din Trupul Ecclesiei. Epistolar creștin / 281 Bibliografie / 285 Abstract / 301 Résumé / 305 Notă asupra ediției Volumul de față reprezintă ediția a doua revăzută și adăugită a lucrării Biserica și elitele intelectuale interbelice
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
reperelor identitare, mai ales acum când procesul de disoluție este în plină derulare, ele constituind oaza noastră de naturalețe, sursa indeniabilă a unui reviriment autentic în spațiul românesc. Partea I Biserica și intelectualitatea interbelică Regența Patriarhală În viziunea intelectualității interbelice, Ortodoxia era singura religie revelată, adevărata credință, așa cum a fost ea revelată de Hristos apostolilor și cum a fost păstrată, în pofida "terorii istoriei", în Răsăritul Europei de Predanie, singurul îndreptar în viața Ecclesiei. Această Tradiție cuprinde învățătura hristică și cea formulată
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
constituia o posibilitate sui generis pentru Biserica românească de a ocupa locul cuvenit în soborul Bisericilor Ortodoxe. Îndreptățirea rolului pe care Biserica românească îl putea juca în contextul ecumenicității ortodoxe era susținută nu de trecutul ei istoric, ci de autenticitatea Ortodoxiei ei. Pentru a-și redobândi locul ei în contextul ecumenicității ortodoxe, BOR era datoare să instituie disciplina canonică și dogmatică în interiorul ei, procedând la o amplă operație de eradicare a disfuncționalităților, a racilelor care o măcinau. O primă formă majoră
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
normativ și pune capăt goanei după avere în Biserică). Filosoful amendează pe bună dreptate acest argument irelevant, cu atât mai mult cu cât nu există nici o legătură între înfrânarea arghirofiliei și problema patriarhului-regent, un aspect dogmatic care antrenează însăși esența Ortodoxiei 10. O replică elevată la argumentația naeionesciană vine din partea unui teolog, cărturar de marcă al Bisericii Ortodoxe Române, vicarul arhiepiscopal Tit Simedrea Târgovișteanul, care admite gradul de compatibilitate între funcția de patriarh și cea de regent. Examinând argumentele vicarului arhiepiscopal
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
cercetează, din perspectivă canonică, argumentele vicarului arhiepiscopal Tit Simedrea, dovedind că Biserica interzice asumarea oricăror atribuții de ordin politic de către clerici 12. Filosoful român subliniază distincția netă care există între puterea spirituală și puterea politică, distincție care este esențială în Ortodoxie. În acest sens, se invocă Canonul 83 Apostolic, precum și comentariul Pidalionului la acest canon 13. Se poate observa încercarea de a instaura în Biserica Ortodoxă Română teorii cezaro-papiste, într-o perioadă (1927) în care Roma se detașa de asemenea idei
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]