4,332 matches
-
editorul publicației, care avea ca scop declarat de a susține cauza românească chiar în capitala regatului Ungariei, unde posibilitățile de informare erau cele mai bune, contactul cu cercurile politice cel mai ușor de făcut și unde se putea feri de ostilitatea maghiară, a cărei tendințe politice le combătea. Vincențiu Babeș a colaborat la numeroase gazete, dar cea mai mare parte din activitatea sa gazetărească a desfășurat-o în paginile „Albinei”. După ce s-a retras din viața politică s-a dedicat studiilor
Vincențiu Babeș () [Corola-website/Science/303554_a_304883]
-
persecutați la Paris. Cu Melanchthon și alți teologi adunați la Colocviul de la Worms, Beza a discutat unirea tuturor creștinilor protestanți, dar această propunere a fost respinsă hotărât de Zürich și Berna. Știri mincinoase ajungând la urechile prinților germani, cum că ostilitățile din Franța împotriva hughenoților încetaseră, nu a fost trimisă nici o solie la curtea Franței, iar Beza a întreprins o altă călătorie în interesul hughenoților, mergând cu Farel, Johannes Buddaeus și Gaspard Carmel la Strasbourg și Frankfurt, unde s-a hotărât
Theodorus Beza () [Corola-website/Science/303677_a_305006]
-
de ajutorul Franței și a fostei republici Zair, forțele guvernamentale reușesc să țină piept invaziei. După aproape doi ani și jumătate de război, în care niciuna dintre părți nu reușește o victorie clară, încep o serie de întâlniri pentru încetarea ostilităților și pentru semnarea unui tratat de pace. : atunci când oamenii devin mai răi decât demonii
Genocidul din Rwanda () [Corola-website/Science/303867_a_305196]
-
acest motiv orașul a pierdut din puterea politică de decizie regională și a devenit reședința Județului Mureș. Sfârșitul anul 1989 găsește orașul cuprins de febra dorinței de schimbare. Regimul comunist, ca și în celelalte orașe ale țării, este privit cu ostilitate, astfel că, atunci când tonul destrămării comunismului dat la Timișoara s-a făcut auzit în toată țara, mureșenii și-au adus și ei contribuția la demolarea vechilor structuri. Morții din acele zile tulburi ale începutului democrației din România, stau drept mărturie
Istoria Târgu Mureșului () [Corola-website/Science/304039_a_305368]
-
timpului. În 1991, rușii aveau o poziție favorabilă față de occident, atitudine care a fost repede diminuată de criza economică, de corupție și de privatizările îndoielnice. Mulți ruși consideră că europenii și americanii îi privesc în continuare cu neîncredere sau cu ostilitate. Un sentiment al izolării politice ruse a fost accentuat de acțiuni directe, precum bombardamentele NATO din Serbia în timpul conflictului din Kosovo. A apărut o fractură în societatea rusă. Numeroși ruși, în special cei în vârstă, au ajuns să creadă că
Istoria Rusiei postsovietice () [Corola-website/Science/304023_a_305352]
-
Rákosi lui: "El, care nu este cu noi este împotriva noastră". El a declarat un amnistiu general, au redus treptat, o parte din efectivele poliției secrete, si a introdus un curs relativ liberal în cultură și economie care vizează depășirea ostilitate post-1956 față de maghiari și regimul Kádár. În 1966, Comitetul Central a aprobat "nou mecanism economic", prin care a încercat să revizuiască economie, creșterea productivității, Ungaria face mai competitive pe piețele mondiale, si de a crea prosperitate pentru a promova stabilitatea
Republica Populară Ungară () [Corola-website/Science/304090_a_305419]
-
Israel, și de aceea e intrat în componența numelor fiilor lui Saul, Ionatan și David. (Yehuda Kil). În mai multe locuri in Pentateuch, numele teoforic „Baal” a fost înlocuit cu cuvântul „boshet” (cu sensul „ocară”) ex Yeruboshet, Ish Boshet, reflectând ostilitatea autorilor cărților biblice față de cultul lui Baal. Acest procedeu este cunoscut drept „kakofemie” În timpul regelui Ahab cultul canaanean-fenician al lui Baal s-a propagat în mare măsură în Țara Israel. Un apogeu în combaterea cultului lui Baal a reprezentat activitatea
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
Lincoln, care a avut loc la 4 martie 1861. Atât administrația aflată la finalul mandatului, cea a președintelui James Buchanan, cât și cea nouă, a președintelui ales, Abraham Lincoln, au respins secesiunea, privind-o ca pe un act de rebeliune. Ostilitățile au început la 12 aprilie 1861, când forțele confederate au atacat postul militar federal de la Fort Sumter, din Carolina de Sud. Lincoln a răspuns chemând o armată de voluntari din fiecare stat și ordonând mobilizarea generală, ceea ce a condus la
Războiul Civil American () [Corola-website/Science/304158_a_305487]
-
care aproape dislocă centrul inamic, dar aripile acestuia rezistă și, prin desfășurarea unei „Mari Baterii” și organizarea unei ofensive puternice pe stânga austriecilor și în centru, Napoleon reușește să oblige armata austriacă să se retragă treptat, încă de la începutul după-amiezii, ostilitățile încheindu-se în jurul orei 20. Armata franceză, epuizată, este incapabilă să lanseze o urmărire eficace iar armata austriacă se retrage în relativă ordine. În marș spre câmpul de bătălie, arhiducele Ioan de Austria, aflat la comanda unei armate austriece de
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304236_a_305565]
-
a lovit de nu puține obstacole. Vânzările de arme către Israel se aflau sub supravegherea unei comisii tripartite anglo-franco-americane, iar reprezentanții Statelor Unite se opuneau furnizării de noi arme Israelului și făceau presiuni în acest sens. Un alt obstacol îl constă ostilitatea din partea oamenilor Ministerului de externe al Franței, precum și schimbările dese de guverne din acei ani ai celei de-a Patra Republici Franceze. Peres a rămas în capitala Franței o perioadă îndelungată, vreme în care a stabilit relații personale de prietenie
Șimon Peres () [Corola-website/Science/304204_a_305533]
-
de fabricare a cidrului: atât presele erau din plumb, cât și ustensilele de curățat ale acestora. El a efectuat și teste chimice pentru a demonstra prezența plumbului în sucul de mere. Publicarea rezultatelor sale a fost întâmpinată cu o mare ostilitate din partea producătorilor de cidru. Cu timpul, spiritele s-au calmat, concluziile au fost acceptate și plumbul a fost eliminat din procesul de fabricare a cidrului. Colica nu a mai apărut. Așa cum am menționat mai sus, acetatul de plumb (zahărul plumbului
Plumb () [Corola-website/Science/304276_a_305605]
-
Elțîn. Până la primele ore ale zilei de 4 octombrie, armata rusă încercuise clădirea parlamentului și, câteva ore mai târziu, tancurile începuseră să bombardeze Casa Albă. Până la prânz, trupele intraseră în clădirea parlamentului și începuseră să ocupe etajele unul câte unul. Ostilitățile au fost oprite de câteva ori pentru a permite câtorva persoane să părăsească clădirea, dar Ruțkoi și Hasbulatov au rămas până la sfârșitul luptelor, când s-au predat. Până seara, toate centrele de rezistență populară de pe străzi au fost eliminate, dar
Criza constituțională rusă din 1993 () [Corola-website/Science/304295_a_305624]
-
rusești, simultan cu propuneri pentru reforme parțiale. Pentru a neutraliza potențialul uman al roșiilor, Aleksander Wielopolski, liderul conservator al guvernului Regatului Poloniei, a aranjat o campanie de recrutare parțială selectivă a tinerilor polonezi pentru armata rusă, care a grăbit izbucnirea ostilităților. După perioada inițială, Revoltei din Ianuarie i s-au alăturat albii, care au preluat conducerea ei. Au luptat unități de partizani împotriva unui adversar mult mai numeros. Luptele s-au limitat la teritoriul Regatului și au durat din ianuarie 1863
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Uniunii, cu prețul divizării teritoriilor fostului Mare Ducat al Lituaniei (Lituania și Belarus) și al Ucrainei. Ucrainenii au rămas fără un stat național al lor și s-au simțit trădați de aranjamentele de la Riga; resentimentele lor au dat naștere unor ostilități anti-poloneze și unor mișcări naționaliste extremiste. Teritoriile din est dobândite în 1921 aveau să fie implicate într-un schimb aranjat și impus de sovietici în 1943-1945, prin care Polonia renăscută era compensată pentru teritoriile răsăritene anexate de URSS cu teritorii
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
jafurilor unor triburi de munteni kurzi față de care nu se puteau apăra din cauza interdicției creștinilor din Anatolia de a purta arme. Atitudinea kurzilor față de armeni diferea de la trib la trib, unii considerându-se prietenii și protectorii acestora, alții afișând o ostilitate deschisă. În Armenia răsăriteană, supusa Iranului și devenită teren de luptă între Persia Safavidă și Imperiul Otoman, deportările populației armene au început în secolul XVII. În 1604, în timpul războaielor între Imperiul otoman și Safevizi, șahul Iranului, Marele Abbas I, pentru
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
relațiilor cu Armenia vecină, unde conform recensământului din 1897, din 7 uezde (provincii rusești) în 4 uezde azerii erau ușor majoritari iar în 3 uezde armenii dețineau hotărâtor majoritatea. În condițiile în care Armata Otomană se apropia rapid și cu ostilitate declarată de frontierele Republicii Armenia, autoritațile armene se temeau în mod justificat de sabotaje și atrocitați din partea numeroasei populații islamice turcofone ("azere"). S-a trecut la o politica de intimidare si izgonire a turcofonilor din zonele strategice. Azerbaidjanul era vexat
Azerii din Armenia () [Corola-website/Science/304345_a_305674]
-
a fost observator din partea evreilor din Palestina la Conferința de la Evian, convocată de președintele american Franklin D. Roosvelt ]n legătură cu problema evreilor refugiați ]n urma prigoanei din țările controlate de naziști. Cele 32 de țări invitate au privit cu ostilitate ideea integrării de refugiați evrei din Europa și au refuzat să le dea adăpost. Doar Republică Dominicana a anunțat că era dispusă să găzduiască 100.000 de evrei. Golda Meyerson a fost foarte dezamăgită de rezultatul conferinței. Ea a declarat
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
a replicat: „Am așteptat 2,000 ani. Asta se cheamă grabă?” Încă în calitatea ei de lider al departamentului politic al Agenției Evreiești, Golda Meyerson și-a exprimat cutremurarea în fața exodului în masă al arabilor din Palestina care începuse odată cu ostilitățile, după decembrie 1947. În ciuda situației cu totul diferite, a războiului dintre cele două neamuri, valurile de refugiați îi aminteau și de fugă evreilor din Europa ocupată de naziști Golda Meir, pe atunci Meyerson, a fost una din cei 24 de
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
cu care țările mari și puternice nu s-au confruntat niciodată.. Primele ei luni ca ministru de externe au coincis cu Criza Suezului, cunoscută în istoria Israelului prin Operația Kadesh sau Campania din Sinai.În octombrie 1956, în circumstanțele creșterii ostilității și eforturilor de înarmare ale regimului republican egiptean, Israelul, în înțelegere cu Anglia și Franța, a invadat și cucerit peninsula Sinai, pentru a asigura frontieră să de vest și libertatea de navigație prin Strâmtoarea Tiran în Marea Roșie. I-au urmat
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
Suez ce fusese naționalizat și înlăturarea președintelui Gamal Abdel Nasser. Golda Meir a fost implicată în planificarea acțiunilor și coordonarea cu guvernul francez. Ea a condus și delegația Israelului la dezbaterile de la O.N.U în legătură cu Criza Suezului.După dezlănțuirea ostilităților, Statele Unite, Uniunea Sovietică și O.N.U au silit pe cei trei aliați să-și retragă forțele. Ca rezultat al conflictului, O.N.U. a înființat UNEF, forța de urgență a O.N.U. pentru prezervarea păcii în Sinai, la
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
deoarece au informații despre război dinainte că acesta să fi izbucnit. Deși situația era alarmantă și se impunea mobilizarea forțelor speciale, Meir nu a făcut acest lucru repede. Curând iminentă războiului a devenit foarte clară. Cu 5 ore înaintea declanșării ostilităților ea s-a întâlnit cu ministrul apărării Moshe Dayan și cu generalul David Elazar. Între timp Dayan continuă să susțină faptul că războiul nu era în favoarea lor și că trebuiau chemate forțele aeriene și două divizii ale armatei. Însă Elazar
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
forțelor siriene. Meir știa că Israel nu se putea baza, în privința furnizării de arme, pe țările europene și că singura ei speranța erau Statele Unite. Temându-se că S.U.A. ar putea avea rezerve, în caz că Israelul va fi acela care va începe ostilitățile, Meir s-a opus începerii atacului și a informat Washingtonul asupra deciziei ei. Apoi secretarul S.U.A. Henry Kissinger i-a spus că e bine ce a făcut, deoarece dacă Israelul pornea atacurile S.U.A. “nu-i dădea mai mult de un
Golda Meir () [Corola-website/Science/304410_a_305739]
-
că nu mai are susținerea Forului legislativ și, ca atare, a abdicat pe 22 iunie. Armata franceză a continuat să lupte o perioadă împotriva trupelor Coaliției, până la încheierea unui armistițiu, semnat la inițiativa ministrului de război francez, Mareșalul Davout. Odată ostilitățile încheiate, în Franța a avut loc „A doua Restaurație”, adică întoarcerea pe tron a Casei de Bourbon, prin pretendentul la Tron al Casei Regale, Ludovic al XVIII-lea. Napoleon era conștient de dezechilibrul existent între forțele Coaliției și propriile sale
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
de partea franceză un număr foarte mare de „dispăruți”, cea mai mare parte soldați care au fugit de pe câmpul de bătălie și despre care nu s-a mai știut nimic, deci nu ar mai fi putut fi raliați pentru continuarea ostilităților. Armata franceză, "l'Armée du Nord", înceta să mai reprezinte o forță de luptă unitară sau viabilă. Cavaleria prusacă, încă destul de proaspătă, și-a putut urmări inamicul până după Genappe, trecând râul Dyle. Împăratul Napoleon avea deci în față o
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
cel mai redutabil inamic al său. După o scurtă escală de aprovizionare în Anglia, este transportat de vasul „Bellerophone” pe Insula Sfânta Elena din Atlanticul de Sud, unde și-a trăit restul zilelor. În acest timp, luptele pe teatrul de ostilități belgian au continuat, totuși, până când rămășițele armatei franceze s-au retras în dezordine spre râul Sambre. Franța a fost din nou invadată de o armată uriașă a Coaliției. În ciuda disproporției forțelor, armata franceză a continuat să lupte și a câștigat
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]