4,130 matches
-
a lăsat măcar 5 bani domnului lui care l-a învățat carte ? Nimeni. Ba ceva și mai rău. Mulți elevi după ce dl. lor i-a ajutat la învățătură, și venind acasă le-a fost cei mai mari dușmani, cum a pățit dl. Jene Bondescu de la Boroaia. Și să nu fie de deochi că și eu am pățit tot așa. Și iaca ce m-a făcut să scriu cine a fost Costachi Ștefănescu. Nu știu dacă dintr-un milion, găsești unul cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
mai rău. Mulți elevi după ce dl. lor i-a ajutat la învățătură, și venind acasă le-a fost cei mai mari dușmani, cum a pățit dl. Jene Bondescu de la Boroaia. Și să nu fie de deochi că și eu am pățit tot așa. Și iaca ce m-a făcut să scriu cine a fost Costachi Ștefănescu. Nu știu dacă dintr-un milion, găsești unul cu suflet așa bun ca Costachi Ștefănescu, Dzeu să-i ierte toate păcatele ! Și Luxița Paladi proprietara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
revin la Nichita Stănescu, o fac pentru a schimba datele unui argument invocat, cred, de asemenea de Gheorghe Grigurcu: dacă Șerban Cioculescu n-a prea avut sensibilitate pentru Nichita Stănescu, problema nu e a poetului, ci a criticului. Cam așa pățise și Iorga, trimițându-i pe Blaga, pe Barbu, pe Arghezi, mai ales, la balamuc. Eu, în orice caz, dau credit poetului care o rupe întotdeauna cu clișeele, care se caută pe sine în ipostaze multiple, care încearcă să înțeleagă într-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
numesc Scurtă proză, atâta doar că exigențele prozei "lungi" mi se pari atât de severe în raport cu sărmanele mele înzestrări, încât nu sunt în stare să devin prozator, și pace. Așadar, am luat deja premiul Nobel, sunt primul scriitor român care pățește așa ceva și trebuie să țin un discurs, așa e protocolul, ce, te pui cu academicienii și încă academicieni suedezi dătători de Nobeluri!? Spunea cineva, într-o însemnare de călătorie, că sunt câteva lucruri pe care nu le poți smulge dintr-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
gratuitate și plăcere a amuzamentului fără venin, încât cel care-l percepe e tentat numaidecât să intre în joc spre a com-părtăși la tot felul de scenarii funambulești etc. Așadar, am luat deja premiul Nobel, sunt primul scriitor român care pățește așa ceva și trebuie să țin un discurs, așa e protocolul, ce, te pui cu academicienii și încă academicieni suedezi dătători de Nobeluri!? Primele fraze ar suna cam așa: (după formula de adresare, despre care mă voi interesa din timp cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
vechea legătura dintre sărăcie și cultură care a făcut istorie pe plaiurile acestea intens mioritice? Crezi că mai funcționează sistemul "provinciilor culturale"? Ardealul e o zonă interesantă, iar ungurii au cam început să plece înspre Occident. Mă tem că o să pățim cu ei ca și cu sașii. Sistemul provinciilor culturale însă funcționează, mai ales când e vorba despre difuzarea de carte...! O întrebare de "oracol" pentru un om care a trecut prin comunism încercând să fluiere și să țină mâinile în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ori de câte ori avea chef: Ce crezi că ai ratat (în viață) și nu mai poți recupera? Sentențios ți-oi susura: Omul, că de aia îi ciolovec, ratează și, ratând, îi confirmă lui Nae Ionescu doctrina privitoare la rață, care, ea, nu pățește așa ceva, după cum și albina se adeverează, ca arhitectă, cu multe clase deasupra lui zoon politikon. Până aici e clar. Dar Țepeneag, părintele fondator, nerecunoscut, al textualismelor valahicești (bravat, la ocazie, până și de Iova), ce crede el... în chestiunea ratării
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
sinceritate!? Nu cred. Voi paria totdeauna pe poezia bună. Există de când lumea literaturii două feluri de poezie: poezie bună și poezie proastă. Ultima nu există. Tinerii să-și valorifice talentul prin efort, studiu și scris. Altfel, la vremea socotelii, vor păți ca în parabola talanților nu vor avea ce arăta stăpânului ce le-a dat harul. Spunea bine cineva: "Decât să mergi în junglă, să vânezi lei, e mult mai aventuros să rămâi în mijlocul orașului și să scrii o carte...". Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
viața, el m-a făcut să cred că sunt pe drumul cel bun totodată, el mi-a fost pavăză în fața securiștilor, mi-a dat autoritate publică în provincia vrânceană. Dacă poate fi un premiu și o deziluzie? Culmea, eu sunt pățit (probabil de aceea mă întrebi), anul trecut, nu mai departe, am primit "Premiul Național Mircea Ivănescu" și președintele juriului, Al. Cistelecan a declarat public, la Sibiu, că i-ar fi plăcut să nu mă premieze, fiindcă volumul premiat "Substanțe interzise
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de ce scriitorul român nu are stofă de politician sau demnitar de stat, de ce se compromite și nu are clarviziune în funcțiile înalte. Toți o termină prost în funcție, până și Varujan Vosganian, în care eu vedeam un M. Kogălniceanu, a pățit-o (dar îl iert, a reușit să scrie, cât a fost politician cred că de la Revoluție s-a perpetuat în tot felul de demnități publice, un roman dedicat armenilor excepțional). Normal ar fi să fie scriitorul român un ales al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
n-am face atâtea rele și păcate fel de fel. Și nici sfârșitul așa repede n-ar fi. Dar din cauza multor păcate se apropie și ziua cea mare. Groaznică va fi. Să ne gândim la Sodoma și Gomora ce-au pățit când nu mai știau de Poruncile lui Dumnezeu. A venit pedeapsa. Televizorul strică omul. Toate relele le arată, așa Îi educă pe oameni. Timpul ți-l mănâncă. Nu-ți mai faci timp pentru o rugăciune, o carte de religie sau
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
cum ar lăsa o cloșcă puii și nu mai are grijă de ei și îi lasă singuri”. Vin a doua zi și le spun: „- Băi, rămân cu voi !” Erau prin secții, pe-acolo, erau bucuroși, erau cutare, dar ce-am pățit, să mă ferescă Dumnezeu. O și apărut liderii de sindicat. Ca ciupercile după ploaie. Dom'le, vă dau cuvântul meu, mă forfeca, cum toci varza. Dimineață, azi erau niște lideri de sindicat, a doua zi se schimbau, îi întreba pe
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
la poartă, i-am adunat pe toți la poartă, le spun, din nou, aceeași lozincă. „- Măi, fiți atenți, aici, la mine ! Care nu vrea și n-are chef de cules porumb, rămâne aici, pe loc, se-ntoarce în secție. Nu pățește nimic, eu nu sunt răzbunător, nu vrei, nu vrei, măi, dragoste cu forța nu se face ! Dar, care merge, se suie în autobuz, voi mergeți cu autobuzele în față și eu vin din spate. Nu, voi să vă opriți ca
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Înapoi În celulă. Peste cîteva minute a deschis ușa din nou și-a zis: - Lee, vrei să mergi la spital? Doi gabori m-au condus la spitalul Charity Într-o dubă. Infirmiera de la recepție a vrut să știe ce-am pățit. - Urgență, a zis unul din gabori. A căzut de la etaj. Gaborul a plecat și s-a-ntors cu un doctor tînăr, un tip Îndesat, cu părul roșcat și ochelari cu rame de aur. Doctorul a pus cîteva Întrebări și s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
a o vedea pe Lia bolnavă o făcură să leșine. Rămase acolo de dejun și o aduse înapoi d-na Slătineanu, care dispunea de cupeul Crucii Roșii. Din fericire, nu trecură pe Calea Victoriei, înțesată de agenți germani, căci ar fi pățit, desigur, ca d-na Pherekyde, care, având trăsură pentru operele de binefacere și luând cu ea pe d-na Zăuceanu, femeie de aproape 80 de ani, a fost oprită și dată jos. Cum însă și-a arătat Ausweiss-ul, polițistul i-
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
suferința altuia. * Sângele din apă nu se face. * Nu încerca să zbori cu aripi străine. * Poți lua trenul din mers, dar poți să-l și scapi. * Nu te sui în prepeleac, dacă nu te cheamă Dănilă. * Nu orice Stan este pățit. * Fiecare Ivan are câte o turbincă. * De când tot dă cu ea prin garduri, lui Irimia i s-a rupt oiștea. * De când a fost promovat la munca de sus, nu mai este acarul Păun. La fel sau altfel spuse * Păcală s-
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
fost tăiată. * Nu un medic a stabilit că cel cu șira spinării dreaptă are opinii personale. * Și la urcușul pe scara socială se aplică regula de la căile ferate: trenul care vine ultimul pleacă primul. * Nu tot pățitu-i priceput; unii o pățesc mereu. * Mieii susțin că și ei ar sacrifica miei dacă ar fi oameni; oamenii spun că ei ar proceda invers. * Negrul nu este opusul albului, ci alternativa lui. * Gura este purtătorul de cuvânt al creierului; ochii - ai inimii. Omul nu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
mi se pare că arbitrajele au fost în general corecte. Pe de altă parte, nu mi se pare corect ca atunci când nu ne iese ceva să dăm vina numai pe arbitri deși, uneori, îți vine s-o faci, eu sunt pățit, mi s-a anulat un gol valabil acum două etape. Noi trebuie doar să jucăm la cel mai înalt nivel posibil, să facem față tuturor adversarilor, chiar dacă uneori aceștia sunt și arbitri. B.S.: Pe ce poziție crezi că va termina
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ne despărțim frumos, după ce achităm tot ce e de achitat. Păcat că s-a ajuns aici, eu sper să aibă răbdare și să vedem ce se întâmplă și în Cupa Challenge, să nu fie prea mare presiunea și să nu pățim rușinea rușinilor din cauza atmosferei tensionate.” Întrebat dacă i s-au adus reproșuri, Gabriel Armanu a adăugat: “Ei caută antrenori în fiecare săptămână, dar nu-i nicio problemă. Sunt foarte supărat, nu atât de rezultat, cât de atitudinea marelui conducător Apostol
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
obținut o victorie concludentă, în urma unui joc foarte bun. Am marcat și goluri frumoase, am și ratat nepermis din situații foarte clare dar, una peste alta, cred că băieții mei au dat dovadă de seriozitate și de modestie. Ceea ce am pățit la Piatra Neamț ne-a prins bine până la urmă, acolo am fost pe punctul de a nu câștiga, dar iată că tot răul a fost spre bine și la trei zile distanță am obținut o victorie fără drept de apel. “ Referitor
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Nu înțelegeam ce să fie, căci doar nu eram așa de stângaci, încât din atâtea focuri să nu meargă măcar unul în plin. În acel moment văzui pe Turcu, palid, cu o față de un cot viind înspre mine. Și el pățise tot așa. Ori suntem fermecați, îmi zise Turcu, ori puștele sau cartușele noastre au un cusur. Examinăm puștile cu toată atențiunea și nu le găsim nici o meteahnă 45. Examinam cartușele, și ce constatăm? Constatăm, spre marea noastră surprindere și indignare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
aleargă imediat în ajutorul lui, crezând că i s-a întâmplat o nenorocire. Ași!... Șuțu se scoală flegmatic în picioare și prinde să-și scuture pălăria, hainele, buzunarile de zăpadă. Avea un aer cât se poate de caraghioz. Ce-ai pățit, Costică? Îl întreabă Vadana. Nimic! Ia mi-a dat pușca o palmă și mi-am, pierdut echilibrul. Da, bine, prea o încarci din belșug. Apoi, dacă vrai ca pușca să te hrănească, trebuie s-o hrănești Acesta era unul din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
ajuns la mal, ce să văd? Tovarășul meu Proca, îmbrăcat într-o cămașă țărănească lungă pănă la călcăi, ședea pe prispa casei fumând din lulea, iar hainele și albiturile lui toate erau înșirate la soare pe-o frânghie. Ce-ai pățit, Proca? îl întrebai eu. Ia, am făcut o baie în Vladnic, îmi răspunse el. Cum așa? Mi-a sărit o rață pe la spate și eu, întorcându-mă repede, ca să dau într-însa, am pierdut echilibrul, luntrea s-a răsturnat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
îl întrebai eu. Nu, răspunse birjarul, scurt. Atunci, de ce te-ai oprit? De ce m-am opriiiit? Ca să dormim la noapte aici, pentru că acuși intrăm în sabaș 85. Ce sabaș, jupâne. Așa ne-a fost vorba? Pleacă îndată, că de nu, pățești rușinea cu noi. Ha... a...! ce spui?... Uiți că aici nu suntem la Moldova. Pleacă că te cârpesc, adause frate-meu, care din cauza boalei lui era mai nervos. Ha-a-a-a! Ia să văd, mă rog, cum ai să mă cârpe-e-ști! În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
Apoi suntem șase, într-ales, toți buni de picior și meșteri la ochit, de cei care nu dau dos la față. Este o vorbă că omul cum și-o face singur nici dracul nu i-o face. Tocmai așa am pățit-o și eu. Ca să nu mă arăt fricos, deși cam cu sfială la inimă, m-am prins al 7-lea tovarăș și mi-am dat apoi întâlnire cu ceilalți pentru a doua zi în zori de ziua dinaintea Otelului "Cerbul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]