3,728 matches
-
XXIX, 6, în PSB, vol. 34, p. 228) „După cum chipul cel divin al Duhului imprimat încă de acum înlăuntrul sfinților, va da și trupului acestora chip dumnezeiesc și ceresc, tot așa și vălul duhului celui lumesc, care acoperă sufletul celor păcătoși, urâțit de patimi, va arăta și trupul lor întunecat și plin de toată rușinea”. (Sf. Macarie Egipteanul, Alte șapte omilii, Cuvânt despre libertatea minții, 25, în PSB, vol. 34, p. 347) „Ziua judecății este asemenea zilei încununării unei armate, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
frază, să privim spre Ierusalimul ceresc, acolo unde vor ajunge pentru a trăi veșnic creștinii evlavioși. Aceștia nu vor cunoaște stricăciune în vecii vecilor. Nu vor întâmpina greutăți și probleme, scandaluri și primejdii. Nu vor simți regrete și neliniști, ispite păcătoase și pofte viclene. Toate acestea vor dispărea acolo. Sufletele, ca în niște sanctuare sfinte, în cereasca sfântă a sfintelor, vor participa la taine negrăite și la dumnezeiasca Jertfă”. (Sf. Ioan Gură de Aur, în vol. Problemele vieții, p. 68-69) „Cetatea
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
cu care vorbeau, puterea lor, trezvia lor, vegherea lor și nu se îngrijorau de propria lor libertate când ajungeau în primejdii, numai să poată mustra, să poată întoarce prin propovăduirea cu îndrăzneală a cuvântului (Fap. 4, 29) și prin mustrarea păcătoșilor, chiar dacă cei mustrați erau oameni de cea mai mare vază”. (Origen, Omilii la Cartea Proorocului Ieremia, omilia XV, cap. I, în PSB, vol. 6, p. 414) „ Iar pentru că proorocii, așa cum am spus mai sus, au dovedit că s-au adeverit
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
Celui mai presus de toate, încât față de ei liniștea netulburată a unui Antistene, a lui Crates ori a lui Diogene s-au dovedit simple jocuri copilărești 94, căci, pentru râvna lor față de adevăr și pentru libertate cu care certau pe păcătoși, ei au fost uciși cu pietre, au fost puși la cazne, au fost tăiați cu fierăstrăul, au murit uciși cu sabia, au pribegit în piei de oaie și în piei de capră, lipsiți, strâmtorați, rău primit, rătăcind în pustii, în
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
și a gătit și Împărăția, dându-ne dovezi clare de toate acestea? Dacă Domnul nu ne-ar judeca pe lumea cealaltă, apoi nu ne-ar pedepsi nici aici, pentru că atunci cum s-ar explica faptul că pe lumea aceasta unii păcătoși sunt pedepsiți, alții nu?” (Sf. Ioan Gură de Aur, Omilii la Matei, omilia XIII, V, în PSB, vol. 23, p. 163) „... viața aceasta, în care trebuie să ne pregătim pentru viața viitoare, în care nu vom mai săvârși nici un lucru
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
comitet, deorece nu ținea cont de diferențele ideologice dintre partide și făcea acuzația VB privind cartelizarea partidelor, mult mai credibilă. Mai mult, ridicând cordonul sanitar, partidele consacrate au introdus, în politica flamandă, o distincție de natură morală, între drepți și păcătoși, care este în bună măsură analogă distincției între poporul pur și elita coruptă. Cu alte cuvinte, cordonul sanitar este o expresie a moralizării politicii flamande, fapt care poate conduce la idealizarea poziției pe care o ocupă partidele consacrate (Mouffe, 2005b
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
astfel capăt oricărei certitudini cu privire la măreția regatului lui Solomon. La moartea lui Solomon, „separarea” regatului unit în două părți, Israelul la nord și Iuda la sud, este prezentată de Biblie ca un eveniment greșit din punct de vedere politic și păcătos din punct de vedere religios, dar, în realitate, pare mai plauzibilă ipoteza că această separare nu s-a întâmplat niciodată, ci, mai degrabă, ar trebui să presupunem existența de fapt a unei evoluții politice independente a celor două regiuni, dintotdeauna
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
care se afirmă că regelui lui Israel, Omri, „l-a oprimat pe Moab pentru multe zile”(KAI 181, liniile 4-5). Fiul lui Omri, Ahab (873-852 î.C.), continuă politica de expansiune a tatălui; conform Bibliei, el a fost un rege păcătos și, în timpul domniei sale, sunt datate tradițiile profeților Ilie și, în parte, Elizeu, apărători ai yahwismului „originar”. Regele Ahab apare și el în izvoarele asiriene care îl prezintă drept unul dintre regii care a participat, împreună cu Hadad-Ezer din Damasc și Irhuleni
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
motive încă nu foarte clare - și s-a întors în patrie lăsând Ierusalimul intact (Grabbe, 2003). La moartea lui Ezechia îi urmează la tron fiul său, Manase, (697-642 î.C.) care, conform 2Rg 21, a fost un rege rău și păcătos pentru că ar fi favorizat cultele păgâne. Foarte probabil, el a fost doar un vasal fidel asirienilor și a profitat de pax assyriaca pentru a reconstrui unele cetăți distruse de invazia lui Senaherib și pentru a se angaja în comerțul cu
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
în formă de pom șlefuit cu decorații care simboliza această divinitate în locurile unde era venerată. Textul biblic polemizează dur împotriva cultului Așerei, considerându-l „străin” sau „cananean” (Ex 34,12-13; Dt 7,4-5) sau asociindu-l de cultul - considerat păcătos - al zeului Baal (Jud 3,7; 1Rg 18,19; 2Rg 17,16 etc.). Însă, după cum a demonstrat Saul M. Olyan (1988, pp. 3-9), asocierea biblică dintre Așera și zeul Baal este efectul polemicii deuteronomiste împotriva lui Baal și împotriva cultelor
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
t) trebuie să spunem mai întâi că, în ciuda a ceea ce ne induce numele să credem, nu avea drept rol ispășirea păcatelor comise împotriva lui Dumnezeu sau ale oamenilor, ci de a purifica locurile și persoanele, anulând eventualele stări de necurăție păcătoase făcute fără intenție: „Când va păcătui cineva din neștiință împotriva vreuneia dintre poruncile Domnului și va face ceea ce nu se cuvine încălcând vreuna dintre ele [...] să aducă Domnului pentru păcatul său pe care l-a săvârșit un vițel fără cusur
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
scopul de a se reintegra situației lumii primordiale, situație „pură” și incoruptibilă pentru că nu este încă angajată în Timp. „A te întoarce înapoi”, a atinge punctul cel mai „vechi” al Lumii, echivalează cu aneantizarea operei timpului, cu transcenderea acestei lumi păcătoase și pline de suferință. Ireversibilitatea timpului cosmic, lege cruntă pentru toți cei care trăiesc în iluzie, nu mai acționează asupra lui Buddha. Pentru el, timpul este reversibil și chiar poate fi cunoscut dinainte: căci Buddha cunoaște nu numai trecutul ci
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
respectiv divinitatea, greșește, întrucât fiul vinovat nu este pedepsit, iar fiul drept nu este răsplătit. Însă Dumnezeu nu este doar drept ci și milostiv, bun și iubitor, iar din această perspectivă El se bucură mai mult de întoarcerea unui om păcătos decât de cumințenia unuia drept. Această idee este ilustrată și de o altă pildă, care ne atrage atenția că Dumnezeu se bucură mai mult de un păcătos care se pocăiește decât de 99 de drepți care nu au nevoie de
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
iar din această perspectivă El se bucură mai mult de întoarcerea unui om păcătos decât de cumințenia unuia drept. Această idee este ilustrată și de o altă pildă, care ne atrage atenția că Dumnezeu se bucură mai mult de un păcătos care se pocăiește decât de 99 de drepți care nu au nevoie de pocăință. Suntem înclinați să credem, de aici, că iubirea absolută copleșește dreptatea absolută a divinității. Ideea călăuzitoare a parabolei fiului risipitor, anume că starea celui care a
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
e patria. Heimat, cît de mult spune acest cuvînt? Munții noștri, munți dragi, unde ați rămas? De ce mă urmăriți pînă și În somn. Brazi, păduri Întunecoase, case curate, oameni frumoși, patrie, mi-e dor de voi. De ce sîntem atît de păcătoși și n-avem și noi o patrie care să ne iubească! Pe noi patria ne-a izgonit În pustiu printre străini și printre cuvintele de prigoană mă urmărește veșnicul: mai departe jidove rătăcitor”, descriere a patriei care Îmi amintește de
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
pentru desăvârșire”<footnote Preot Prof. VASILE FERNEA, Suferințele omenești - cauze, explicații, foloase, Editura Galaxia Gutenberg, TârguLăpuș, 2005, p. 143. footnote>. Crucea lui Hristos trebuie să fie modelul oricărui creștin, amintindu-i cum Dumnezeu a putut dirija un episod care, naturii umane păcătoase, i-a apărut ca un episod chinuitor, umilitor, Și să-l transforme în ceva bun. Astfel, credinciosul nu se va mărgini să suporte durerea, lăsând-o să se reverse asupra lui, și nu va pretinde că această experiență majoră nu
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
Se va mai mări, o să-mi fie greu să vorbesc. Mă doare mult, sufăr, dar este foarte frumoasă boala mea. O simt ca iubire a lui Hristos. Mă străpung la inimă și mulțumesc lui Dumnezeu. Este pentru păcatele mele. Sunt păcătos și Dumnezeu Se străduiește să mă curățească (se vede aici marea smerenie a acestui cuvios părinte îmbunătățit duhovnicește și harismatic - n. n). Atunci când eram de șaisprezece ani, Îl rugam pe Dumnezeu să-mi dea o boală grea, un cancer, ca să
Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
unde se aflau fabricile de armament germane. În cursul lunii iulie s-au desfășurat pe întregul front lupte care s-au numărat printre cele mai înverșunate din tot războiul. În anumite zone n-a fost posibilă decât speța cea mai păcătoasă de luptă lupta corp la corp. La mijlocul lunii iulie, Armata 1 americană a atins în sectorul ei aliniamentul Saint-Lô coasta de vest a Peninsulei Cotentin, de pe care putea lansa un puternic asalt. Asigurarea materială a fost esențială. Serviciile s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
făcut aceasta (2Sam 2,5: „Binecuvântați să fiți de Domnul, fiindcă ați arătat bunăvoință față de stăpânul vostru Saul și l-ați îngropat”). Oasele lui Saul vor fi duse mai târziu în pământul tribului Beniamin (2Sam 21,12-14). Chiar și cel păcătos și cel judecat de Dumnezeu, precum cei din deșert care s-au lăcomit pentru carne (Num 11,33-34) sau ucigașii osândiți (Dt 21,22-23) au fost îngropați. N-au fost excluși nici inamicii lui Israel, uciși în bătălie (1Reg 11
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
este că All"h nu se grăbește să pedepsească, este încet la mânie. Aceasta nu înseamnă neapărat că nu are intenția să o facă, ci faptul că nu se tulbură de păcatele oamenilor și aplică pedeapsă la timpul cuvenit, lăsând păcătoșilor răgaz de pocăința. Așa înțeleg Aš‘ar, Zamm"m, Hatt"b, iar Abó Ish"q al Isfar"’în explică numele de ′alm spunând că All"h „voiește să anuleze pedeapsă pentru păcat”157. Traducerea cu „Blând” ni se pare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
asupra să” - t.n.)289. E vorba, așadar, nu de dreptatea juridică, de nepărtinirea judecătorului, ca atunci când acest atribut i se aplică Tatălui, ci de desăvârșirea, neprihănirea, sfințenia celui care, tocmai datorită ei poate să ispășească păcatele celor nedesăvârșiți, întinați, păcătoși. 1In 2,1 confirmă și el această interpretare: „...dacă păcătuiește cineva, avem un apărător la Tatăl, pe Isus Hristos cel drept (IQso¤n Christòn díkaion).” Semnificații de bază: moralmente desăvârșit, neprihănit. 3.2.2.7.4. ho hósios: „Cel Preacuvios” (SC
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
el este archiereùs s...ț eis tòn aiÄÎna („Mare Preot în veac” - 6,20), aparábaton échei tgn hierosýnQn („are preoția nestrămutata” - 7,24). - Este desăvârșit: „De un astfel de Mare Preot (archiereús) aveam nevoie: sfânt, nevinovat, neprihănit, osebit de cei păcătoși și înălțat deasupra cerurilor, care nu are nevoie, că marii preoți, să aducă în fiecare zi jertfe, mai întâi pentru păcatele proprii și apoi pentru ale poporului, întrucât a făcut această o dată pentru totdeauna, aducându-se jertfă pe sine însuși
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
în acest caz se constată caracterul concret al limbajului biblic, față de cel mult mai conceptualizat al Coranului. 4.3.15. (al-)Taww"b, Q"bil al-tawb (2.1.15.3.). Nici pentru aceste nume care exprimă atitudinea lui Dumnezeu față de păcătosul căit nu aflăm corespondent în Biblie, ci afirmații de tipul: lQ> nišeb"r we-ni:ekeh ’Elohm lo’ ți>ezeh (Ps 51/50,19b): „inima franța și căita, Dumnezeule, n-o disprețuiești” sau expresia din Iona 4,2: niƒ"m
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
nou pe cei morți, va cădea Întunericul, liliecii ne vor atinge cu aripile și toți câți ne aflăm pe pământ ne vom găsi sfârșitul” (M. Eliade, 1994, p. 167). În miturile iudeilor, „eschatonul” descrie cu obstinație sfârșitul lumii și pedepsirea păcătoșilor (M. Eliade, 1986, pp. 241-264; M.-R. Hayoun, 1996, pp. 223-224). Temele majore sunt: „nimicirea neamurilor, eliberarea lui Israel, strângerea laolaltă la Ierusalim a celor ce fuseseră deportați, transfigurarea paradisiacă a țării, instaurarea suveranității dumnezeești sau a unei domnii mesianice
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Încălcat prescripțiile canonice (Iadul). Iată una dintre primele configurări mitologice ale locului de pedeapsă eternă, așa cum apare ea În Apocalipsa lui Pavel, text a cărui geneză este plasată În Egipt, Între anii 240 și 250. La intrarea În infern, numeroși păcătoși stau spânzurați În copaci de foc, atârnați de picioare, de mâini, de limbă, de urechi. În șapte cuptoare se perpelesc În flăcări și urlă sufletele celor care nu au vrut să se pocăiască; de o roată de flăcări care se
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]