4,935 matches
-
pentru sulfonilureice (SUR), structură polipeptidică complexă care face parte din familia transportorilor numiți "caseta care leagă ATP "(ATP binding casette ABC). (fig 3.6) S-au descris două tipuri de astfel de receptori: SUR1, prezenți în celulele ß și α pancreatice, în celulele intestinale care secretă GLP-1 și în neuroni, și SUR2, cu două subtipuri SUR2A, prezenți în musculatura scheletică și cardiacă, și SUR2B în celulele musculare netede. Grodsky și col au demonstrat cu mai mult de 30 de ani în
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
este prezent ubiquitar și este implicat în transportul transmembranar al glucozei în condiții bazale, independent de insulină. În cele mai multe celule, această cale este singura prin care se produce influxul de glucoză. GLUT 2 este exprimat mai ales de către celulele ß pancreatice și hepatocite. El asigură un flux transmembranar constant de glucoză la glicemii fiziologice și la nivelul celulelor ß asigură cuplarea stimulului glicemic cu secreția de insulină. GLUT 3 este prezent mai ales la nivelul sistemului nervos central și având o
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
cetonici) pot fi considerate ca fiind făcute de N. Paulescu. În articolul publicat în Arch. Int. Phisiol. în 31 mai 1921 (cit de 29 33) este redată evoluția concentrației urinare de glucoză și uree la câinele pancreatectomizat după administrarea extractului pancreatic. Mai târziu, în 1933, Aschley DW și col comunică în J. Clin. Invest. observațiile privind pozitivarea bilanțului azotat la pacienți odată cu inițierea tratamentului cu insulină (cit de 34). Insulina, administrată în doze suprafiziologice, produce o reducere cu până 30% a
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
de altă parte favorizând efluxul Na+ și influxul de K+ (39). 4. GLUCAGONUL, SOMATOSTATINA șI AMILINA Având în vedere importantele corelații funcționale ale acestor hormoni cu insulina, am considerat ca oportună o prezentare concisă a acestui subiect. În cazul polipeptidului pancreatic (PP) secretat de celulele PP ale pancreasului endocrin și de celulele intestinale și care are variații circadiene legate de alimentație nu s-au descris deocamdată relații semnificative cu secreția de insulină. 4.1. Glucagonul Glucagonul este un polipeptid relativ mic
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
7). 5. FIZIOPATOLOGIA CLINICĂ A INSULINO-DEFICIENȚEI Prototipul stărilor de insulino-deficiență este diabetul zaharat tip 1 (DZ 1), cu manifestarea lui extremă cetoacidoza diabetică. În DZ 1 insulino-deficiența se produce prin distrucția progresivă, printr-un complex mecanism imunologic, a celulelor ß pancreatice. Deși debutul clinic al acestui tip de diabet are, de multe ori, aspectul acut, el se produce abia atunci când peste 80-90% din masa de celule ß a fost distrusă, pe parcursul a mai multor luni sau ani în care se desfășoară
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
II, ceea ce modifică capacitatea lor de a accepta și prezenta autoantigeni derivați din celulele ß (4). Agresiunea autoimună este substratul a ceea ce, din punct de vedere morfopatologic, a fost descris ca "insulită", adică prezența infiltratului inflamator limfocitar la nivelul insulelor pancreatice, imediat după debutul diabetului. La 1 an după debut, insulita este rar prezentă, însă se constată necroza difuză a celulelor ß și atrofia consecutivă a insulelor, dispersarea celulelor α și δ și, rar, insule regenerate din epiteliul ductal (1). În
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
structură primară umană a redus progresiv "agresiunea" imunologică produsă de această moleculă exogenă. Conținutul în proinsulină este criteriul actual de evaluare a purității, însă în anii insulinoterapiei cu insuline animale preparatele comerciale de insulină erau contaminate și cu alți hormoni pancreatici. O evaluare efectuată la 111 pacienți cu diabet tratați cu insulină (3) a constatat că 91% aveau anticorpi la insulină, 51% la polipeptidul pancreatic și 14% la glucagon. Spre deosebire de insulinele comerciale de origine animală, insulinele umane produse prin tehnologia ADN
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
în anii insulinoterapiei cu insuline animale preparatele comerciale de insulină erau contaminate și cu alți hormoni pancreatici. O evaluare efectuată la 111 pacienți cu diabet tratați cu insulină (3) a constatat că 91% aveau anticorpi la insulină, 51% la polipeptidul pancreatic și 14% la glucagon. Spre deosebire de insulinele comerciale de origine animală, insulinele umane produse prin tehnologia ADN recombinant au în cantități minime contaminați de origine bacteriană sau fungică (4). Chiar și în condițiile identității cu insulina umană, insulinele comerciale induc reacții
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
TIP 2 13.1 Farmacoterapia în DZ tip 2 13.1.1. Introducere Diabetul zaharat tip 2 este o condiție heterogenă caracterizată din punct de vedere patogenetic și fiziopatologic prin (1,2,3): Scăderea progresivă a insulinosecreției din celulele beta pancreatice Apariția insulinorezistenței care se amplifică treptat Există multe discuții referitoare la momentul patogenetic de inițiere a diabetogenezei. Cert este că, în final, când apare hiperglicemia (glicemia bazală > 125 mg/dl; >6.9 mmol/l), toți pacienții au defecte în insulinosecreție
Insulina si tratamentul cu insulină by Ioan Vereșiu, Nicolae Hâncu, Gabriela Roman () [Corola-publishinghouse/Science/91989_a_92484]
-
înțelegea utilizarea acestor substanțe în țesuturi. Această concluzie a fost redată în volumul III al „Tratatului de Medicină Lancereaux-Paulescu”, scris în 1912 și publicat la Paris. Nicolae C. Paulescu Înainte de a publica celebrele lui rezultate experimentale privind efectele hormonului antidiabetic pancreatic asupra metabolismelor intermediare, Paulescu a studiat efectele extractului pancreatic asupra utilizării glucozei în ficat, afirmând (în tratatul menționat mai sus) că: „Cercetări experimentale ale unuia dintre noi (era vorba evident de el) par să indice că produsul secreției interne a
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
fost redată în volumul III al „Tratatului de Medicină Lancereaux-Paulescu”, scris în 1912 și publicat la Paris. Nicolae C. Paulescu Înainte de a publica celebrele lui rezultate experimentale privind efectele hormonului antidiabetic pancreatic asupra metabolismelor intermediare, Paulescu a studiat efectele extractului pancreatic asupra utilizării glucozei în ficat, afirmând (în tratatul menționat mai sus) că: „Cercetări experimentale ale unuia dintre noi (era vorba evident de el) par să indice că produsul secreției interne a pancreasului joacă un rol important în fixarea glucozei din
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
la dispoziție aproape toate datele experimentale ce vor fi publicate în anul următor (întârziate 5 ani din cauza Primului Război Mondial), la pagina 243 sintetizează rolul fiziologic al pancreasului astfel: „Pancreasul îndeplinește două funcții: 1.Cea de glandă cu secreție externă, producând sucul pancreatic (funcția digestivă); 2.Cea de glandă cu secreție internă, contribuind la a face asimilabili hidrații de carbon, - și probabil, de asemenea, grăsimile și proteinele (funcția asimilatorie).” Și mai departe (pagina 294): „Această funcție este pusă în evidență prin tulburările care
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
al bolii este poliuria, localizând sediul bolii în rinichi („Diabetul este o boală a rinichilor”), concept ce va domina gândirea medicală timp de 1500 de ani, până la Lancereaux, care demonstrează în 1877, indubitabil, că sediul bolii este în pancreas („diabetul pancreatic”).Interesant este și faptul că, în concepția anatomo-fiziologică a lui Galen, pancreasul nici nu era menționat. Concepția anatomo-fiziologică a lui Galen (49) Ca și Aretaeus, Galen menționează că a văzut doar 2 cazuri de diabet, iar indicațiile de tratament se
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Morgagni (1682-1771), cel care a dat ultima strălucire renumitei școli de anatomie de aici. Un elev al școlii de anatomie din Paris și Padova a fost și Johann Georg Wirsung (1600-1643), care, stabilit în Italia, a descoperit la om canalul pancreatic ce-i poartă numele. De remarcat că în 1641 Moritz Hofman (1622-1698) descrisese „doctus pancreaticus” la curcan. Când Wirsung a identificat canalul pancreatic la om, nedumerit, trimite o scrisoare profesorului său din Franța, Jean Riolan (1577-1657), întrebându-l care ar
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
Padova a fost și Johann Georg Wirsung (1600-1643), care, stabilit în Italia, a descoperit la om canalul pancreatic ce-i poartă numele. De remarcat că în 1641 Moritz Hofman (1622-1698) descrisese „doctus pancreaticus” la curcan. Când Wirsung a identificat canalul pancreatic la om, nedumerit, trimite o scrisoare profesorului său din Franța, Jean Riolan (1577-1657), întrebându-l care ar putea fi funcția acestuia. Întrucât el a comandat efectuarea unui desen al canalului pancreatic, realizat probabil de un artist pe o placă de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
doctus pancreaticus” la curcan. Când Wirsung a identificat canalul pancreatic la om, nedumerit, trimite o scrisoare profesorului său din Franța, Jean Riolan (1577-1657), întrebându-l care ar putea fi funcția acestuia. Întrucât el a comandat efectuarea unui desen al canalului pancreatic, realizat probabil de un artist pe o placă de cupru, rezultă că a acordat o importanță destul de mare descoperirii care, de altfel, îi va purta ulterior numele. După ce și-a îndeplinit bine această treabă, moare într-un duel, îndeletnicire pe
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
la apogeul carierei sale științifice. Aici i-a insuflat Lancereaux lui Paulescu interesul pentru diabet, predându-i ștafeta studiului relației cauzale diabet-pancreas, pe care o va purta cu el la București, unde va descoperi, două decenii mai târziu, hormonul antidiabetic pancreatic. Pe lângă numeroasele lucrări semnate împreună, din colaborarea lor au rămas pentru eternitate cele 4 volume ale monumentalului „Tratat de Medicină Lancereaux-Paulesco”, cea mai valoroasă sinteză medicală a timpului. Cele 4 volume ale „Tratatului de Medicină Lancereaux-Paulescu” La moartea lui Lancereaux
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
animale, a ajuns la concluzia că ele se „umflă” după alimentare. Jean Pequet (1622-1674) observă canalul limfatic toracic, iar Thomas Bartholomew (1616-1680) observă vasele chilifere la om, descriind „Vasa lymphatica...” (1653), lucrare în care apar primele planșe anatomice color. Ductul pancreatic este descoperit în 1644, ductul glandelor submaxilare în 1656 și al glandelor parotide în 1659. În urma descoperirii glandelor digestive, teoria lui Galen privind rolul central al ficatului în ecuația aliment-chil-sânge este zdrobită. Franz de la Böe, zis Franciscus Sylvius, (1614-1674) propune
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
a cercetătorilor din secolul XIX asupra tulburărilor glicemice și utilizarea aproape exclusivă ca metodă diagnostică a glucozuriei, a condus la ideea îngustă că tulburarea din diabet este glucozuria. În 1921, de exemplu, Banting și-a propus să obțină un extract pancreatic „pentru a trata glucozuria”. În paralel, însă, o serie de cercetători au atras atenția și asupra altor tulburări singulare înregistrate ocazional la pacienții diabetici. Astfel, în 1850, Ernst Brand (1827-1897), notează un miros ciudat al respirației unor pacienți diabetici cu
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
apariția glucozuriei după „marea înțepătură” (în planșeul ventricolului IV) a deviat interesul multor cercetători către sistemul nervos central ca posibil organ al diabetogenezei. Totuși, Claude Bernard a trecut în anul 1850 pe lângă descoperirea rolului pancreasului în diabet, atunci când secționând ductul pancreatic pe care l-a obliterat cu parafină pentru a induce atrofia organului, a constatat că diabetul nu apare. Concluzia pripită a fost că nu pancreasul este responsabil de apariția diabetului. În 1877, cu un an înaintea morții sale, mai tânărul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
avut răbdare. Claude Bernard moare în anul următor (1878). După cum remarca mai târziu Paulescu, în acest fel medicina franceză a fost privată de împlinirea până la capăt a unei mari descoperiri. Altfel ar fi avut răsunet în mediile științifice teoria diabetului pancreatic, dacă ar fi venit din partea lui Claude Bernard. De altfel, metoda propusă de Lancereaux concorda cu afirmația lui Claude Bernard, și anume că „medicul nu trebuie să recurgă numai la anatomia patologică pentru explicarea bolii, ci să pornească de la observarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
care nu-i conveneau veneau de la o autoritate ca cea reprezentată de Claude Bernard. Numai așa se poate explica de ce prezentarea făcută de Lancereaux în 1877 la Academia de Medicină (la care Bouchardat trebuie să fi fost prezent), privind originea pancreatică a diabetului, n-a fost niciodată pomenită în Tratatul său de Igienă, publicat în 1881, deși în el pot fi regăsite referințe bibliografice mergând până la 1880. Singura circumstanță atenuantă ar fi aceea că în 1881 Bouchardat împlinea 75 de ani
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
în 1877 împlinea 49 de ani) nu reprezenta la acea vreme o autoritate recunoscută. Interesant este și faptul că Lancereaux l-a solicitat nu pe Bouchardat, ci pe Claude Bernard să-l asiste tehnic în verificarea experimentală a ipotezei originii pancreatice a diabetului. După spusele lui Paulescu, Claude Bernard a acceptat să-i pună la dispoziție laboratoarele sale, dar experimentele nu au mai avut loc, întrucât Claude Bernard a murit în 1878, la scurtă vreme după discuția lor. Cum Bouchardat era
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
în geneza diabetului. Pancreasul a fost unul dintre organele puțin studiate în vechime. Tradițional, se considera că el are rolul de a umple spațiul gol dintre ficat, stomac, splină și rinichi. În timpurile mai apropiate, descoperirile anatomice, precum descrierea canalului pancreatic de către Wirsung (1600-1643) sau descrierea structurii histologice a pancreasului de către Langerhans (1847-1888), nu au fost în nici un fel legate de diabet. Cel ce avea să facă legătura dintre diabet și pancreas, într-o manieră clară și precisă, va fi Etienne
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
susținut și de faptul că, din numeroasele cazuri de diabet pe care le urmărise și le studiase apoi și necroptic, numai unele (cele care se refereau la persoanele tinere, slabe, cu evoluție rapidă a bolii) au fost incluse în „diabetul pancreatic”. Ca rezultat al observațiilor sale clinice, între 1877 și 1888, Lancereaux aduce dovezi indubitabile privind relația cauzală dintre leziunile pancreasului și o anumită formă de diabet, pe care el îl numește diabetul pancreatic și care ulterior va fi numit diabetul
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]