13,778 matches
-
cu atât mai puțin la actualitate. De altfel, este adevărat că acel discurs al Papei nici măcar n-a făcut senzație, cum se spune; am citit în ziare relatări laconice și evazive, reproduse în josul paginii. Atunci când spun că discursul recent al Papei este istoric, mă refer la întregul parcurs al Bisericii catolice; altfel spus, al istoriei omenești (sau, cel puțin, al celei eurocentrice și culturocentrice). Într-adevăr, Paul al VI-lea a admis în mod explicit că Biserica a fost depășită de
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și că, prin urmare, o abandonează; că problemele sociale sunt rezolvate în interiorul unei societăți în care Biserica nu mai are prestigiu; că nu mai există problema „săracilor”, altfel spus, problema principală a Bisericii etc., etc. Am rezumat conceptele expuse de Papă cu cuvintele mele: adică cu cuvintele pe care le folosesc de mult pentru a spune aceleași lucruri. Dar sensul discursului lui Paul al VI-lea este chiar cel pe care l-am rezumat aici; și nici cuvintele nu sunt, în
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
spune aceleași lucruri. Dar sensul discursului lui Paul al VI-lea este chiar cel pe care l-am rezumat aici; și nici cuvintele nu sunt, în fond, prea diferite. Dacă e să spunem adevărul, nu este pentru prima oară când Papa este sincer; dar, până acum, impulsurile sale de sinceritate au avut manifestări bizare, enigmatice și deseori (după părerea Bisericii înseși) puțin inoportune. Erau aproape niște răspunsuri care dezvăluiau starea sa de spirit reală, ce coincide în mod obiectiv cu situația
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
părerea Bisericii înseși) puțin inoportune. Erau aproape niște răspunsuri care dezvăluiau starea sa de spirit reală, ce coincide în mod obiectiv cu situația în care se află acum Biserica, situație trăită personal de Conducătorul său. De altfel, enciclicele „istorice” ale Papei erau întotdeauna fructul unui compromis între îngrijorarea acestuia și diplomația Vaticanului, compromis care nu lăsa niciodată să se înțeleagă dacă aceste enciclice reprezentau un progres sau un regres față de cele ale papei Ioan al XXIII-lea. Un Papă profund impulsiv
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de Conducătorul său. De altfel, enciclicele „istorice” ale Papei erau întotdeauna fructul unui compromis între îngrijorarea acestuia și diplomația Vaticanului, compromis care nu lăsa niciodată să se înțeleagă dacă aceste enciclice reprezentau un progres sau un regres față de cele ale papei Ioan al XXIII-lea. Un Papă profund impulsiv și sincer cum este Paul al VI-lea începuse să apară ambiguu și nesincer prin definiție. Acum a răbufnit brusc toată sinceritatea sa, cu o claritate aproape scandaloasă. Cum și de ce? Nu
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
istorice” ale Papei erau întotdeauna fructul unui compromis între îngrijorarea acestuia și diplomația Vaticanului, compromis care nu lăsa niciodată să se înțeleagă dacă aceste enciclice reprezentau un progres sau un regres față de cele ale papei Ioan al XXIII-lea. Un Papă profund impulsiv și sincer cum este Paul al VI-lea începuse să apară ambiguu și nesincer prin definiție. Acum a răbufnit brusc toată sinceritatea sa, cu o claritate aproape scandaloasă. Cum și de ce? Nu este greu de răspuns: pentru prima
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
o logică, la o cultură, la o problematică ne-ecleziastică, ba chiar exterioară Bisericii: aceea a lumii laice, raționaliste, poate chiar socialiste - chiar și reduse și anesteziate prin sociologie. O privire fulgerătoare aruncată „din afară” Bisericii i-a fost suficientă Papei ca să înțeleagă situația istorică reală, situație care, revăzută apoi „din interior”, a rezultat că era tragică. Acesta a fost momentul în care a izbucnit în mod serios sinceritatea lui Paul al VI-lea: în loc să arunce vorbe mari despre compromis, despre
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a fost momentul în care a izbucnit în mod serios sinceritatea lui Paul al VI-lea: în loc să arunce vorbe mari despre compromis, despre rațiunea de stat, despre ipocrizie - chiar și după apostolatul lui Ioan al XXIII-lea -, cuvintele „sincere” ale Papei au urmat logica realității. Mărturisirile istorice care au urmat pot fi numite astfel cu solemnitatea pe care o aminteam mai sus: aceste mărturisiri stabilesc sfârșitul Bisericii sau cel puțin sfârșitul rolului tradițional al acesteia, care a durat două mii de ani
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
aminteam mai sus: aceste mărturisiri stabilesc sfârșitul Bisericii sau cel puțin sfârșitul rolului tradițional al acesteia, care a durat două mii de ani fără întrerupere. Desigur - poate grație unor iluzii pe care Anul Sfânt nu va putea să nu le dea -, Papa va găsi calea de a redeveni (cu bună-credință) nesincer. Discursul său de la sfârșitul acestei veri la Castelgandolfo 1 va fi formal uitat, se vor ridica în jurul Bisericii noi și liniștitoare bariere de prestigiu și speranță etc., etc. Dar se știe
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
bariere de prestigiu și speranță etc., etc. Dar se știe că adevărul, odată rostit, este de neșters; iar noua situație ce derivă de aici este ireversibilă. În afară de problemele practice specifice (cum ar fi dispariția vocației religioase), referitor la soluționarea cărora Papa a apărut incapabil de a produce vreo ipoteză, el s-a demonstrat complet irațional referitor la întreaga situație dramatică a Bisericii (așadar, încă o dată sincer). Soluția pe care el o propune este „rugăciunea”. Ceea ce înseamnă că, după ce a analizat situația
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
că Biserica trebuie să coincidă cu Vaticanul? Dacă - donând statului italian marea scenografie (folclorică) a actualului sediu de la Vatican și făcând cadou lucrătorilor de la Cinecittà tot calabalâcul (folcloric) de patrafire și glugi, de evantaie și de jilțuri purtate pe umeri - Papa s-ar îmbrăca în costum negru cu guler alb preoțesc și s-ar stabili împreună cu colaboratorii săi într-o pivniță din cartierele Tormarancio sau Tuscolano, nu departe de catacombele Sfântului Damian sau ale Sfintei Priscilla, oare Biserica ar înceta să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
a dus la capăt singurul act revoluționar al acestor ani; a făcut-o cu o anumită ingenuitate și îngâmfare, dar cu o puritate ascetică substanțială care dă trecerii sale pe acest pământ o valoare probabil mai mare decât celei a Papei Ioan, care, chiar dacă glumea pe această temă, era un om al puterii. Tempo, 8 iulie 1973 Către editorul Rusconi 1tc "Către editorul Rusconi1" Nu intenționez să condamn nici un autor pentru că acceptă să lucreze cu Rusconi 2. Nu doar fiindcă cred
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
12 mai1 conțin și ele un element de ambiguitate. După mine, la acel „contra” a contribuit puternic și televiziunea, care, de exemplu, în acești douăzeci de ani, a depreciat net orice conținut religios: ei, da, l-am văzut des pe Papă dând binecuvântarea, i-am văzut pe cardinali la inaugurări, am văzut procesiuni și înmormântări, dar acestea erau evenimente contraproductive scopurilor conștiinței religioase; de fapt, avea loc, măcar la nivel inconștient, un profund proces de laicizare, ce lăsa masele din centru-sud
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de organizare ridicat dețin trei trepte: de episcop, preot, diacon. Cu timpul, datorită lărgirii câmpului administrativ-bisericesc au apărut grade la fiecare treaptă. Autoritatea revine unor organisme, cum este Sinodul ecumenic, al tuturor episcopilor (ortodocși), sau unor persoane, cum este cazul papei care are autoritate supremă în Biserica romano-catolică. Tocmai de aceea se aduc unele critici infaibilității și indulgențelor papale (Cleopa, 2004). S-au descris organizări ale unor mișcări religioase structurate pe familii. Există două tipuri de biserici: biserici familiale primare (mici
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
absenței conducerii. Forma episcopală are drept caracteristică faptul că autoritatea aparține episcopului. Numărul verigilor episcopale poate varia, Biserica metodistă are un singur nivel, Biserica anglicană este ceva mai dezvoltată, în timp ce Biserica romano-catolică are cel mai complex sistem ierarhic, autoritatea aparținând papei. Episcopii au puterea de a ordina slujitori sau preoți, de a repartiza păstorii, de a face disciplină în cadrul diocezei sau conferinței lor, au responsabilitatea să ocrotească credința și ordinea în limitele unei anumite zone geografice. Ei, sau reprezentanții lor, pot
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
vom face deliberat abstracție de orientarea religioasă a resurselor bibliografice. La sfârșitul primului secol al mileniului al doilea, în Apus a apărut ideea de cruciadă în acord cu dezideratul politic de a reuni toate popoarele, principiile și suveranii sub conducerea papei și de a elibera Locurile Sfinte de sub musulmani. Inițiatorul cruciadei a fost papa Inocențiu al III-lea (1198-1216), care a făcut apel ca toți creștinii să se alăture cruciadei pentru eliberarea Ierusalimului și recucerirea Țării Sfinte. În martie 1201, conducătorii
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
secol al mileniului al doilea, în Apus a apărut ideea de cruciadă în acord cu dezideratul politic de a reuni toate popoarele, principiile și suveranii sub conducerea papei și de a elibera Locurile Sfinte de sub musulmani. Inițiatorul cruciadei a fost papa Inocențiu al III-lea (1198-1216), care a făcut apel ca toți creștinii să se alăture cruciadei pentru eliberarea Ierusalimului și recucerirea Țării Sfinte. În martie 1201, conducătorii militari ai cruciadei atacă musulmanii din Egipt, fără acodul papei. La 17 iulie
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
cruciadei a fost papa Inocențiu al III-lea (1198-1216), care a făcut apel ca toți creștinii să se alăture cruciadei pentru eliberarea Ierusalimului și recucerirea Țării Sfinte. În martie 1201, conducătorii militari ai cruciadei atacă musulmanii din Egipt, fără acodul papei. La 17 iulie 1203, împăratul Alexios al III-lea al Constantinopolului este izgonit, iar Isac al II-lea Angelos este readus la putere, însă este îndepărtat după câteva luni din cauza imposibilității de a plăti datoriile cruciaților, fiind înscăunat Alexios al
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
readus la putere, însă este îndepărtat după câteva luni din cauza imposibilității de a plăti datoriile cruciaților, fiind înscăunat Alexios al V-lea Ducas Murtzuflos în februarie 1204. La 13 aprilie 1204, Constantinopolul este trecut prin foc și sabie, spre indignarea papei Inocențiu al III-lea (Gârdan, 2004). În prezent, în România își desfășoară activitatea 15 culte religioase, recunoscute oficial: Biserica Ortodoxă Română, Biserica Română Unită cu Roma (Greco-Catolică), Biserica Romano-Catolică, Biserica Reformată, Biserica Evanghelică de Confesiune Augustană (C.A.), Biserica Evanghelică
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
prezentate În volumul despre care vorbim evidențiază „rezistența În și prin instituții” (p. 24). Aceste argumente sînt confirmate, din punctul de vedere al autorului, de istoria postcomunistă a relațiilor interconfesionale: Biserica Romano-Catolică organizează o expoziție dedicată vechimii creștinismului românesc, iar papa Ioan Paul al II-lea vizitează România În 1999. Revenind la istoria BOR sub comunism, Mihai Ungheanu spune că „instituția creștină” a fost o „miză politică de prim ordin pentru cei care voiau să asigure stabilitatea și siguranța RPR” (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Macedonia. Colaborează la „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Contemporanul”, „Familia”, „Convorbiri literare”, „Ateneu” ș.a. Debutează ca traducător în 1970 și își publică prima carte, monografia Republica Populară Polonă, în 1972 (în colaborare cu Lucia Badea). Monografia Ioan Paul al II-lea, papă pentru mileniul al III-lea (2000), bogat nutrită documentar, prezintă personalitatea marelui prelat prin mijlocirea operei și a biografiei, avansând ipoteza originii sale române. Aflându-se în contact direct cu literatura polonă, M. a tradus îndeosebi poezie, contribuția sa situându
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]
-
personalități de talent indiscutabil. Sensibilitatea față de simțămintele delicate și compatibilitatea tălmăcitorului cu prozodia modernă vor fi confirmate și de transpunerea cărții Neliniște de Tadeusz Róz˙ewicz, ca și de versiunea pe care o realizează în Poeme de Karol Wojtyla, viitorul papă Ioan Paul al II-lea. În proză M. traduce, singur sau în colaborare, din Michal Rusinek, Tadeusz Z.elenșki-Boy, Zenon Kosidowski ș.a. SCRIERI: Republica Populară Polonă (în colaborare cu Lucia Badea), București, 1972; Wyspianski, București, 1981; Ioan Paul al II
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]
-
Paul al II-lea. În proză M. traduce, singur sau în colaborare, din Michal Rusinek, Tadeusz Z.elenșki-Boy, Zenon Kosidowski ș.a. SCRIERI: Republica Populară Polonă (în colaborare cu Lucia Badea), București, 1972; Wyspianski, București, 1981; Ioan Paul al II-lea, papă pentru mileniul al III-lea, București, 2000. Traduceri: Zenon Kosidowski, Povestiri biblice, București, 1970 (în colaborare cu Anda Mareș); Stanislaw Jerzy Lec, Gânduri nepieptănate, pref. trad. Iași, 1971, Aforisme, versuri, epigrame, pref. trad., Iași, 1980; Tadeusz Róz˙ewicz, Poeme, pref.
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]
-
în colaborare cu Anda Mareș); Gânduri nemuritoare. Proverbe și cugetări poloneze, îngr. și pref. trad., București, 1986; K. Korkozowicz, Cum am fost omorâtă, București, 1990 (în colaborare cu Anda Mareș); Marian Podkowinski, Hitler și clanul lui, București, 1991; Karol Wojtyla [Papa Ioan Paul II], Poeme, pref. Ioan Alexandru, București, 1992; Triptic roman, București, 2003. Repere bibliografice: Velea, Interferențe, 209-211; Stan Velea, Ioan Paul al II-lea - un papă poet, AUI, t. XLI, 1995; Dicț. scriit. rom., III, 79-80; Stan Velea, Literatura
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]
-
cu Anda Mareș); Marian Podkowinski, Hitler și clanul lui, București, 1991; Karol Wojtyla [Papa Ioan Paul II], Poeme, pref. Ioan Alexandru, București, 1992; Triptic roman, București, 2003. Repere bibliografice: Velea, Interferențe, 209-211; Stan Velea, Ioan Paul al II-lea - un papă poet, AUI, t. XLI, 1995; Dicț. scriit. rom., III, 79-80; Stan Velea, Literatura polonă în România, București, 2001, 366-371; Iovan Poiană, Poezia-comunicare cu Dumnezeu, „Crai Nou”, 2003, 3474. St.V.
MARES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288012_a_289341]