4,933 matches
-
de 29 noiembrie a fost sărbătoarea oficială a Iugoslaviei comuniste. Guvernul iugoslav proclamat la Jajce a fost recunoscut de către Marea Britanie, care în scurtă vreme după aceea a întrerupt legăturile cu cetnicii lui Mihailovici. Anul 1943 marchează și importante victorii ale partizanilor asupra cetnicilor în Herțegovina. În același an, partizanii reușesc, în bătălia de la Sutjeska să scape din încercuirea trupelor germane și să ocupe porțiuni ale litoralului dalmat. Partizanii au comis, la rândul lor abuzuri asupra celor percepuți ca rivali (în special
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
Iugoslaviei comuniste. Guvernul iugoslav proclamat la Jajce a fost recunoscut de către Marea Britanie, care în scurtă vreme după aceea a întrerupt legăturile cu cetnicii lui Mihailovici. Anul 1943 marchează și importante victorii ale partizanilor asupra cetnicilor în Herțegovina. În același an, partizanii reușesc, în bătălia de la Sutjeska să scape din încercuirea trupelor germane și să ocupe porțiuni ale litoralului dalmat. Partizanii au comis, la rândul lor abuzuri asupra celor percepuți ca rivali (în special naționaliștii sârbi sau croați) și asupra cultelor religioase
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
întrerupt legăturile cu cetnicii lui Mihailovici. Anul 1943 marchează și importante victorii ale partizanilor asupra cetnicilor în Herțegovina. În același an, partizanii reușesc, în bătălia de la Sutjeska să scape din încercuirea trupelor germane și să ocupe porțiuni ale litoralului dalmat. Partizanii au comis, la rândul lor abuzuri asupra celor percepuți ca rivali (în special naționaliștii sârbi sau croați) și asupra cultelor religioase, dar aliații au ignorat aceste abuzuri, lupta contra germanilor constituind prioritatea momentului. În anul 1945 forțele germane sunt alungate
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
s-au multiplicat în anii 1949 - 1951. Deși toate (inclusiv răscoala de la Cazin), au fost reprimate de forțele de poliție secretă ale regimului comunist (OZNA), faptul că nemulțumirea atinsese cote foarte mari, iar la acțiunile contra regimului participau și foști partizani, inclusiv persoane care se alăturaseră mișcării în anul 1941 ("primii luptători" cum erau numiți), a determinat conducerea comunistă a Iugoslaviei să oprească acțiunea de colectivizare și să permită, chiar dacă restricționat, dreptul de proprietate privată asupra pământului. S-a realizat exproprierea
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
501 î.Hr. ionienii se răscoală, sprijiniți de Atena. Darius hotărăște să pedepsească Atena, iar în 490 î.Hr. trimite o flotă puternică sub comanda lui Datis și a lui Artaferne. Atenienii tocmai restabiliseră democrația prin reformele lui Clistene, dar aristocrații și partizanii Pisistrazilor, nemulțumiți, s-au aliat cu perșii și, după ce aceștia au părăsit Eubeea, tiranul răsturnat Hipias i-a condus pe perși la Maraton. În fața amenințării de invazie a perșilor, atenienii i-au chemat în ajutor pe spartani, care însă, sărbătorind
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
cele din Caria și din insula Cipru. Din nefericire, Aristagoras nu avea tăria de caracter pentru a face față dificultăților care s-au ivit. Părăsind cauza pentru care luptase se refugiază în Tracia, la Myrkinos, unde, în urma unei consfătuiri cu partizanii săi, decide să urmeze un plan mai vechi, și anume, strămutarea ionienilor nemulțumiți în Sardinia. Dar nu mai izbutește să aducă nimic la îndeplinire, căci este ucis la asediul unei cetăți din Tracia. În locul lui, pe scena evenimentelor din Ionia
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
prin care se ostraciza o anumită persoană, pentru ca să fie validat, trebuia să întrunească 6000 de tăblițe.Cel condamnat nu mai avea drept să se mai întoarcă la Atena decât după 10 ani.Îndreptată în primul rând împotriva Peisistrazilor și a partizanilor lor, măsura avea totuși și o dschidere mai largă: înlăturarea tuturor acelora considerați o piedică în calea hotărârilor luate de Adunările poporului atenian. Primele victime ale ostracismului au fost Hipparchos, fiul lui Charmos și Megacles, care trecuseră de partea Peisistrazilor
Războaiele Medice () [Corola-website/Science/302124_a_303453]
-
numea Juventus. Astfel, după 23 de ani în care a purtat numele de Juventus, numele echipei va fi modificat, după moda vremii de la an la an. Astfel, Distribuția ocupă locul 4 în 48, Petrolul București locul 7 în 1948/49, Partizanul București locul 10 în 1950, iar ultimul an al fostului Juventus la București avea să fie în 1951 atunci când sub numele de Flacăra termină pe un onorant loc 5. Echipa se mută la Ploiești în urma unor directive, și retrogradează la
FC Petrolul Ploiești () [Corola-website/Science/302194_a_303523]
-
închege o alianță cu Lituania, devenind astfel un obstacol în campania de eliminare a diviziunilor feudale ale rusilor. Boierii novgorodeni au încercat să-și păstreze privilegiile incorporând Republica în Marele Ducat al Lituaniei și mai apoi în noua uniune polono-lituaniană. Partizanii acestei uniri a fost un grup de boieri cunoscuți cu numele de "Partidul Lituanian". La inițiativa acestui partid, conducătorii orașului l-au invitat pe prințul Mihail Olelkovici să devină cneazul lor. Guvernul Novgorodului a semnat o alianță cu Marele Duce
Republica Novgorodului () [Corola-website/Science/302211_a_303540]
-
principală la Palatul Biebrich, aflat direct la Rin. În 1806 Wiesbaden a devenit sediul guvernului și capitala ducatului Nassau. În timpul acestei dinastii s-au trimis soldați din Wiesbaden să lupte în războaie în Spania de partea lui Napoleon Bonaparte contra partizanilor și trupelor spaniole inclusiv aliaților lor britanici. În 1813 regenții de Nassau (și bineînțeles și armatele lor) au trecut de partea aliaților Spania și Britania. Pentru a sprijini Rusia și Prusia împotriva francezilor au trebuit alcătuite noi trupe. Bătălia de la
Wiesbaden () [Corola-website/Science/302563_a_303892]
-
al autoproclamatei "Republici Găgăuze", iar între anii 1991 și 1995 a stat în fruntea așa-zisulului "Soviet Suprem" al "Republicii Găgăuze". În paralel, Igor Smirnov a fost ales președinte al Republicii Nistrene în aceeași lună. El s-a manifestat ca un partizan al refacerii unității spațiului postsovietic. Autonomia găgăuză a fost consfințită în Constituția Republicii Moldova din iulie 1994 în articolul 111, care prevede și autonomia Transnistriei. Ulterior, Parlamentul Republicii Moldova a adoptat o lege și mai largă, care conferă un statut special autonom
Stepan Topal () [Corola-website/Science/302603_a_303932]
-
000) din populația rusescă rămasă a fost internată, 6.000 de ruși fiind capturați când încercau să se refugieze peste lacul Onega, iar 3.000 au fost evacuați din zona de la sud de râul Svir pentru a îndepărta pericolul atacurilor partizanilor sovietici din spatele frontului. În primăvara anului 1942, 3.500 prizonieri ruși au murit de foame. Condițiile de detenție s-au îmbunătățit într-o oarecare măsură, în următorii doi ani mai murind în lagărele finlandeze doar 500 de oameni. Cam 2
Războiul de Continuare () [Corola-website/Science/302583_a_303912]
-
a scris o serie de lucrări. Prima dintre acestea, o analiză a constituției Republicii Federale Germania, a fost publicată sub pseudonimul "Walter Haustein" . Alte lucrări publicate în perioada postbelică sunt: "Das Nomos der Erde" ("Nomosul terestru"), "Theorie des Partisanen" ("Teoria partizanului") și "Politische Theologie II" ("Teologie Politică II"). În momentul publicării lor, aceste lucrări nu au avut succesul lucrărilor sale din tinerețe din perioada Republicii Weimar, dar actualitatea și importanța lor a fost descoperită după câteva decenii . În perioada postbelică, Carl
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
în a sacrifica persoane care nu iau parte la conflict și persoane nevinovate, fiind dispuși chiar să se autosacrifice. Se ajunge la sfera conflictelor "totale" și astfel în domeniul "dușmăniei absolute". Este vorba despre cei pe care Schmitt îi numește "partizani", care conform etimologiei latine a cuvântului înseamă "susținători ai unui partid". După Schmitt, acești partizani ar avea patru trăsături esențiale: Schmitt face o diferență între următoarele forme de ostilitate sau război: "ostilitatea convențională", "ostilitatea reală" și "ostilitatea absolută". Încheierea unei
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
chiar să se autosacrifice. Se ajunge la sfera conflictelor "totale" și astfel în domeniul "dușmăniei absolute". Este vorba despre cei pe care Schmitt îi numește "partizani", care conform etimologiei latine a cuvântului înseamă "susținători ai unui partid". După Schmitt, acești partizani ar avea patru trăsături esențiale: Schmitt face o diferență între următoarele forme de ostilitate sau război: "ostilitatea convențională", "ostilitatea reală" și "ostilitatea absolută". Încheierea unei înțelegeri de pace este posibilă numai într-un conflict cu un adversar care acceptă noțiunea
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
aspect al ordinii existente, dar se menține într-un cadru dat, care rămâne acceptat de toate părțile, "inamicul real" pune la îndoială acest cadru însuși, pe care încearcă să-l modifice într-o anumită zonă geografică. În momentul în care partizanul nu mai este legat de un anumit teritoriu se creează forma de "dușmănie absolută" (absolute Feindschaft), care marchează trecerea la un "război total" ("Totaler Krieg"). Schmitt consideră că,la nivel mondial, trecerea de la partizanul autohton la partizanul agresiv începe din
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
zonă geografică. În momentul în care partizanul nu mai este legat de un anumit teritoriu se creează forma de "dușmănie absolută" (absolute Feindschaft), care marchează trecerea la un "război total" ("Totaler Krieg"). Schmitt consideră că,la nivel mondial, trecerea de la partizanul autohton la partizanul agresiv începe din punct de vedere istoric cu Lenin. În noile războaie, care sunt impregnate de "dușmănia absolută" a partizanilor, nu mai este vorba despre cucerirea unor teritorii, ci despre distrugera unei forme de existență din cauza aparentei
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
momentul în care partizanul nu mai este legat de un anumit teritoriu se creează forma de "dușmănie absolută" (absolute Feindschaft), care marchează trecerea la un "război total" ("Totaler Krieg"). Schmitt consideră că,la nivel mondial, trecerea de la partizanul autohton la partizanul agresiv începe din punct de vedere istoric cu Lenin. În noile războaie, care sunt impregnate de "dușmănia absolută" a partizanilor, nu mai este vorba despre cucerirea unor teritorii, ci despre distrugera unei forme de existență din cauza aparentei sale lipse de
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
care marchează trecerea la un "război total" ("Totaler Krieg"). Schmitt consideră că,la nivel mondial, trecerea de la partizanul autohton la partizanul agresiv începe din punct de vedere istoric cu Lenin. În noile războaie, care sunt impregnate de "dușmănia absolută" a partizanilor, nu mai este vorba despre cucerirea unor teritorii, ci despre distrugera unei forme de existență din cauza aparentei sale lipse de valoare. Schmitt consideră că primul tip de dușmănie are un caracter contingent (prin faptul că este determinată de stabilirea unor
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
război convențional (cum sunt de pildă convențiile de la Geneva, care fac o distincție clară între combatanți și populația civilă) își pierd valabilitatea în cazul unui război total, din moment ce diferențierea clară între cele două grupuri dispare. Teoria despre generalizarea războiului de partizani a fost publicată de Carl Schmitt în 1963, înainte de războiul din Vietnam. La vremea publicării ea nu a generat foarte mult interes. Totuși, la 40 de ani după publicare ea apare ca a o previziune perfectă a conflictelor armate și
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
ea nu a generat foarte mult interes. Totuși, la 40 de ani după publicare ea apare ca a o previziune perfectă a conflictelor armate și a războiului antiterorist de la începutul secolului XIX și poate mai corectă decât multe analize contemporane, partizanul lui Schmitt identificându-se perfect cu teroristul de astăzi. Schmitt este considerat unul din cei mai importanți gânditori politici din a doua jumătate a secolului XX, fiind supranumit "Machiavelli al contemporanetății". Un pasaj din notele din închisoare ale lui Antonio
Carl Schmitt () [Corola-website/Science/302525_a_303854]
-
nouă cărți. Importantă lui Tacit ca istoric constă în pătrunderea psihologică a calităților interioare ale personalităților și în descrierea plină de strălucire a caracterelor. Stilul său se caracterizează printr-o abila combinație între conciziune și exprimare colorată. Tacit era un partizan al idealurilor republicane și critic înverșunat al decăderii politice și morale din perioada imperiala. Deși deviza să pentru istorie era "sine îra et studio" ("fără ură și părtinire"), deci recomandarea unei descrieri obiective a evenimentelor că "martor al bunurilor prezente
Tacit () [Corola-website/Science/302611_a_303940]
-
care îi va deveni prieten. La început ar fi dorit să devină pictor, ia contact totuși cu cercurile literare din jurul lui Victor Hugo și este prezent la premiera piesei acestuia, "Hernani", care a declanșat în rândurile publicului legendara bătălie între partizanii și adversarii romantismului ("la bataille d'Hernani"). Gautier publică poezii și scurte povestiri și frecventează "boema" pariziană. Primul său succes literar îl obține cu romanul în formă de scrisori, "Mademoiselle Maupin" (1835), în care prezintă istoria vieții unei tinere femei
Théophile Gautier () [Corola-website/Science/302677_a_304006]
-
Dar iată cum ne înfățișează situația din Meglen un meglenoromân, Constantin Noe, care de altfel a avut un rol important în realizarea colonizării: „În această regiune mișcarea națională luase pe vremea stăpânirii turcești o așa de mare dezvoltare în cât partizanii culturii și bisericii grecești, aproape dispăruseră. În acea vreme era însă lupta pe viață și pe moarte între statele balcanice pentru convertirea la cultura lor a populațiilor creștine. Forurile grecești s-au înverșunat să câștige acest ținut. Românii megleniți au
Meglen () [Corola-website/Science/302690_a_304019]
-
depus armele și s-au întors la casele lor. Cu toate acestea, lupte intense de gherilă au continuat până în decembrie. Luptătorii care au rămas sub arme s-au divizat în două grupuri. Cele mai multe dintre ele au continuat să se alăture partizanilor iugoslavi, grupare formată din comuniști și din cei înclinați spre rezistența activă. Cei loiali dinastiei Karađorđević și anticomuniști, au devenit cetnici, și au recurs la colaborarea cu italienii împotriva partizanilor; între aceștia s-au numărat , , , Milovan Đilas, , , , și . Războiul a
Muntenegru () [Corola-website/Science/302736_a_304065]