64,416 matches
-
Nu credeam că bătălia dintre creaționiști și evoluționiști va ajunge intactă până la noi/ Sunt un evoluționist/ Mă trag din două maimuțe/Adam și Eva” Asta da „poezie”! Numai că, Doamne, iartă-ne, Adam și Eva (fără gram de misticism!), sunt personaje biblice! Sunt Dumnezeul întruchipat, pus în capul mesei (ca să-l amintim pe tutea), sunt Dumnezeul bărbat și femeie ce vine să explice nu evoluția omenirii, ci sensul ei. ...Și nu numai atât! Greu însă de înțeles! Și mai ales greu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
nu aplică rețetă corecției necesare. Ciudat. Incredibil, dar adevărat. Violență a scăpat de sub control. Se vede, se simte, o acceptăm. Cândva, indivizi că țoapa și țopârlanul erau creaturi, care puteau fi întâlnite la intervale rare. În unele zone lipseau aceste personaje, care, de obicei sunt marcate de dorință dea ieși în relief oricând și cu orice preț. Valorile erau respectate, munca era apreciată, buna creștere se considera ceva firesc. Anii au trecut. Continuitatea s-a întrerupt. A aparut comunismul, un sistem
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
în ipostaza de Hyperion, se demonstrează a fi un exercitiu liric contemplativ, tulburător, autoevaluator. Spiritul eminescian a ales, în cele din urmă, condeierul cunoscător practicant al învățăturii metafizice. Fiindcă, în spațiul această prin care murirea devine nemurire, apare întotdeauna un personaj care are menirea de a face din absolut (relativ, în viziunea dumnezeiasca) un reper existențial fundamental (geniul, în viziunea telurica). „Da, pe pamant apare-un ins, O altă lume-n lume, Cât vecii gândul lui e’ntins Și geniu-i
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
2007), Eminescu sau dincolo de absolut (antologie, 2010). 4. Garabet Ibrăileanu, Studii literare, Ed. Junimea, Iași, 1986, p. 103. 5. Inimitabilul vers iambic de 7-8 silabe al Luceafărului. 6. George Popa descoperă în Luceafărul patru spații, însă doar trei sunt specifice personajelor lirice propriu-zise: lui Cătălin îi corespunde „spațiul strâmt”, Cătălinei „spațiul ascensional al sentimentului”, Luceafărului „spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
asta vreau să stau de vorbă cu tine. Popian pregătea cu elevii liceului piesă Răzvan și Vidra de Bogdan Petriceicu Hajdeu și se descurcase cu distribuția cum putuse printre elevii mai mari. Noroc că nu era decât un rol feminin, personajul Vidra, dar luase pe fata colonelului Fuks, care era în clasa 8 la liceul de fete. Doamne, ce frumoasă femeie. Poate puțin cam planturoasa, dar ce brunetă focoasa și plină de draci era. Și ce mariaj anapoda (după părerea noastră
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
de metehnele celuilalt înțeles, era transparentă altădată: belfer. Belferul era profesorul anilor '30, un liber-profesionist cu principii, ținînd mai puțin la scaun și mai mult la filosofie. Chiar ticălos, avea șarm, era povestibil, șarjabil, găseai, adică, în el vînă de personaj. Asemenea portrete, cu tot contrastul dintre peniță și baros, dintre a migăli îngerește și a sfărma crud, cu duritatea pe care o poți cere numai unui stil de poet, strînge Ioachim Botez în Însemnările unui belfer, volumul din 1935, de la
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
a migăli îngerește și a sfărma crud, cu duritatea pe care o poți cere numai unui stil de poet, strînge Ioachim Botez în Însemnările unui belfer, volumul din 1935, de la Fundația pentru Literatură și Artă "Regele Carol II". Orice este personajul lui, pe care-l cheamă ca pe autor, numai un lesne mîncător de pîine albă nu. Un profesor mai curînd amărît, pe care mila repartiției ministeriale și toanele inspectorilor îl fac să bată țara, cu amintirile lui de elev căruia
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
mahalagii autoritari. De citit, de către toate profesoarele care ridică glasul, făcînd, în clase și cancelarii, atît de familiarele crime de lez-urbanitate, însemnările despre Pupăza, sau despre ce nu trebuie să iasă din gura unei profesoare. Și alții, figuri după figuri, personaje de tablou breughelian, ca Limbricul, mai degrabă nefericiți de plîns, care-și ratează destinele lor și le-ncurcă pe-ale altora, decît siluitori, pasibili de condamnare, ai școlii românești. Una de care autorul a vreo 200 de pagini dezamăgite, cunoscător
Profesorilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10003_a_11328]
-
arta cu care Magda Stief și-a studiat acest rol, din arta cu care știe să-l facă. Pentru că Winnie se face pe scenă, la vedere, sub ochii noștri, creînd senzația că este pentru prima dată cînd faci cunoștință cu personajul lui Beckett. Chiar așa și este, în fond. Pentru că de fiecare dată este altfel atunci cînd harul își vîră coada năstrușnică. Este atîta măsura în cuvîntul rostit, în rotirea ochilor, în paradoxuri, în regret și în expansiuni, în tristeți și
Șoaptele măștilor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10023_a_11348]
-
un travaliu amănunțit. Fără îndoială, scena a fost dominată de cuplul Susanna -Figaro. Laura Tătulescu este o Susanna încântătoare, cu voce limpede și flexibilă, bine instalată în disciplina stilului mozartian, feminină și grațioasă, iar Ionuț Pascu are fizicul și dezinvoltura personajului, dublate cu muzicalitate de un timbru generos. Mai puțin reliefată este perechea aristocrată: Simonida Luțescu este frumoasă, credibilă în linia personajului melancolic al Contesei, dar fără a-i da o individualitate vocală proprie. Despre Conte, Beaumarchais spunea că trebuie jucat
Un proiect avantajos by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10025_a_11350]
-
limpede și flexibilă, bine instalată în disciplina stilului mozartian, feminină și grațioasă, iar Ionuț Pascu are fizicul și dezinvoltura personajului, dublate cu muzicalitate de un timbru generos. Mai puțin reliefată este perechea aristocrată: Simonida Luțescu este frumoasă, credibilă în linia personajului melancolic al Contesei, dar fără a-i da o individualitate vocală proprie. Despre Conte, Beaumarchais spunea că trebuie jucat ,foarte nobil, dar cu grație și libertate" și este întrucâtva și optica regizorului. Dar traducerea în fapt vocal și scenic a
Un proiect avantajos by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/10025_a_11350]
-
neînțeles cum, după expoziții fabuloase dedicate portretelor lui Memling și picturii târzii a lui Goya, o instituție de talia Colecției Frick a ales să pună sub reflectoare opera unui pictor de provincie, Jean-Étienne Liotard. Elvețianul (1702-1780) a pictat portretele unor personaje celebre - Mme de Pompadour, Marie-Antoinette copil - dar asta nu înseamnă prea mult. Realist într-o perioadă de plină eferverscență a rococoului, adept al pastelului într-o epocă dominată de pictura în ulei, meșteșugar fără sclipiri, Liotard n-a fost degeaba
Reconsiderări by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/10026_a_11351]
-
XV-lea, coralele protestante bachiene sau „ecourile” acestei tradiții în creația lui Brahms și Wagner) în constituirea profilurilor tematice în sonatele pentru pian sau cele două opere-seria -Mitridate, re di Ponto (1770) și La celemenza di Tito (1791), dar și personajul Contesa Rosina, conceput muzical după tiparul unui personaj al operei-seria. footnote> amânduă cuprind stiluri distincte de scriitură, stiluri armonice distincte, stiluri melodice distincte etc., și ambele reprezintă fuziuni ale diferitelor tradiții stilistice”<footnote „A style may be seen as a
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
tradiții în creația lui Brahms și Wagner) în constituirea profilurilor tematice în sonatele pentru pian sau cele două opere-seria -Mitridate, re di Ponto (1770) și La celemenza di Tito (1791), dar și personajul Contesa Rosina, conceput muzical după tiparul unui personaj al operei-seria. footnote> amânduă cuprind stiluri distincte de scriitură, stiluri armonice distincte, stiluri melodice distincte etc., și ambele reprezintă fuziuni ale diferitelor tradiții stilistice”<footnote „A style may be seen as a synthesis of other styles; obvious cases are J.S.
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în imaginea competiției concertistice, ca în lucrările instrumentale ale Barocului, ci în starea care decurge din însăși „înrudirea” temelor muzicale bazată pe aceeași intonația-sursă. Relația dialogală presupune o relaționare evolutivă complexă, ca alegorie a relației între două sau mai multe personaje ale unui roman, de vreme ce putem considera simfonia și romanul ca două forme esențialmente romantice de inventare și formulare a unor orizonturi deziderative imaginative, psiho-afective și chiar mergând până la inventarea unui anumit tip de public, „coagularea” indivizilor umani în comunități de
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
scrisoare. Literatura română este un lung epistolar, pînă la inventarea telefonului, dar și după aceea. E-mail-ul e tot o scrisoare. Nu formatul și suportul contează, ci tipul de comunicare. Scrisoarea este personală, ea e comunicarea de la om la om, de la personaj la personaj și are un caracter tainic. Căzută în altă mînă, sub alți ochi ea poate fi fără valoare și ridicolă, generatoare de încurcături, rupturi, împăcări sau panică, afrodisiacă sau, după caz, fatală. O scrisoare durează, ca și o operă
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
română este un lung epistolar, pînă la inventarea telefonului, dar și după aceea. E-mail-ul e tot o scrisoare. Nu formatul și suportul contează, ci tipul de comunicare. Scrisoarea este personală, ea e comunicarea de la om la om, de la personaj la personaj și are un caracter tainic. Căzută în altă mînă, sub alți ochi ea poate fi fără valoare și ridicolă, generatoare de încurcături, rupturi, împăcări sau panică, afrodisiacă sau, după caz, fatală. O scrisoare durează, ca și o operă, mai mult
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
scrisoare durează, ca și o operă, mai mult decît autorul și este o rezumare a epocii ei mai mult decît credea Shakespeare că e actorul. Autorii (noștri) de literatură au înțeles valoarea scrisorii, mai ales pe scenă unde scrisoarea face personajul să vorbească fără ca el să fie prezent, precum Rică evocat de Zița prin propria-i scrisorică înainte de a apărea fizic. Caragiale, ca maestru al teatrului, îmbogățește distribuția cu pesonaje prezente epistolar: fiul lui Trahanache, un Teodosie pe dos, care îi
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
moartea autorului, va fi citit de doamna T., destinatara virtuală a jurnalului. Un grafoman al scrisorilor este Grobei, din Bunavestire de Nicolae Breban, care scrie însă mai mult pentru el însuși. Cazuri de epistolită incurabilă, în formă agravată telegrafică, au personajele din urbea lui Costăchel și Iordăchel Gudurău. Ei sînt printre personajele care dau măsura creației magistrale a lui I.L.Caragiale. Aflați în provincie, departe de centrul vital al politicii, ei simt nevoia irepresibilă de a accesa acest centru, de a
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
jurnalului. Un grafoman al scrisorilor este Grobei, din Bunavestire de Nicolae Breban, care scrie însă mai mult pentru el însuși. Cazuri de epistolită incurabilă, în formă agravată telegrafică, au personajele din urbea lui Costăchel și Iordăchel Gudurău. Ei sînt printre personajele care dau măsura creației magistrale a lui I.L.Caragiale. Aflați în provincie, departe de centrul vital al politicii, ei simt nevoia irepresibilă de a accesa acest centru, de a comunica universului întîmplările meschine ale bietului colț de lume. Un șut
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
de cărți. Fiul crede că e un contra-șantaj, dar Sinești recurge la o lovitură de efect: declară că e mîndru că un om precum Grigore Ruscanu i-a dat o dovadă de încredere absolută și o restituie urmașului, fără pretenții. Personajele lui Ionel Teodoreanu scriu scrisori ca nebunele. Scriu pagini întregi. Mai dau și telegrame pe deasupra. Toate au talent, stil, vervă, chiar în exces. Tînărul Dan Deleanu trimite, pe lîngă scrisori și în chip de scrisori, poeme femeilor. La Medeleni dar
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
cu o monedă de cinci lei. Nevasta, pînă ieri casta, plătește regește lecția nesolicitată titularei și... se apucă la rîndu-i de treabă. În lumea bună însă. Tariful urcă rapid la 5000 de lei. O scrisoare, așadar, poate schimba viața unui personaj. Chiar dacă e mistificată, așa cum se întîmplă cu vestea morții fratelui său brigand către cîrciumarul din În vreme de război. Întrebarea: - Credeai că-am murit, neică? ar putea căpăta răspunsul legitim: - Dacă așa mi s-a comunicat în scris... Alteori, depeșa
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
pentru că vine pea tîrziu. Precum telegrama că lemnele vor fi livrate Urgent către școala de fete din urbea Z. Sau pentru că destinatarul nu vrea să știe de ea precum Achim Moromete de telegramele furioase ale tatălui său Ilie. Sînt și personaje indiscrete ca Bietul Ioanide care desface corespondența fiului său Tudorel ca să afle ce politică învîrtește sau ca Stănică Rațiu care interceptează fără scrupule mesajele altora. Trucul scrisorilor găsite tîrziu și constituite în documentar este adesea utilizat în literatura noastră precum
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
trei saci întregi! Cel care intră în posesia lor, nemaiputînd livra corespondența adresanților, o ține penru sine și, ca delectare, deschide cînd și cînd, cîteva scrsiori și le citește, cum ar destupa niște sticle de vin vechi bine păstrat. Unele personaje, prudente, își cer scrisorile de amor înapoi. În Întunecare de Cezar Petrescu, Zoe le primește de la Radu Comșa. Ladima însă nu le va mai căpăta. În ziua de azi, oamenii și mai nou chiar personajele își scriu prin e-mail. Și
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]
-
vin vechi bine păstrat. Unele personaje, prudente, își cer scrisorile de amor înapoi. În Întunecare de Cezar Petrescu, Zoe le primește de la Radu Comșa. Ladima însă nu le va mai căpăta. În ziua de azi, oamenii și mai nou chiar personajele își scriu prin e-mail. Și în acest caz, cu toate parolele, căsuțele poștale electronice pot fi violate. Resursele literare ale corespondenței private rămîn veșnic inepuizabile!
Scrisori, depeșe, telegrame by Horia Gârbea () [Corola-journal/Journalistic/10038_a_11363]