14,286 matches
-
când o privea cu atenție nu putea să rămână insensibil la un asemenea fizic. Timpul scurs de la excursia petrecută împreună cu Mircea la munte a adus modificări nu numai în comportamentul fetei, ci și în aspectul său. Se mai împlinise un pic, părea mai matură și mai pregătită de viață. Responsabilitățile ce-i apăsau umerii o marcaseră vădit în bine. Nu mai citeai pe fața ei nepăsarea pentru ziua de mâine sau: „nu mă interesează ce spune lumea despre mine”. Conta să
ROMAN / PARTEA A I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1281 din 04 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349167_a_350496]
-
în văgăună strigătul cuiva, unu’ belește un cal! Cu-țu, naaa!...Na, bobica, naaa!”...” Scena este de o duritate deosebită. Îmi aduc aminte cât l-am urât pe Marin Preda pentru că-mi omorâse calul. Speram ca Florea Gheorghe să aibă un pic de omenie și să se răzgândească în ultimul moment, să-i acorde încă un timp, așa cum, în ultimele secunde, i se acordă grațierea, printr-un mesager, unui condamnat, tocmai când acesta și toată lumea care asista, își luase nădejdea de la viață
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
și pe cei care o conduc. Petre Țuțea spunea: „ ... Între un credincios și un necredincios, nu există nici o legătură. Ăla e mort, sufletește mort, iar celălalt e viu și între un viu și un mort nu există nici o legătură ... Fără pic de condescendență, jurnaliști și comentatori atacă Biserica, vorbesc împotriva Religiei. Și știm că întotdeauna Bisericii, dar și preotului care ocupă un rol major în viața noastră, trebuie să li se acorde respectul. Cred că Dumnezeu este Cel care are dreptul
CREDINŢA TREBUIE SĂ NE UNEASCĂ! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349316_a_350645]
-
pașnice care oferă siguranță individului și îi croiesc destinul. NU! Aceste entități daimonice au părăsit de mult templul sufletului pentru a căuta salvarea Demiurgului. Căci omul e un Demiurg incapabil să ajungă la esența sa divină până ce nu varsă nițel picuri de osândă. (Solilocviul se încheie: Vittorio ia bricheta și cu ia aprinsă se apropie de margine. Apa ia foc. Se dă în lături îngrozit. Țipă. Se deplasează până la cortină. O smulge apoi se acoperă cu ia precum un giulgiu ascunde
SHĒNGCÚN de ALEXANDRU CRĂCIUN în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349332_a_350661]
-
grațioasă ca o trestie tânără aflată în îmbrățișarea caldă a adierii molcome a vântului din diminețile de vară, cu umerii firavi, înaltă, trecută de un metru șaptezeci. Fata avea sprâncenele și genele negre ca și părul, nasul mic și un pic cârn, o gură senzuală cu două buze desenate cu un ruj sidefat, de un roșu aprins, conturate perfect de o mâna pricepută în arta desenului. La mâna dreaptă purta o brățară dintr-un material strălucitor, asortată cu cercei din aur
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349287_a_350616]
-
dezmiardă Elena Buldum Pe o veche cărăruie ce ducea spre satul meu... Unde lin curgea o apă susurând suspin și eu Și la deal urcând poteca, cam îngustă ...ce să zic! Unde vântul se dezmiardă și pe mine câte -un pic; Și pe deal m-așteaptă mama, mai bine de-un an încoace... Chiar și tata lângă ea stă neliniștit pe ace; Urc încet, cu pași domoli, abia se zărește valea... Ochii mamei îi petrec, cum mă petrece cărarea... Ce o
UNDE VÂNTUL SE DEZMIARDĂ de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349340_a_350669]
-
cere ca pâinea să fie sfințită pe un altar acoperit de un antimis care conține moaște din trupul unui martir. Or, noi moaște nu avem. - Dar avem martiri vii printre noi, a spus părintele Andronic. Au consacrat pâinea și un pic de vin turnat într-un pahar ciobit subtilizat din spitalul închisorii, pe pieptul episcopului Mârza, care zăcea în pat, greu bolnav din cauza celor îndurate. Puțini au fost de acord cu această liturghie, motivând că ea nu era după Carte. Dar
ACTORUL ŞI REGIZORUL CREŞTIN DAN PURIC – ÎNTRE CURAJUL DE A APĂRA ŞI DEMNITATEA DE A MĂRTURISI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 82 din 23 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349142_a_350471]
-
că pe ziduri, din loc în loc, erau tăblițe care indicau destinația diverselor încăperi, în mai multe limbi. La un moment dat, nevastă-mea exclamă: - Uite, aveau și berărie ! Îmi mijesc ochii, după care izbucnesc în râs, primele litere erau un pic mai șterse. Îmi venise ideea unei epigrame, și din aproape în aproape, am ajuns la forma actuală, a unei descrieri de vacanță împănată ici- colo cu epigrame. Ai lui Ștefan bravi ostași, La Cetate,-n Berărie, Se fac pulbere, de
UN CONCEDIU EPIGRAMATIC de DAN NOREA în ediţia nr. 1295 din 18 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349337_a_350666]
-
-i diliu tare de tot. A servit la prânz ciuperci otrăvite și acum încep să-și facă efectul. Ce vrei să spui tipule? Cum așa? se miră Marian nedumerit. - Nu-mi cunosc încă partenera, răspunse Cris râzând și totuși un pic necăjit de situație. - Asta nu am crezut că o pot auzi de la tine. Cum poate armăsarul Galațiului aflat tot timpul în călduri, să nu-și cunoască victima? replică și Andrei. - Este cadoul surorii mele, dacă pot să-l numesc așa
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
fete. - M-ai speriat rău de tot, spuse Deea care, luând fărașul și măturica, strângea zarzavatul împrăștiat pe jos de mama ei. - Cum ai spus că te numești, domnișoară? Se întoarse Săndica spre Andrada când și-a mai revenit un pic. - Nu ți-a spus mami, nu a avut timp să spună, că tu ai avut imediat căderea de calciu... - Da..., poate..., nu am fost atentă... - Ea este Andrada. Andrada Axinte, colega și cea mai bună prietenă a mea. - Aaa..., da
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349278_a_350607]
-
fi fost așa de valoroasă dacă n-ar fi fost crucea mai întâi. Deci poziția aceasta este: întâi suferința și pe urmă plata. „Cine fuge de Cruce fuge de Dumnezeu”, zice Sfântul Teodor Studitul. Nu cer nimic altceva decât un pic de trezvie. Dumnezeu nu-i supărat pe noi atât de mult pentru anumite greșeli, pe cât este de supărat că suntem nepăsători. Să nu amânăm trezirea duhovnicească. În ierarhia din Biserică nu împăratul sau patriarhul este cel mai mare. Cine este
IN MEMORIAM – PREACUVIOSUL PĂRINTE ARHIMANDRIT ARSENIE PAPACIOC (1914 – 2011) DE LA MĂNĂSTIREA „SFÂNTA MARIA” TECHIRGHIOL [Corola-blog/BlogPost/349251_a_350580]
-
maghiarii sunt etnie, Partid politic,de ce au? Ca să ajute la hoție Partidele ce guvernau? Se fac guverne pe hârtie, Ignorând întreg poporul. Căci se gândesc doar la hoție, Și-n procente s-aibă cvorum. Au doctorate plagiate, Dar nu-au pic de rușine, Sunt repetenți la demnitate... Oare, ei vor țării bine? Când justiția îi condamnă, Și-n averi le pun sechestre, Ei plâng pe uliți,cer pomană, Cu fețele lor sinistre. Dar până când această șleahtă, Ne mai amărăște viața? Cu
PÂNĂ CÂND !!!! de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349379_a_350708]
-
Dar mai întotdeauna este făcut intenționat pentru hrănirea vanități fără limite. Viața fără scopuri și vise bine conturate, bazate pe adevăr, dragoste, credință și speranță e seacă, fără nicio semnificație. Am observat de-alungul vremii că unii oameni nu au nici pic de sensibilitate, sunt indiferenți la necazurile altora, ba mai mult, se folosesc de ele și persevează în a face mai multă vâlvă decât pace și armonie tocmai pentru a privi apoi cu detașare. Greu de crezut, nu-i așa? Și
DESPRE LUPTELE NOASTRE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349390_a_350719]
-
gât ca un copil alintat și răsfățat ce era și la douăzeci și unu de ani de către bunici și o sărută de zor pe obraji, pe care apoi îi șterse să nu rămână urme de ruj. Unde este bunul? - A ieșit un pic să se plimbe prin parc. Trebuie să sosească de acum, are o oră de când a ieșit din casă. - Ce mai faceți voi? - Ca doi pensionari, la televizor, o carte și uneori câte o scurtă plimbare prin parc. Mai departe nu
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
noastră. La munte trebuie să avem șofer, bunicul vostru nu se mai încumetă să conducă pe distanțe așa lungi, obosește, nu mai vede bine... - Da, așa este. Noi am fost la Gârboavele, vreme frumoasă, pădurea înfrunzită. Am făcut și un pic de plajă... - Cum! V-ați despuiat în pădure în văzul lumii? - Nu, buno, am scos doar hanoracele de pe noi și am stat în maieuri. Băieții au stat la bustul gol. Nu-l vezi pe Cris ce roșu este pe brațe
PARTEA I A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349352_a_350681]
-
stăpânirii kharmei: Iar când pasărea zborul și-l va lua/ Pe deasupra comorii flăcări verzi și albastre/ Mintea îmi vor tulbura,/ Ca atâția alții aș vrea/ A lui Solomon comoară/ Să o scot din beznă-afară,// Să fiu plin de bogăție,/ Fără pic de omenie/ Cum la modă e acum./ Plec?! (Plec?). Remarcăm prozodia lucrării, care, deși este modernă în aparență, procedează la fragmentarea versului clasic - ri(t)mat - în versuri scurte, ce reușesc să păstreze parfumul melodramei afective. Exprimarea cursivă, clară, atentă
NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 20 IULIE 2014 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349362_a_350691]
-
nu leșine pe acolo, că e cam sensibil. Cristiana, fata cea mică, a fost convocată la școală din două în două zile. Era vremea bac-ului și, deși am pierdut șirul examenelor din familie, nu poți să nu ai un pic de emoții. Ca orice eveniment important, ambele presupun niște cheltuieli. Aici voi atinge un subiect mai delicat. Toată lumea e indignată de șpăgile din spitale sau din administrația publică, dar când e vorba de nunți, înmormântări sau educația copiilor, nimeni nu
ŞCOALA PE CARE O ŞTII de DAN NOREA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349402_a_350731]
-
cu părinții, știți că abia mi-am dat fetița la școală. Învățătoarea e cea mai bună din școală, a trebuit să trag niște sfori ca să ajungem la ea. M-am dus cu speranța ascunsă că mi-o va lăuda un pic p'aia mică, doar știe bine să citească, să scrie, să socotească... De unde, s-a discutat numai despre bani. Am zâmbit în sinea mea, trăisem aceeași dezamăgire la prima mea ședință cu părinții. Primul discurs al unei învățătoare e compus
ŞCOALA PE CARE O ŞTII de DAN NOREA în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349402_a_350731]
-
Ivlampie a scris că „...civilizația romană era cea mai avansată sub aspectul producției materiale” fiind o „ispită pentru popoarele din jur.” Astfel că „în vremurile de pace ale războinicei Rome, contactul cu această avansată civilizație cunoștea forma comerțului”. Cu „un pic de imaginație” autorul încearcă să ne convingă că „odată cu schimbul de mărfuri erau preluate și denumirile acestora. Așa a început formarea limbii române...înainte de cucerirea Daciei”. Mai departe, autorul dă exemplu cum pătrund cuvintele englezești în limba română prin cumpărare
FRAGENT 2 DIN ESEUL LIMBA ROMÂNILOR de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1387 din 18 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349383_a_350712]
-
câțiva aveam noțiuni de contabilitate, ajungem la concluzia unanimă ca singura variantă este metoda inventarului. Adică prin măsurări se constată câtă bere s-a băut în timpul zilei și seara fetele trebuie să pună banii. Chestia asta ne-a întristat un pic, până ne-am amintit cum debarasau sticlele de plastic și am izbucnit iar în râs: - Prostia și lipsa de civilizație se plătesc ! Stau și mă întreb dacă experiența nu poate fi repetată în mod premeditat. Adică un patron deștept să
LA COPAC de DAN NOREA în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349432_a_350761]
-
un sac de rezervă pentru cazul când vom da de foarte multe merișoare, și-am plecat la munte. După o jumătate de zi de mers, am ajuns la o stână care era foarte aproape de pajiștile cu merișoare. Am tras un pic sufletul, apoi am făcut mămăliguța în ceaunul de la stână și am mâncat ca de prânz. După aceea am urcat muntele până spre culme, acolo unde începeau vestitele pajiști cu merișoare. În vremurile de demult, erau oameni foarte sârguincioși din Breaza
LA MERIŞOARE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349786_a_351115]
-
demultișor ! * Vă veți întreba, paranormalul ? Ei bine, există ! Era dimineață, chiar pe Champs Elysée în preajma locului de muncă al președintelui. Franței. Parizienii erau deja la muncă. Deodată, 2 (două) mașini însoțite de doar 2 (doi) polițiști motocicliști, fac dreapta, fără pic de zgomot. Se deschid lin ușile masive de fier forjat ale grădinii palatului și apuc să-l văd, câteva clipe doar, pe însuși cel care ne-a trimis compatrioții romi acasă. Pe anumiți romi. Nu era deloc încruntat. Chiar mi
FOST-AM LA PARIS! 5 ZILE ŞI 4 JUMĂTĂŢI DE NOAPTE de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 119 din 29 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349626_a_350955]
-
iubirea, Peste anotimpuri. Din clepsidra timpului Să curgă mereu, Belșug peste lume, Măreția gândurilor Sale. Scriu cu aripile ființei Versuri ce poate trec în ecouri vii. Izvoare de amintiri să devină, Ploi nestinse de iubiri. În livada înflorită a iubirii Picuri de rouă curg peste, Lacrimi albastre, Netopite de vise. Clepsidra cu gânduri se-nalță La focuri divine. Clopote peste ruguri din cer, Șoapte, muguri din albe stele Respiră prin ecouri cerești Înflorind prin simfonii tainice Chipul fermecător al ...zilelor. Cu
LA MULŢI ANI, POETULUI IONEL MARIN! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1279 din 02 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349779_a_351108]
-
ce scânteiază, Mama România luminează, Întreaga viață ... cât trăim. El străjuiește al țării hotar... Alături de ființa ta ce ne știe, Că dor ne e de Marea Românie - Credem în ochiul tău vizionar! Prind din zbor ideiile tele ... Că sunt duci picuri ce cad; Tu stai la msa de brad ... Vântul tremură-n perdele; Masa-i singură și tristă, O zărim de la fereastră ... În pahar floarea albastră; O mușcată de pe prispă Mai șoptește din petale... Și dintr-o frunză pălită: “N-aștepta
OMAGIU LUI MIHAI EMINESCU (POEME) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349784_a_351113]
-
o epavă. Licuricii sângeră-n noapte. Regina nopții zace moartă. Colții, fierăstraie Ce spintecă altare. Oamenii-fiare Zămislesc puroaie Și sorb licoarea lumii toată, Mulțumiți de prostia revărsată În haine de neguri duhnitoare A răceală și a moarte. Doamne, dă un pic de soare Și-o floare deschisă la culoare Și-o aripă de înger alintătoare Peste rana lumii neiertătoare! Elena Trifan Referință Bibliografică: DUREREA LUMII / Elena Trifan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1235, Anul IV, 19 mai 2014. Drepturi de
DUREREA LUMII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1235 din 19 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/349852_a_351181]