14,398 matches
-
însă îmi imaginam că da așa tăcerea vine cum pe trotuarul stâng te văd pe tine gânditoare păreai o scriitoare a ființei e drept cea mai delicată unde pe strada principală îmi place ca eu să cred cum cu privirea pierdută m-am tot uitat unde la trotuarul stâng. Referință Bibliografică: Trotuarul stâng / Gheorghe Șerbănescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1416, Anul IV, 16 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Șerbănescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
TROTUARUL STÂNG de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1416 din 16 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358538_a_359867]
-
se aruncau în lupta fără preget, ignorând orice pericol. Nu cumva și vouă, celor din grupul de Doamne în roz, v-au crescut aripi de libelule dragonfly și de libelule damselffly prădătoare și vreți și voi acum sângele și regatul pierdut? Nu cumva, celor din grupul de Doamne de bine, v-au crescut și vouă în pântece soarele mișcării, cel ce are ghiare și se hrănește acum cu inimi omenești? Le întreba nobilă doamnă de la balcon, tulburând toate apele. - Să nu
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
inimi omenești? Le întreba nobilă doamnă de la balcon, tulburând toate apele. - Să nu facem confuzie între zei și zeițe și între regate, nobilă doamnă! Între regatul Minunatei doamne a Lunii arginti, pe numele ei adevărat Diana-Luna-Hecate, și regatul de aur pierdut, al Regelui Soare! Am intervenit eu în apărarea doamnelor. La Atlanți, de exemplu, în Terra Mirabilis, Soarele era zeița, iar Luna - zeu! Cât despre strălucitoarele fecioare războinice din stânga fluviului Dunării-de-Jos vă reamintesc că, în urma catastrofalului război nuclear dintre atlanți și
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
focului) „Alunecam ca o iscoadă/ Ce prinde firul de-nceput,/ Când întunericul - pe stradă/ Mă-nvăluia-n necunoscut./ Șaradă trasă prin șaradă!.../ Scăpat din frâie, aș fi vrut/ Să mă revezi; să-ți fiu dovadă/ Că sunt pe urma ta pierdut./ Mă avea suflet o tornadă,/ Ardeam închis în dor durut/ Și steaua mea mijea... să cadă/ Din visul frânt... nestrăbătut...// De-atuncea nu te-am mai văzut!" (Pe urma ta) Am convingerea că istoria literaturii române care urmează a se
ADRIAN ERBICEANU: „PRINTRE SILABE” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358036_a_359365]
-
de natură, dar și peisajul cromatic al sufletului de copil. Ritmicitatea, tonul cald, adresarea directă, mesajul ludic (unele texte având conținutul subtil al ghicitorii) vor atrage atenția copiilor, și de ce nu!, chiar a ,,marilor copii”, care acced la vârsta inocenței pierdute, ca și prilej de transcendere dincolo de limitele cotidiene. ” ANDREEA-MARIA DĂNILĂ, Șugag - Alba „ Versurile unei poezii ajung la sufletul cititorului dacă reușesc să se facă înțelese. A pătrunde mesajul, e ca și când tu, cititor, te lași mângâiat, de bună voie, de gândurile
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
sprințare Din copac în alt copac, Una scapă, alta moare, Viața lor, pe-un vârf de ac! Toamna, iarna, primăvara, Verile cu zile lungi, Mă-ntristează-n toată seara Când tu, timpule, le-alungi. . . . E fantastică-ntâlnirea Cu miraju-american, Dar pierdută mi-i privirea Înspre Est, peste ocean! Ai plecat și nu e glumă, Cuibul nostru e pustiu, Azi, tristețea-i a mea mumă, Mort e tot ce era viu, Telefonul doar mai face Să se-atingă glas cu glas, Nu
E TOAMNĂ IAR. . . de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358162_a_359491]
-
că-ntruna, o zi din viața mea, O dărui, fiindcă mâine, nu știu dacă mai vine! Tu știi că dăruirea poartă mereu în ea, IUBIREA și CREDINȚA și-un DOR IMENS DE TINE! Muncesc, mereu pe gânduri și urmele-ți pierdute, Le descifrez adesea în locuri ce-ai trudit. . . Tresar când vine Gheorghe strigând: ,,Ionel, mai iute!” Mirajul se destramă, cu tot ce am gândit. . . . La ,, Bruklin”sau la ,,Grețschi”, aleargă măi băiete, Mereu, mereu în goană, că: ,,Bosul e pe
PREA SCUMPA MEA MIREASĂ de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358159_a_359488]
-
dreptatea te arată. Mamă, să-ți înveți recruții Să mai facă revoluții, Într-o carte dreaptă du-ți-i, La o hartă sfântă du-ți-i. Către țara noastră du-ți-i, Să audă mulții muții Cum își plâng tăcut pierduții, Chișinăul, Cernăuții. Mamă, lacrimă de jale, Mamă, cu mâinile goale, Cheamă-ți fiii să se scoale, Pentru dreptul fetei tale. Că o umilesc străinii Și îi pun pe frunte spinii, Mamă, potolită foame, Mama mamelor de mame. Câinilor care te
BASARABIA, PĂMÂNT ROMÂNESC de ION C. HIRU în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358128_a_359457]
-
câte-o pagina o pagină care nu se știe, cum o să fie, de mâine s-au cunoscut într-o piață, în fața unei tarabe. Ea? Cumpăra o portocală El? Cu mâinile neștiind ce să facă cu ele, numără trecătorii caută timpul pierdut, din viața de mâine parcul din urmă lor a rămas pustiu, căci piața le este acum, punct de-ntâlnire au grijă să economisească, fiecare leu acum își aduc aminte, din pagina de-atunci de parca și-acum o trăiesc privirile încă
INTOARCERE de VIOREL MUHA în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358179_a_359508]
-
puternice, cu gust de scorțișoară ... buze de turtă dulce.. Jarul fierbinte nu ardea doar în șemineu, s-a născut și-n trupurile îmbrătișate, dornice să se exploreze. -Shan ... a vorbit cu gura lipită de a ei, privind-o cu ochi pierduți ... Nu era nevoie de cuvinte ... cu Frank nu trăise asemenea clipe, niciodată în cei trei ani de când se cunoșteau. A fost nevoie de o seară, să conștientizeze, că nu aduce anul ce poate să-ți ofere o noapte de Ajun
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
statut aparte. Despre Magda îl mai auzisem și pe tata vorbind. Mi-a adus Magda scrisoarea asta la birou, îi zisese într-una din zile mamei, e de la Rennhoff, adăugase, ca să vezi, au catadicsit ăștia să nu-mi mai facă pierdută corespondența! Dar tot i-au trebuit vreo trei luni din Germania până aici!... Și pusese pe masa pregătită, ca de obicei, pentru prânz un plic lunguieț, albăstrui. Otto von Rennhoff, Amelungstraße 4, Hamburg, citisem pe dosul plicului, din cale afară de
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
el la Hamburg, să-l ducă la medici renumiți, fiindcă, într-un fel, s-ar putea zice că din cauza lui s-au întâmplat toate câte le-a pătimit, tata mă lăsase mut de uimire. Da, continuase el cu un zâmbet pierdut, ca să vezi ce importanță poate căpăta un amănunt oarecare în viața unui om! Dar de ce n-o mai fi venind Moise? schimbase el brusc vorba, trădând o nerăbdare pe care de ceva timp abia și-o mai putea ascunde. Căci
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
orice mișcare din prepeleacul său, asemenea unui soldat SS aflat la intrarea lagărului de concentrare de la Dachau, unde, conform preceptelor fasciste, munca avea să elibereze pe om. Atribuiam această tristă întâmplare celebrului Capital, de unde pornise toată această porcărie a recuperării pierdutului paradis miltonian, cu mica sa acumulare primitivă, pe care Marx o incrimina cu atâta acribie în numele farsei morbide a egalitarismului. Ceea ce fusese, aș îndrăzni să spun, pentru Marcel Proust în aristocratica sa copilărie, madelaina aceea, a cărei aromă simțea cum
CARTEA CU PRIETENI XXXVIII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358144_a_359473]
-
roman ambițios Ștefan Ehling (n. 1940) a debutat în 2008 cu romanul Martha (600 de pagini), amplu tablou al Banatului în veacul al XX-lea, și a continuat să publice, cu graba celui care parcă ar vrea să recupereze anii pierduți ai maturității și cu sentimentul că lumea asupra căreia s-a fixat de la început îi oferă un redutabil șir de subiecte și teme, ce așteaptă să fie scoase la suprafață (v. romanele Profesor Hübner, 2010, și N-ai de gând
OLIMPIA BERCA, UN ROMAN AMBIŢIOS de OLIMPIA BERCA în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358221_a_359550]
-
sau o farsă rafinată menită să te lege în ireal de te complaci este jertfa ta irosită dragostea-i menită trăirilor știu că mă privești cu suspiciune ochii-ți plini de lacrimi triști ai ignorant preludiul uite ce pățim basme pierdute unde suntem noi sclavi acel cadru amar naiv victimele mitului descoperit tardiv nu suntem îndragostiți nu plânge Universul caută steaua mea modestă poate are mai mult sens uite vezi cum strălucește cum în iubire cu tine. Referință Bibliografică: Nu plânge
NU PLÂNGE UNIVERSUL de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1005 din 01 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357543_a_358872]
-
mâinile tale respira un necunoscut printre refuzuri încleștate vise lipite de adăposturi lumânarea arde în secvențe crengile se strâng când îngheață frigul tulpina în renaștere cleștele așteaptă mă plimb cu gândurile tale printre adăposturi vopsite spini albi palpabili în desene pierdute ... Citește mai mult În mâinile tale respira un necunoscutprintre refuzuri încleștatevise lipite de adăposturi lumânarea arde în secvențe crengile se strângcând îngheață frigultulpina în renaștere cleștele așteaptămă plimb cu gândurile taleprintre adăposturi vopsitespini albi palpabiliîn desene pierdute... VI. LECȚII DE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
palpabili în desene pierdute ... Citește mai mult În mâinile tale respira un necunoscutprintre refuzuri încleștatevise lipite de adăposturi lumânarea arde în secvențe crengile se strângcând îngheață frigultulpina în renaștere cleștele așteaptămă plimb cu gândurile taleprintre adăposturi vopsitespini albi palpabiliîn desene pierdute... VI. LECȚII DE VIAȚĂ DESPRE INSTRUMENTELE MUZICALE PARTEA III., de Suzana Deac , publicat în Ediția nr. 375 din 10 ianuarie 2012. Lecții de viață despre instrumentele muzicale Partea III. -Ce sunt instrumentele muzicale, Învățătorule? -Ele sunt niște cutii sonore, care
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357422_a_358751]
-
omului. Următorul dans se desfășoară pe fundalul unui cer la început cu un nor alb, strălucitor, bine definit și care se împrăștie, devine întunecat, ia forma unei tornade, ca în final să revină la forma lui inițială, recăpătând-și echilibrul pierdut. Într-o viziune filozofică s-ar putea gândi la acea zonă de ordine fractală existentă între haosul necontrolabil și ordinea excesivă a lui Euclid, fractalul fiind o figură geometrică sau un obiect ale cărui părți au forma sau structura întregului
2012 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357648_a_358977]
-
se orientează spre obținerea din nou a echilibrului, omul scapă de tentațiile negative ale dragostei perverse, a banului pervers, atotcuceritor. Și din nou fragmentele împrăștiate ale luminii se recompun, acel bec va lumina întunericul UNDERLAND-ului, totul recăpătându-și echilibrul pierdut și dorit. În spațiul coregrafic dansatorii au executat minunate sărituri și piruete, împrăștiind, printre lumini, forța umană - fizică și spirituală. Am simțit că au fost clipe în care dansatorii pierdeau granița ființei lor, când se contopeau pentru o clipă cu
2012 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 541 din 24 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357648_a_358977]
-
revarsă luna noaptea peste urbe Statuile plâng pe străzile curbe Pe care se plimbă cu șeile în spate Figurile triste ușor resemnate Privind melancolic spre țărmul mării Cu fața prelungă ca semnu-întrebării De-a lungul plajei luminate și lise Suspină pierdute și moartele vise De unde cu zorii răsună duios Un cânt de sirenă nespus de frumos Referință Bibliografică: Ametist lucid declamând / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 533, Anul II, 16 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion
AMETIST LUCID DECLAMÂND de ION UNTARU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357674_a_359003]
-
găsește doar adierea vântului... ce fac însă cu fereastra mea opacă?” Mi-am luat așadar casa și am agățat-o de stele. Răsar în ea, noapte de noapte și privesc copacul în care am stat, rupt în două, cu gândurile pierdute... Trag perdeaua timpului și mă orientez spre răsărit. Acolo sunt baladele îmbrăcate în roșu... Se vede casa din povestea mea simplă? Dar casa de pe cer? În același timp, sub talpa muntelui cântau clipele. Un concert amețitor care făcea stâncile să
ETCETERA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 477 din 21 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357689_a_359018]
-
ochi închiși, tăcuți, uitați de vreme. Iar porțile rămân desferecate. Trec corbi țipând și vântu-n ramuri geme Pustiitor, dar nimeni nu se teme. Strigat a fost și nu se mai abate. N-am să-ncrustez o lacrimă-n uitare. Rămân așa, pierdut și trist, dar demn Și mă despart senin, chiar dacă doare, De cei mai dragi, vegheați de cruci de lemn. Căci nici un loc din lumea pieritoare Nu e al morții, ci al vieții semn. IA-MI TOT! Ia-mi ochii limpezi
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
nu era cea pe care profanul o observa, ci sesizabilă doar eului elevat, poetul trăiește și vede în noaptea veșnică umbrele palide ale celor deznădăjduiți, prin lipsa de apărare: „Prin orașele avute / Histerii de muritori, / Pe sub corbii bocitori / Trec femeile pierdute” (De iarnă). Timpul este încă nehotărât în a opri ciclul „e pur simove” și, de aceea, prin vizionari se căuta domolirea lumescului însă plăcerea era atât de puternică încât păcatul adamic triumfa: „Și-atât de goală era strada - / De-amanți
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
apa curgătoare este plânsul: „Plâns de ape se repetă, / Încă totu-i adormit...” (Matinală), mările, oceanele sunt ochii Pământului care văd nevăzutul lumii profane unindu-se cu lacrimile elevatului, materializate în interiorul eului care suspină apăsat de palidul chip teluric: „Dar pierdută, cu ochi bólnavi, / Furi, ironic, împrejurul din salonul parfumat. / Și privirea-ți cade vagă peste apa larg ovală” „(Poemă în oglindă). Bacovia coboară în negura de vremi ca un dorit al demiurgului și celor contemporani timpului său, însă nu trăirilor
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
filonul care străbate aproape toate poeziile lui. La el “toamna alunecă pe frunze,/ un gotic târziu printre raze difuze, /feștilele ard printe brazi și rozele moarte cad la pământ...” ...“ dragostea curge ca un vin vechi prin mădularele noastre, răscolind paradisuri pierdute, risipite, regăsite,...” “toamna cade în pahare/...bate vânt, lacrima pică,/plânge inima amară, după câte-o veronică/ până pe la primăvară.” Toamna străbate ca o obsesie poezia lui: “ de-atâta toamnă/ îmi vine să mă-mbăt,/să prind la fluturi orbi
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]