5,484 matches
-
de obicei, dar pe față avea un puf des, se înălțase cel puțin cu o șchioapă și glasul i se îngroșase. Căldura cu care m-a îmbrățișat m-a mirat, ca și faptul de a-i vedea ochii înroșiți de plâns. Răutatea pe care n-am reușit să mi-o scot nicicând din inimă m-a făcut să cred pentru o clipă că se simțise mângâiat de întoarcerea celui care se îngrijea de viitorul său, dar imediat după aceea pornirea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un corp. Și Biserica este un corp. Corpul lui Hristos. — Soră, șopti Camilla, ridicând mânuța, trebuie să merg la baie. De ce n-ai mers În pauză? răbufni educatoarea. Apoi, Îmbunată, căci micuța și delicata Fioravanti părea gata să izbucnească În plâns, o trimise afară. Camilla străbătu coridorul - pipăind pereții cu mâinile de teamă să nu-i cadă peste ea. Grăunțe mici și luminoase dansau În razele de soare. Era o tăcere copleșitoare. Prin ușile Închise ale aulelor se strecurau vocile Înăbușite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o predică, flori și lacrimi și, În cele din urmă, un ropot nesfârșit de aplauze. Și totul se va sfârși. Sunt deja numere Într-o statistică, sunt deja știri de jurnal, materie de dezbateri și comunicări, motiv de indignare și plâns, și toate vor dura vreo săptămână. Își șterge picioarele pe covorașul În formă de pisică, de parcă și le-ar putea curăța de sângele pe care nu l-a călcat. Din apartament răzbat străfulgerări de lumină. Ultimele imagini care vor rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
mai vină câte zile o avea. Dar, într-o zi de august, bătrân și obosit de viață, coborâse din trăsura conacului sprijinit de doi băieți palizi și buboși, care erau fiii lui. Apoi îngenunchease în fața icoanei și izbucnise într-un plâns greu, gâlgâit în fundul gâtului. Pe nas îi ieșea un firicel de abur mov. Zogru îl privea din strânsoarea lemnului, el însuși resemnat de cât stătuse întemnițat în poarta de platan. Apoi îl invadase un sentiment de milă, cald și risipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
auzit foșnetul de papură și s-a uitat peste umăr. Era o mică mișcare în stufărișul de lângă mal, pe care l-a răscolit puțin cu mâna, dar nu se vedea nimic. S-a întors din nou și atunci a auzit plânsul: un plâns înăbușit, ca de copil care se ascunde. S-a întors brusc și atunci a văzut un cap negru, privindu-l de după stuf, ca de după o cortină. Vedea prea bine că era ceva ciudat, dar nu atât cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
de papură și s-a uitat peste umăr. Era o mică mișcare în stufărișul de lângă mal, pe care l-a răscolit puțin cu mâna, dar nu se vedea nimic. S-a întors din nou și atunci a auzit plânsul: un plâns înăbușit, ca de copil care se ascunde. S-a întors brusc și atunci a văzut un cap negru, privindu-l de după stuf, ca de după o cortină. Vedea prea bine că era ceva ciudat, dar nu atât cât să-l impresioneze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la trăsura domniei sale. - Dar nu sunt Văcărescu, dragostea mea! Sunt Zogru. Nu mai știa ce să zică, era epuizată, iar vocea caldă, privirea îndrăgostită a lui Ianache și amintirea omului negru adunate una peste alta o făcuseră să izbucnească în plâns și să se lase pe pieptul bărbatului care o aștepta cu brațele întinse. Arnăutul trăsese capul de la fereastră și trăsura a pornit spre Cotroceni, depărtându-se încet de firul Dâmboviței. Pe un drumeag de pulbere, niște bivoli negri se îmbulzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dat în lături Nici când i-am zis eu. O iubesc și-o voi iubi! Cu bunica mea Mă voi mândri Cât voi trăi. Enachi-Saviuc-Pavăl Oana, clasa: a VII-a Școala Gimnazială „Spiru Haret” Dorohoi - Botoșani profesor îndrumător Conțevici Carmen Plânsul mioarei De pe-un deal de nemurire, Spre o vale de uimire, Într-o înserare blândă Însetată și flămândă, Vine turma de mioare Risipită pe ponoare N-are cai în jur să-i pască, Nici câini răi s-o ocrotească
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Se-nroși tot asfințitul, Când loviră cu cuțitul. Dar și mândrul nostru, dragul, Îi trăsnise cu baltagul Și-i lăsă în bălți de sânge, Dar el rabdă și se plânge, Că nu-i mândra lângă dânsul Să-i mai potolească plânsul, Și de turmă să-ngrijească. Rogu-mă, rog dumitale, Du-te la români, devale Și-i vedea o casă-n cale: Poarta-i largă, alb cerdacul Și-nflorit tot liliacul. Mândra-și coase-n flori cerguța, Raza-i mângâie cosița
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
e inima ce-n două se împarte. Poate știi că totu-i trecător iubirea are final amăgitor. Speranțe Fiecare cuvânt e o speranță, Fiecare speranță e un vis, Fiecare vis e o iubire, Fiecare iubire e o-nfrânare, O-nfrânare e un plâns, Un plâns e un râs stins, Iar eu tot plâng, sper, visez. Gagea Petruța, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Umbre Ascultă-mi bătaia inimii și trăiește cu nesaț, Umbră ce
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce-n două se împarte. Poate știi că totu-i trecător iubirea are final amăgitor. Speranțe Fiecare cuvânt e o speranță, Fiecare speranță e un vis, Fiecare vis e o iubire, Fiecare iubire e o-nfrânare, O-nfrânare e un plâns, Un plâns e un râs stins, Iar eu tot plâng, sper, visez. Gagea Petruța, clasa a VIII-a Școala Gimnazială Băișești comuna Cornu Luncii Suceava profesor coordonator Ilica Paula Umbre Ascultă-mi bătaia inimii și trăiește cu nesaț, Umbră ce mă acoperi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
zile de mers au ajuns în apropierea palatului. Fiind curajos l-a provocat la luptă dreaptă pe zmeu, acesta a acceptat urmând să o elibereze pe prințesă dacă va fi învins. Lupta a durat trei zile și trei nopți, iar plânsul fetei de împărat îi dădea forță acestui tânăr inimos. Zmeul a fost înfrânt, rândunica i-a arătat intrările lui Stejărel pe care acesta le-a descuiat cu ajutorul baghetei magice. A vindecat aripa rândunicii și a mărit-o pe Niciodată de
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
strat gros de praf, drept mulțumire! Știu cum este, biblioteco! Pe mine mă folosesc non stop și nu m-au mai curățat, cred că de un an! E oribil acest mediu de viață, spuse televizorul. Biblioteca plângea cu lacrimi mari. Plânsul ei era ca o ploaie de meteoriți. Canapeaua tremura, iar televizorul era împietrit! Obiectele din bucătărie erau și ele nemulțumite: Pe mine nu mă curăță nimeni! Toți își prepară mâncarea, dar niciunul nu mă curăță! Sunt murdar de grăsime și
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
merelor, mezinul de îndată o prinse de aripi; pasărea, văzându-se căzută în capcana prințului, începu a se zbate, și a se zbate, și a se zbate până ce-și dădu răsuflarea. Văzând ce mare păcat făcuse pe băiat îl cuprinse plânsul; un plâns cu sughițuri care făceau lacrimile să curgă pe obraz precum un pârâiaș de apă ieșit deodată din pământ ce-și căuta acum loc să formeze un ochi mare de apă mai întâi, apoi un loc cu apă sărată
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
de îndată o prinse de aripi; pasărea, văzându-se căzută în capcana prințului, începu a se zbate, și a se zbate, și a se zbate până ce-și dădu răsuflarea. Văzând ce mare păcat făcuse pe băiat îl cuprinse plânsul; un plâns cu sughițuri care făceau lacrimile să curgă pe obraz precum un pârâiaș de apă ieșit deodată din pământ ce-și căuta acum loc să formeze un ochi mare de apă mai întâi, apoi un loc cu apă sărată în care
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mare de apă mai întâi, apoi un loc cu apă sărată în care de cum te atingeai, pe dată întinereai cu o sută de ani. dar prințișorul nostru nu știa ca lacrimile sale fac minuni, de aceea nu mai contenea cu plânsul și văicăreala. A murit pasărea! A murit pasărea!... Dacă îmi amintesc eu bine, continuă bunicul, paserii îi căzuse o pană în buzunarul băiatului, fără ca acesta să știe. Doar o singură pană. Plecară, așadar, cei trei prinți s-o caute: fiecare
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Vreau să merg la Jeffrey-Bay! Mă privi țintă și spuse: Ai fost vreodată la Jeffrey-Bay? Am încuviințat, am tras aer în piept și am rostit: E cel mai frumos loc de pe pământ! Cu vocea sugrumată și gata să izbucnească în plâns îngăimă: Povestește-mi!L-am privit cum își pipăia brațul bandajat. Când am început să vorbesc, stătea nemișcat, sorbindu-mi cuvintele de pe buze: La Jeffrey-Bay valurile sunt uriașe, am înotat cu delfinii, sunt prietenoși! Când mergi pe sub val, vezi la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
fi vreodată aiurită. Și totuși, când îmi povestea cum a gătit ea prima dată pentru Iacob, Lea se transforma într-o fetiță prostuță și plângăcioasă. - Am fost așa proastă atunci, spunea ea. Am ars prima pâine și am izbucnit în plâns. Și din a doua pâine, câteva bucăți le-am sacrificat, pentru ca Iacob să înceapă să mă placă. Așa cum facem când pregătim turta pentru Regina Cerului în a șaptea zi, am rupt o bucățică din cocă, am sărutat-o și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
rândul ei, a pocnit-o pe Bilha, a blestemat-o pe Zilpa și s-a strâmbat la Lea. Ba chiar a bătut din picior și a aruncat cu praf în Iacob, făcându-l laș și mincinos, până când a izbucnit în plâns pe umărul lui. Rahela a început să-și imagineze tot felul de lucruri teribile. N-avea să sângereze niciodată, nici nu se va mărita și nici nu-i va face fii lui Iacob. Dintr-odată, sânii ei mici, de care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
să-mi imaginez așa ceva, că aș putea fi eu cu el în seara aceea. Abia puteam să recunosc asta față de mine, dar în nici un caz față de sora mea, care nu era foarte drăguță în acel moment, cu ochii roșii de la plâns și cu obrajii mânjiți cu sânge și cu zeamă de coacăze. Prima dată am zis nu. El și-ar fi dat seama imediat, pentru că nici un văl nu putea ascunde diferența de înălțime dintre noi. Avea să mă refuze și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Cu gândul la asta, Bilha zâmbea și-mi arăta cu degetul locul unde un șnuruleț o legase de Iacob. - M-a făcut să mă simt mai bine cu acel dar, fără să spună nimic altceva și m-am oprit din plâns. I-am zâmbit. Și apoi, oh, apoi am devenit așa de îndrăzneață că și-acum mi-e greu să cred că am fost eu însămi. Mi-am pus mâna pe sexul lui, iar eu i-am luat mâna și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nu ca al unei femei, ci ca al unui animal cuprins de flăcări. Inna a început să spună un fragment dintr-o incantație în numele vechii zeițe a vindecării. Gula, grăbește nașterea Gula, te implor, îmi pierd mințile, sunt vrednică de plâns, Disperată de durere, sunt sclava ta Fii bună și ascultă-mi ruga. În câteva clipe, Zilpa era deja așezată pe cărămizi, cu Lea în spatele ei, susținând-o, ajutând la nașterea copilului făcut în numele ei. Zilpa deja nu mai avea lacrimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
frică că mamei îi e rușine cu mine. Și mi-era rușine că simțisem atâta ură, dintr-odată, față de cea pe care o iubeam cel mai mult pe lume. Bilha m-a mângâiat pe păr până când m-am oprit din plâns și mi-a dat apoi o bucată de pâine înmuiată în vin îndulcit. - Și acum o să-ți arăt secretul fusului, a zis ea, punând un deget pe buzele mele, e ceva ce m-a învățat bunica ta și acum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Doar bâzâitul albinelor se auzea în aer, iar deasupra cerul era albastru și încremenit. M-am oprit, iar mama a luat-o înainte. Lumea părea atât de perfectă, de rotundă și totodată atât de trecătoare, că aproape am izbucnit în plâns. Trebuia să-i povestesc Zilpei despre gândurile astea și s-o întreb dacă nu există vreun cântec care să le aline. Și dintr-odată am avut senzația clară că ceva se schimbase în univers. Că ceva important nu mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Poate că zâmbetul lui fuseese unul amabil mai degrabă, decât un semn de recunoaștere. Probabil că eram o proastă. Dar chiar când începusem să mă tem că aveam să mă dau de gol în fața mamelor mele într-un hohot de plâns, am fost salvată. Regele însuși a trimis după mine. Hamor nu-i refuza nimic tinerei lui concubine și când Așnan a întrebat dacă fiica cea drăguță a lui Iacob n-ar putea să-i țină de urât în timpul convalescenței, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]