4,273 matches
-
deci peste răgazul instituțiilor românești de a se retrage în trei zile, și-n noaptea de 27 Iunie 1940, bolșevicii trec cu șenilele peste vieți omenești s-ajungă și cât mai repede la Prut, luând prizonieri, mutilând, ucigând după bunul plac barbar și ajutați în sate și orașe de evreii locului dar și de cei plecați din România, oficial și clandestin, revărsând toată nejustificata lor ură pe românii în uniformă, și nu numai, comițând fapte de nedescris, crime oribile. Gheorghiță Savel
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
flori albe de cireș - - perseci, meri bob mirosul pelinului liliac - gutăi frunzele de prun coada șoarecelui caise Umbra nucilor văduvă-i lumea de Dumnezeu zodii alți oameni, buni oameni 2265 Lene cu trebi 2269 Roman Priveliște politicească Astrologie 2270 după plac pe plac cotoarele chitanțelor 2275B liude pintre călărași; a rămas pe jos (liuzi // călări) 2278 o ladă * ESPRESII COMUNE a se târși a se screme a-și pișa ochii popa-belea borcănos 2279 {EminescuOpXV 112} 2284 moșul, luminos vina * ta 2285
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
de cireș - - perseci, meri bob mirosul pelinului liliac - gutăi frunzele de prun coada șoarecelui caise Umbra nucilor văduvă-i lumea de Dumnezeu zodii alți oameni, buni oameni 2265 Lene cu trebi 2269 Roman Priveliște politicească Astrologie 2270 după plac pe plac cotoarele chitanțelor 2275B liude pintre călărași; a rămas pe jos (liuzi // călări) 2278 o ladă * ESPRESII COMUNE a se târși a se screme a-și pișa ochii popa-belea borcănos 2279 {EminescuOpXV 112} 2284 moșul, luminos vina * ta 2285 punct de
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
pe ani câți l-a posedat cellalt. Deci p [plus] c, n însemnînd anii posesiunii străine BANI - BILETE DE BANCĂ - ASIGNATE 2255 Banii, fiind o valoare concretă care atârnă de cantitatea metalului scos din pământ, nu se pot înmulți după plac. Tranzacțiunile între oameni sunt însă infinite (potentia). Va să zică banul de metal e - t De-aceea adeseori banii nu ajung. Pentru a subveni necesităților de credit, se creează o valoare fictivă, bazată pe una concretă (stocul metalic), elastică, care se-ntinde
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
Căci, cu multe șanse, ai ajuns notar. Unui profesor integrat în economia de piață Te-ai adaptat perfect la noile prefaceri, Și te ocupi intens de meditații și afaceri. La școală mergi, adeseori, buimac, Iar lecții faci doar după bunul plac. Unui pierdant Ești un pierdant nefericit Numai de ghinioane urmărit. Tot ce e mai rău ți s-a-ntâmplat, Ai rămas singur și neajutorat. Ziaristul Cu pixul transformat în iatagan, Scotocește noul în cotidian Și, folosind cuvântul ca pe ghilotină
Parfum de spini by VASILE FETESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91814_a_92973]
-
funeralii ale Mașterei, îi auziră glasul. Și descoperiră că nu mai semăna deloc cu vocea speriată, de adolescent, de atunci și că răsuna limpede. Începu, cum se cuvenea, comemorându-l pe Tiberius, în cuvinte dar prudente și puține; fură pe placul tuturor, pentru că nimeni nu-l plângea pe mort. Patricienii culți observară că pronunția lui era clasică, elegantă; emoționați, câțiva bătrâni spuseră: „Îmi aduce aminte de Augustus“. Imediat, frumosul glas tineresc evocă marile figuri ale neamului său, mitica familie Julia: Julius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care evalua cât era de dificil să se ridice trupul lui greu cu încheieturile bătute în cuie pe patibulum - să se grăbească. N-am remușcări, spuse, mă dezgustă să trăiesc sub stăpânii cei noi. Ofițerul încercă să-i facă pe plac, atât cât se putea în condițiile unei asemenea execuții. Chereas muri fără să scoată un sunet. Printr-o tresărire de demnitate, Claudius interzise ca sângeroasa zi a douăzeci și patra din ianuarie să fie considerată festivă. În toate celelalte probleme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
severei matroane care a fost critica lui Maiorescu și Gherea se pregătesc să continue tradiția ei trăncănitoare. (...) Critica română reînvie, după cum reînviase și în Chendi, în Iorga, în Dragomirescu”. Sînt respinse, pe rînd, atitudinea criticii profesioniste („apucăturile ei rămîn pe placul dascălilor cari caută în cărți taina scrisului și a gîndirii pentru a o destăinui, ridicol, de la catedră), ierarhizările („inofensive ca ordinea pusă de bătrînii pensionari în grădinița cu legume”), predicțiile cu ambiții profetice și magisteriale (care „amintesc pasiențele sau bobii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și, în termeni freudieni, pentru pulsiunile ei către moarte. Falsificarea, compromiterea idealului patriotic, relativizarea sa mercantilă, este denunțată cu o violență extremă de către Theodor Solacolu: „Azi, idealul național e un caleidoscop care-și schimbă sclipirile colorate după cum îl sucește bunul plac al fiecăruia. Idealul!... Poftiți, domnilor... Cine dă mai mult?... Marfă calitatea I-a (soldatul conștiinței naționale)! Și tinerii entuziaști (și studioși), conduși de bătrînii impotenți, își macină sufletul, și-l istovesc, și-l ucid, în frămîntări zadarnice, roată în jurul statuei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proză ale „clasicului” Paul-Louis Courier și cele „în versuri” ale lui Baudelaire, Lettres d’Italie propune o grațioasă, caustică disertație în marginea tradiției europene a pamfletului (de fapt - o definire în oglindă a pamfletarului Arghezi), cu o concluzie foarte pe placul revistei: „Războiul avu măcar atîta bun efect: a minat cariera volumului și farsei și a scos la drum și la lumină coeficientul și energia: acul și trăznetul, forțe rezumative - pamfletul!”. Același Arghezi este însă „tolerat” la Contimporanul și cu articole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
în lectura inversă a lui Călinescu, „fabricate” de Urmuz. Proza „excepțională și revoluționară” a lui D. Anghel părăsește „adesea pe nesimțite” comparația simplă „pentru o asociație plastică, dînd naștere la un univers nou fantastic, creat după legi absurde din simplul plac al ochiului. Acesta e stilul Arghezi și Urmuz. Doctorul, trăsura și caii sînt văzuți într-o compoziție sincretică. Mîinile, ochii se tratează monografic ca piese scăpînd din trup cu o viață proprie”. Constatare subtilă, valorînd cît întreg capitolul dedicat autorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
cel puțin în prima ei fază. Refuzul „capodoperelor” în favoarea „efemerului”, cultivarea „operei deschise” în detrimentul „operei finite”, a negării demolatoare în detrimentul „construcției”, a manifestelor programatice și a scandalului anticanonic în detrimentul creației durabile, a epatării extravertite în detrimentul lirismului nu au fost pe placul mainstream-ului critic modernist, tributar unei estetici clasicizante. Realismul social, masivitatea construcției epice, ideile „majore”, marile teme istorico-politice sau metafizic-identitare au prezidat întotdeauna omologarea literară „la vîrf”. Pe de altă parte, complexul periferic al acestei critici a stat de la început sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
mi-am pus în gând să mă mărit, și să mi trăiesc viața, de tânără femee măritată, cu din tot plinul. Să umblu, să alerg prin viață, ca un câine scăpat din lanț; să-mi trăiesc, adică, viața, după propriul plac; să mi-o trăiesc din tot plinul plinului, măcar, timp de zece ani. Fără griji. Fără necazuri. Fără nevoi. Fără vrute și nevrute. Fără dorite și nedorite. Să știu că sunt, tot timpul, a mea însămi! Și a soțului meu! Și, că
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
trebuie respectată, de către toți cei pe care-i vizează. Pe mine - nu! Aș! Nici un aș, nici un n-aș. Eu pot. Cum dovedești? Prin probă. Probă cu ce? Cu femei. Nu vorbi prostii. Prostii vorbești mata. Adă-mi o femee, pe placul meu, pune-mă la probă, cu ea, și, dacă nu va ieși mulțumită,îți plătesc taxa de care mi-ai vorbit. În timpul ăsta, a sosit, la același ghișeu, nevasta primarului: Rândunica. Auzind, s-a aplecat, curioasă, către cei doi. La
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
a năruit! Așa-s unele cancere, s-au exprimat, medicii,în concluzie. Dincolo, concomitent, decesul bunicii, și al unuia din cei zece frați. La bunica, a rămas o gospodărie și o casă cu multe alte acareturi, de izbeliște; la bunul plac al hoților. Dincolo, o altă gospodărie, o vădană, cu doi copii, și cu nimic altceva. Nici apă, nu avea după ce bea, sărmana de ea! La mine - nu mai zic! Îmi venea să turb. Să iau globul pământesc în brațe, și
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
și duc la pierzanie orice idee, oricât ar fi ea de generoasă pentru omenire. Oare asta ne doream noi în 1989, ca să ajungem să trăim mult mai rău decât atunci? Lipsa de locuințe, șomajul, corupția generalizată, birocrația de dragul birocrației, bunul plac, arbitrariul la nivel statal, nerespectarea măcar a cerințelor 60 minime, a unui trai decent pentru cei dezavantajați, ni se păreau atunci basme de adormit copiii. Ce-am dorit și ce am primit! Așa a fost și cu perioada comunistă, deci
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
într-o liniște mormântală, într-o perpetuă șoaptă temătoare, paralizați de frica rostirii unui singur adevăr cu voce tare; oameni care, din '90 și până astăzi, ne țin predici despre lipsa de caracter a celor care nu le sunt pe plac. Nu poți vorbi despre "comunistul de bine, Păunescu", o sintagmă penibilă rostită astăzi de un contemporan fără să mergi mai departe și să "înfierezi, cu mânie proletară" și tupeul acestuia de a-i cere socoteală comunismului, din interiorul sistemului, de
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
spălat vasele.Totul a decurs într-o atmosferă plăcută iar Alexandru a fost încântat de tot. Înainte de a pleca, aduse vorba de el și Frusina și îi zise lui Gheorghe: - Cred că îți dai seama, nea Gheorghe, că eu o plac mult pe fiica dumitale și aș vrea să mă căsătoresc cu ea. Miar plăcea să am binecuvântarea încă de pe acum pentru că nu vreau să o pierd până la cununie și voi veni mai des pe aici. De sărbători vreau să
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
Pune detergentul, le înmoaie puțin și încearcă să le spele. Se gândește tot timpul la Flora. E nemaipomenită, nu s-a așteptat la așa ceva acum îi pare rău că a fost atât de direct, obligând fata să îi facă pe plac din prima seară când s-au reîntâlnit; nu are justificare însă ea a fost generoasă, a încercat să-l liniștească, să-i atenueze frământările. I-a plăcut și când s-a destăinuit că l-a remarcat de multă vreme. Ea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
procurau țigări de pe șosea se făceau șiruri interminabile și de multe ori nejustificate de mașini care trebuiau să oprească, la semnele vizuale făcute de noi cu stegulețele. Erau întreruperi normale, datorate lucrărilor însă ajunsesem să le facem după bunul nostru plac. Fluturam stegulețele voioși și se întrerupea circulația. Primeam țigări în schimbul trecerii câte unei mașini și așa câte două țigări de la fiecare mașină, se adunau suficiente pentru colegi și pe gustul fiecăruia. Când mai adăugam că suntem studenți, primeam câteodată și
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
bătrânețe, un locatar în plus în casa soților Polizu. Chiar dacă locuința din strada Grădina cu Tei fusese cumpărată de el, viața la țară i se părea în unele privințe de preferat: să trăiască în tihnă, să-și rânduiască viața după placul inimii, să nu stânjenească pe alții și să nu fie la rându-i stânjenit, să aibă o gospodărie iată cam tot ce-și dorea, după o viață consumată în bună măsură departe de casă, prin orașe îndepărtate, în vremea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
țară nu a făcut altceva decât să completeze careul magic și să-mi confere raiul pe pământ. Pădurea avea farmecul ei și ori de cate ori mă rătăceau în desișul verde, bagheta magică îmi arăta drumul. Vietățile apăreau și dispăreau după bunul meu plac, iar Zâna Pădurii... eram tot eu. Copiii în jurul meu existau și probabil fiecare își juca propriul rol, dar eu eram cu puterile mele magice și nu aș fi lăsat pe nimeni să-mi distrugă magia. Îmi plăcea să merg desculță
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
umeri văzîndu-l pe fratele Mariei cum strînge din fălci. - Există Întotdeauna un mod de a Îndepărta ghinionul, mormăi Gildas printre dinți. Dă-i drumul. Vorbește. - Asta nu e o știință exactă și mai riscă și să nu-ți fie pe plac. - Vorbește, Îți spun! Ryan zăbovi să-și scoată o țigară dintr-un pachet. - Bătrînii ziceau că trebuie să fie alungată mireasa, cît mai e Încă fecioară. - Poponarule! De la celălalt capăt al sălii, Anne tresari văzîndu-l pe Gildas cum Îl Înșfacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apoi, cunoscînd-o mai bine pe Yvonne, Își spusese că nu făcuse decît să repete schema maternă: să se mărite cu un cretin al cărui nume, după modelul maică-sii, Îl adoptase și pe care-l putea umili după bunul ei plac. Philippe nu avea o părere prea bună despre sine, dar ținea la Gildas, iar moartea acestuia Îl Întrista. - Își iubea prea mult insula ca să dorească s-o vadă desfigurată prin construcții făcute la Întîmplare, lansă el provocator. Ar fi votat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
produs mai devreme... Dacă binecuvîntarea cerească ar fi găsit-o pe lupoaică la începuturile călătoriei lor, poate că altul le-ar fi fost destinul. Atunci, vechea rînduială de pe pămînt, conform căreia fiecare își alegea teritoriul după nevoie și după bunul plac, încă mai era valabilă. Dar armonia dintre viețuitoare avea să se termine curînd. Prea curînd! Înainte ca perechea noastră să-și fi găsit locul ei sub soare... Asta trebuie c-a fost soarta lor, și acum, după atîta timp, nu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]