4,479 matches
-
decât în caz de extremă necesitate. Acum 30 000 de ani, fără să se știe prea bine de ce și într-un timp destul de scurt, dispar toate speciile de primate, inclusiv Homo neandertalis, cu excepția lui Homo sapiens sapiens. Un singur primat populează acum planeta, singur în mijlocul a zeci de milioane de alte specii vii. Acum, doar el știe să transmită cunoștințe din generație în generație. Istoria omului poate săînceapă. Tot ce a învățat până acum vreme de două milioane de ani îi va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
urca spre nord și rămâne la Sevilia sau ia drumul Mediteranei. Anvers rămâne la discreția celei mai mici crize financiare, iar strălucirea sa apune în 1550, în urma unei crize bursiere declanșate la Sevilia. Franței, țara cea mai întinsă și mai populată din Europa, i se oferă o a doua șansă de a deveni „inima” capitalismului. Nivelul său de trai crește, iar situația marinei se ameliorează. în 1524, un genovez naturalizat francez, Jean de Verrazzano, plecat de la Honfleur la cererea lui Francisc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
Pe urmă, pășind către casă, mica victorie se frânse, își stopă mersul, îngrijorată, îi lipsea ceva, era așa nesigură, ca în vis, ca în transă, dar își pierduse identitatea, nu mai era EA, se cufundase în șuvoiul de oameni ce popula trotuarul într-o parte și alta, se pierduse acolo și-i era imposibil să se identifice. Într-o zi îi reîntâlni pe soții Alexe. Carmina era împreună cu Ovidiu, făcu prezentările cu voce nesigură, se simțea ca o elevă surprinsă într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Toyota au plecat, iar trecătorii și-au văzut de drumul lor, lăsând-o pe Zeliha acolo, ținând În mâini tocul rupt al pantofului cu aceeași blândețe și disperare cu care ar fi ținut o pasăre moartă. Acum, printre lucrurile care populau universul haotic al lui Zeliha s-ar fi putut foarte bine să existe și păsări moarte, Însă cu siguranță nu exista blândețe sau disperare. Nu ar fi acceptat așa ceva. S-a Îndreptat de spate și și-a dat toată silința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Apoi, În era cambriană, acum aproximativ șase sute de milioane de ani, a avut loc o explozie de forme complexe de viață. Întrun interval de o sută de milioane de ani, oceanul s-a umplut de pești. După care a fost populat uscatul și, În cele din urmă, aerul. Dar nimeni nu știe de ce a avut loc această explozie. Și, fiindcă timp de trei miliarde de ani nu s-a Întâmplat nimic, există posibilitatea ca pe o altă planetă să nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
medicale care supraveghea camera de decompresie jucau cărți. Privind prin sticla groasă de aproape trei centimetri a hubloului, Norman avu senzația că pătrundea cu privirea Într-o lume miniaturală cu care avea puține lucruri În comun, un soi de terarium populat cu specimene interesante și exotice. Această nouă lume Îi era la fel de străină cum i se păruse și oceanul Întunecat, văzut dinăuntrul habitatului. Îi urmări pe cei trei trântind cărțile pe lada de lemn, râzând și gesticulând pe parcursul jocului. Nu priveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Da de unde sunteți?" "Din București!" "Și ce meserie faceți?" Aici, Flora a răspuns răstit și apăsat: "Poeți. Suntem poeți!". S-a stârnit rumoare, iar eu am început să descâlcesc câte ceva prin ochelarii aburiți: era o încăpere nici mare, nici mică, populată de oameni ai locului, bărbați și femei, în haine de lucru, care ședeau așezați la cele vreo zece mese, beau și fumau. "Poeți?" a întrebat aceeași voce care ne interogase și până atunci. Am văzut, în sfârșit, și pe cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Vasiliu este un liric furios și inventiv, într-o poezie de asociațiuni șocante și personale, de atitudine pe jumătate teribilistă, pe jumătate gravă, ironică în ambele ipostaze." Laurențiu Ulici, România literară, 1981 "Lucian Vasiliu și-a creat un univers propriu, populat cu personaje enigmatice și cu o mitologie stranie, în care se recunoaște o lume împărțită dilematic între nostalgia spiritualității absolute și tentația experienței purificatoare." Radu G. Țeposu, Tribuna României, 1984 "Imaginația bufonă, parodică, se apropie, în Fiul Omului, de temele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
VASILE TĂRÂȚEANU ȚARA FAGILOR Desfrunzind amintiri Țara Fagilor renaște în muguri aceleași dorinți. Mlădițe noi bâjbâind spre lumină dinspre arbori părinți. Tăinuite poeni luminișuri de basm coclauri adânci. Dealuri și văi colțuri știrbite de stânci. Urme de urși lupi flămânzi populând văgăuni. Punți peste ele brazi răsturanați nord de furtuni. Lumini și umbre culori răsfrânte în aprigi priviri. Loc de cântec și dor ascunziș de haiduci destăinuite iubiri. Aer pur amețind înălțimile Ape reci cristalin înfiorând adâncimile. Răcoritoare adieri de legendă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
americani, cu toate că se zvonea că azi-mâine vor veni să ne elibereze! Înscrierea tineretului În partidele istorice a oferit Comisiei dovezi scrise cu propria mânnă de aderare la orientarea prooccidentală, după ce Apusul ne-a Întors spatele. Puțini dintre cei care au populat lagărele de muncă forțată au mai ajuns la vetrele lor. Dacă sovieticii au nevoit mulți ani la lichidarea inteligenței la ei acasă, În România decapitarea valorilor mai multor generații s-a făcut ușor, consultând doar listele formațiunilor politice neagreate de
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
cu participare internațională, la care majoritatea lucrărilor se refereau la spațiul carpato-dunărean În Evul mediu. Reuniunea ajunge la concluzia că aceste teritorii erau absolut pustii când, În secolul al VI-lea și chiar al V-lea, a Început să fie populată de triburi slave. La simpozion s-a susșinut că poporul moldovenesc este slav, dovadă slavismele din vorbire, toponime, forme de organizare socială. De aici justețea cererii unor domnitori moldoveni de a intra În componența Rusiei (aiurea!ă, mama popoarelor din
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
prostiei omenești de-a lungul ultimelor secole. Am În vedere două teme. Mai Întâi aș aborda aserțiunile hazlii că Înainte de formarea statului moldovenesc un prisecar de lângă Suceava, Iațco, a adus, nu se știe cum și de ce, niște ucraineni, de a populat În câțiva ani cu... moldoveni un teritoriu de la Colacin și Colomeea până la Marea Neagră. A doua boacănă care trebui demistificată este ”Cântecul cneazului Igor”, care Însuflețește pornirile expansioniste de esență slavă. Numai că povestea asta este cântată pe strune neacordate la
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
crezut că morocănosul israelit pe care hazardul feroviar mi-l scosese În cale avea să mă implice Într-o inexplicabilă tragedie!? A doua zi, cu ajutorul primejdiosului capolavoro al unui chef calchaquí, am putut să cercetez cu bonomie fauna umană care popula universul restrâns al trenului aflat În mers. Riguroasa mea cercetare a Început - cherchez la femme - cu o siluetă interesantă care, chiar și pe strada Florida la opt p.m., ar fi meritat virilul omagiu al unei ocheade. În atari chestiuni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
cu mâner În partea superioară, capac și cioc, folosit la Încălzirea apei. Pavesa. Supă de carne cu (uneori) usturoi, crutoane și ouă. Payró, Roberto J. Jurnalist și scriitor (1867-1928), reformist argentinian, care a evocat În opera sa obiceiurile lumii latino-americane, populată de gauchos și pícaros. Principala sa scriere este Divertidas aventuras del nieto de Juan Moreira (Distractivele aventuri ale nepotului lui Juan Moreira, 1910); Moreira a fost un cunoscut gaucho din s. al XIX-lea, evocat și de Borges Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
de propriul joc hedonist. Pe de altă parte, la fel cum În romanele istorice ale lui Sadoveanu iubirea, nu pură, ci purificată și volatilă, e privită cu Îngăduitoare ironie, ca un abțibild, Borbioy o scoate aproape cu totul În afara teritoriului populat de lunfardo. Expresiile argotice o ocolesc aproape total, chiar dacă ea mișună fără răgaz În imediata apropiere a lecturii. Cei doi „asociați“ folosesc un metalunfardo, argou inventat de ei, care vorbește despre sine, nu atât ca recurs lingvistic (deși uneori e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
nu avea de înfruntat nici o dilemă spinoasă și poate că asta îi influența perspectiva. Chiar și așa, își spuse, în timp ce solicita să-l vadă pe Ralph, eu nu le-aș fi făcut una ca asta. Locul părea un hotel scump populat cu bătrâni de pe altă planetă. Nu aveau nevoie de condiții de lux de cinci stele, de Lucozade servit în pahare de cristal, aveau nevoie să fie părtași la ceva. Oamenilor de-aici nu li se oferea nici o alegere, alții făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de la căsătorie, având o căsnicie fericită și durabilă. La puțin timp după căsătorie mi-a venit o decizie de la Ministerul de Interne, prin care mă anunța că sunt încadrat în miliție cu gradul de plutonier, la Serviciul de evidență a popula ției a județului Baia cu sediul la Fălticeni. La sfatul președintelui de sindicat, nu m-am prezentat. De altfel nici el nu voia să se dispenseze de mine, eu fiind tânăr căsătorit cu Ortansa Maxim, fiind funcționară la atelierele CFR
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
în această flatantă eboșă, pe marele artist al șantierului, pe semizeul schelelor și al macaralelor, pe muncitorul constructor? Copil fiind, jungla de asfalt cutreieram. În drumul spre școală, treceam, invariabil, pe lângă tot soiul de schelete arhitectonice în curs de incarnare, populate de făpturi încălțate în cizme de cauciuc și îmbrăcate în salopete mânjite cu var și cu praf ruginiu de cărămidă. Vorbeau gros și repezit, în timp ce palmau țigări fără filtru și scuipau, la intervale regulate, materie vâscoasă, a cărei secreție era
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
femei arată că refuză să mai crească. Întârzierea momentului căsătoriei (împins, din ce în ce mai mult, spre treizeci de ani) face, și ea, parte din aceeași strategie a imobilizării în copilăresc. Accesoriile kawaii se integrează, la rândul lor, în armătura acestei stilizări și populează lumea falșilor copii, făcând în același timp să înflorească piața de consum. Cel mai bun exemplu este marca Hello Kitty, ce promovează, de la jucării de pluș, obiecte de papetărie, accesorii vestimentare (breloc, bijuterii, geantă, batiste etc.) până la mobilă și obiecte
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
greu de prevăzut că vom ajunge, într-o zi, ca fiecare să avem blogul nostru, pe care să-l citim și recitim la infinit, într-un superb act de demiurgie solipsistă. Iar Japonia hipermodernizată, aseptică și tocmai de aceea schizoidă, populată de indivizi frustrați, însingurați și chiar incapabili de a socializa la un nivel elementar, ne oferă o elocventă anticipare a acestei versiuni a realului, colorate în tușe distopice desprinse din Blade Runner. Schemă și polisemie sau răzbunarea învinsului Oamenii au
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
noastră este mult mai înțeleaptă și atinge o culme a rafinării gustului". Albul imaculat și luminos care domnește în toaletele noastre nu este, poate, decât o încercare de exorcizare brutală a unui întreg lanț de imagini matriciale (în sens bachelardian, populând structurile de adâncime ale psihicului) prin care tot ceea ce are legătură cu acest proces fiziologic este valorizat negativ. Pentru Tanizaki însă, ca reprezentat al unei alte culturi, acest exercițiu de sublimare nu funcționează, dimpotrivă: "Mai degrabă ești îndemnat, pornind de la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
o poveste asemănătoare se termină în chip tragic. Într-o pagină este prezentat un coleg, proaspăt pensionar, în alta un dialog cu un prim-secretar, o audiență, o plimbare, un moment din viața universitară... o lume pestriță, așa cum e viața, populează paginile volumului Trei planuri narative se disting în cuprinsul întregului. La rândul lor, acestea sunt segmentate fără respectarea vreunei cronologii. Unul din aceste planuri privește universul școlii în care naratorul s-a integrat suportând capriciile, mofturile apucăturile și truismele dictatoriale
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
idées, Paris, 1989; Antonin Artaud. Teatrul și întoarcerea la origini, Editura UNITEXTPOLIROM, Iași, 2004, traducerea: Ileana Littera Prolog sau confruntarea cu fantomatc "Prolog sau confruntarea cu fantoma" Fantoma sau mizele reprezentației De ce ne-am fi propus o incursiune în lumea populată de fantome a teatrului, dacă nu din dorința de a avea o posibilă „revelație”, de a avea acces la un mesaj secret, plin de tâlcuri pe care doar fantoma ni le-ar putea desluși? Fără îndoială, o îndelungată frecventare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
susceptibil să întâmpine fantomele și să înfrunte dificultățile reprezentării lor - acesta este teatrul despre care va fi vorba în cele ce urmează. Nu credem însă că pentru a-l explora e nevoie de o inventariere completă a fantomelor care îl populează. Fantoma ca personaj dramatic, spectrul ce figurează în distribuție nu sunt decât punctul de plecare al unei analize ce depășește simpla lor prezență, orientându-se cu precădere spre mizele majore ale reprezentării lor. Antropologia ne permite să măsurăm întreaga valoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
care zeii vor să-i răpună se văd, astfel, exilați în spațiile alterității, unde domnește teroarea; așa se întâmplă cu Io din Prometeu înlănțuit a lui Eschil, iubită odinioară de Zeus și silită acum să rătăcească flămândă prin ținuturi sălbatice, populate de tot soiul de spectre, de arătări, de fantome, urmărită de eidolon-ul lui Argos, boarul cu o sută de ochi, metamorfozat într-un tăun care o înțeapă neîncetat, întruchipare a țepușei divine. Chiar și Prometeu, atunci când își povestește viața, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]