4,003 matches
-
un ciclon teribil” a fost motivat de faptul că, În „Vinerea Sfântă”, „evreii din sinagogi erau pe cale să profaneze imaginea crucifixului”. Anchetând cazul, papa Benedict „Îi condamnă pe autorii acestei mârșăvii la pedeapsa capitală”. „Imediat ce fură decapitați, furia vânturilor se potoli”, consemnează un contemporan <endnote id="(93, p. 153)"/>. Pare a fi cea mai veche atestare a unei acuzații de iconocid la adresa evreilor. Două cronici din aceeași epocă, scrise În latină de doi călugări franci, vorbesc de „distrugerea În Întregime”, În
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
În staul să fie Înzidit un evreu” <endnote id="(70, p. 186)"/>. O legendă culeasă din nordul Moldovei spune că iazul de lângă satul Sulița (Botoșani) „se mânie” și dă pe afară, „arătând că cere om”. Apele lacului nu s-au potolit până când Ștefan cel Mare „n-a pus acolo, În gura apelor [la temelia digului], un țigan și un cocoș” <endnote id="(639, p. 33)"/>. Într-o legendă din Herțegovina, privind clădirea podului peste râul Mostar, se spune că la temelia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
s-a motivat „un ciclon teribil” prin faptul că, de Paști, evreii ar fi vrut să profaneze un crucifix. Papa Benedict i-a condamnat „pe autorii acestei mârșăvii” la moarte. „Imediat ce [evreii] fură decapitați - consemnează un contemporan -, furia vânturilor se potoli” <endnote id="(93, p. 153)"/>. În aceeași epocă (circa 985), rugat de oameni să oprească ciuma care devasta orașul Sparta, monahul Nikon Metanoites i-a alungat pe toți evreii din oraș, ca o condiție preliminară producerii miracolului <endnote id="(136
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
vedem însă curînd, cînd voi veni pentru niște inspecții speciale de gradul I și cred că voi găsi un ceas ca să vorbim. Articolul din Cronica este, de fapt, un fragment din Lecturi posibile. Era necesar să intervin ca să-i mai potolesc pe trîmbițașii care nu-l citesc pe Ibrăileanu, dar sunt gata oricînd să-l „execute”. Cartea n-o văd pe piață decît, poate, la începutul lunii aprilie. Poate mai degrabă, dacă cei de la tipografie se vor ține de cuvînt. Vă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
au anulat contactele literare posibile, afectînd, în parte, și pe cele umane, dezinteresate și cu totul libere. Nu mă îndoiesc, ați trecut prin destule necazuri și frămîntări în legătură cu revista, ca de altfel pretutindeni. Poate, între timp, lucrurile s-au mai potolit, deși situația actuală nu este din cele mai fericite. Am tot sperat într-o revenire, dar se pare că măsurile restrictive sînt puține șanse să fie anulate. Îmi pare rău că nu vă pot trimite volumul Orfeu, bucuria cunoașterii, ce
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
intervențiile s-au ridicat la înălțimea teoretică și principială impusă de nivelul unei asemenea manifestări” (v. „Afirmarea poeziei noastre”, în nr. 43, 26 octombrie 1978, p. 2). În anumite momente, rumoarea îi acoperea pe vorbitorii aflați la tribună. Ca să-i potolească pe cei ce se agitau și pe cei care cereau liniște, Macovescu fu nevoit să le amintească unde se află: „Dragi tovarăși, aceasta e o aulă universitară. în aula universitară, dacă se păstrează liniște se poate auzi din orice colț
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
din această scenă, dincolo de atrocitatea ei, e conturul argintat împrumutat tuturor personajelor de semiluna magică de deasupra lor aceeași semilună care veghează prima escapadă a Ofeliei în lumea ei secretă. După asta te-ai aștepta ca Vidal să se mai potolească deja a făcut destul ca să-ți fie frică de el pînă la sfîrșitul filmului. Dar el crește, devine și mai teribil (de fapt, devine unul dintre cei mai teribili oponenți de care a avut parte vreodată o eroină de basm
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
se săpa cu greutate, dar la vreme de secetă dădea roadă bogată, mai ales dacă era lucrat bine. Era acel ogor pe care i-l dăduseră părinții lui Costache Gheorghiu, dar acesta renunțase pentru o vreme la el, ca să mai potolească lăcomia neamurilor nesătule. Curățindu-și sapa, Marița aruncă privirea la vale, spre ogoarele din luncă care promiteau o recoltă bună, recunoscu postata pe care muncise și ea înainte de a se mărita. Acum era în stăpânirea lui Costache, dată de părinții
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
o fasoneze, apoi plecară la treburile lor. Marița îl luă la întrebări pe Ghiță, bărbatusău, dacă a muls vaca și dacă a isprăvit celelalte treburi, „că iaca-i noapte și eu sunt ruptă de oboseală”. Freamătul serii de vară se potoli, sătenii terminaseră treburile pe afară și fiecare se trage în casă să se pregătească de noapte. Marița îl sfădea în continuare pe Ghiță care nu terminase de săpat în grădină legumele și zarzavaturile și la protestul că grădina era invadată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să știți. Putem de acum să mergem către casă; - Bine, atunci hai să ne pregătim de plecare. - Ba mai întâi să stăm la masă, spuse Maria,doar n-o să plecați flămânzi la drum; avem, slavă Domnului, cu ce să vă potolim foamea; − Apăi, Marie, crezi tu că acolo am stat cu gura uscată? spuse, cu subînțeles, moș Negruș; − Lasă, domnule Negruș, intervine Costache, ceam luat la han a fost o începătură. Când pleacă omul la drum, trebuie să fie bine hrănit
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
se dezbrăcă de haine și le puse la uscat. Neavând parte să se înfrupte din harbuzoaică și fiindcă se făcuse amiază, a simțit cum foamea îi dă târcoale. Scoase din traistă merindele ce i le pusese maică-sa și-și potoli foamea, gândinduse că era zi de sărbătoare, Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos. „Doamne, iartă-mi păcatul lăcomiei, tare poftă mi-era de-un harbuz și am lăcomit. Iartă-mă, că Tu ești mare și puternic iar eu sunt o fată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
numele morților ce veneau de pe front. - Așa cum ne-a venit nouă, după un an de zile certificatul de moarte, a lui Gheorghiță, Dumnezeu să-l ierte, izbucni în lacrimi Costache și plecă în camera de din sus, pentru a-și potoli plânsul. - Multe amănunte privind ofensiva rusească de la Stalingrad le-am aflat din transmisiunile de la radio Londra, că din gazetele noastre, slabă nădejde. Rușii au adus pe Don divizii proaspete, formate din siberieni, deosebit de căliți, ce au putut îndura gerurile năpraznice
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
deși nu fusese atât de grea precum cea din Moldova. Răspunsurile la scrisorile trimise acasă nu erau pe măsura așteptărilor lui Săndel, parcă toți îl uitaseră și se făceau că nu-i înțeleg așteptările lui, erau încurajări vagi, care nui potoleau dorul de casă și mai ales foamea de care suferea . Adesea cotrobăia prin locurile unde cei mai avuți elevi își țineau rezervele de hrană, în special a celor din Ardeal, unde recoltele nu au avut de suferit ca în Moldova
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
spus că interesul învățământului cere ca noi să rămânem pe loc și să rezolvăm toate problemele școlii respective! La regiune e ceva mai greu... Un tânăr vorbește cu mine de parcă aș fi fost un adevărat criminal. Cu mult calm îi potolesc zelul de acuzator, spunându-i să ceară lămuriri de la secția învățământ raională. Pe linie administrativă e ceva și mai greu să mă dezvinovățesc de acuzații. Secretarul raionului, fost plutonier deblocat, posesor al unui carnet P.C.R., tună și fulgeră împotriva mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
început că e o porcărie, că dacă vrem ceva ar trebui să vorbim cu ofițerii, cu comandanții. Apoi, de ce să facem atâta zaveră pentru trei luni? Ce fusese greu trecuse din armată. Atunci așa am gândit eu. Le-am spus: "Potoliți-vă, băi, îi creați probleme lui Brotea și omul acesta a fost cu noi salon. Îl putem băga în pușcărie pe chestia asta". M. M.: Da, așa-i. S. B.: Nu, dă-l încolo că tot apevist este, iaca nu
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
anecdotic aducându-l la condiția unui fapt universal. „Tot într-un timp, colo departe, în haosul zgomotos al Bucureș- tilor, trecătorii puteau vedea un moșneag micuț, intrat la apă și scofâlcit, plimbându-se liniștit, cu acea liniște a mărei, care, potolită în sfârșit, vrea să se odihnească după zbuciumul unui năprasnic uragan. Bătrânelul se plimba regulat, - dimineața, de colo până colo pe dinaintea Uni- versității - seara, cum răsăreau aștrii, de jur împrejurul Observatorului pompierilor de la bifurcarea bulevardului Pake, - șoptind mereu, cu un glas blajin
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
4 dimineața, ca să apucăm rând "mai în față", și pe înserat ne întorceam acasă osteniți, flămânzi, dar cu câteva kile de făină și tărâță, care ne promiteau pentru zilele următoare pâinea cea din Tatăl nostru al rugăciunilor. Pentru a ne mai potoli foamea, atât de cruntă și agresivă, împreună cu sora mai mică, mergeam de câteva ori pe săptămână peste drum de Universitate, unde se instalase o "cantină suedeză" și unde primeam la prânz o linguriță de untură de pește și o supă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
hărmălaie de nedescris, cu noi înfulecând la repezeală, sub privirea îngăduitoare și veselă a tatii și cea atentă și mustrătoare a mamei, care din când în când, mai folosea câte o ustensilă de bucătărie polonic sau făcăleț ca să ne mai potolească. Am fost mereu o familie unită, puternică, tonică, optimistă. Având în vedere diferențele de vârstă dintre noi, în sprijinul tatei și al mamei ne-am crescut și unul pe celălalt, cu dragoste și grijă. Deși modești ca situație materială, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
rasele s-au amestecat, din cele 12 milioane de chilieni doar un sfert fiind albi "curați", trei sferturi fiind metiși, mulți din ei purtând numele "Lautaro", căpetenie mapuche care l-a făcut prizonier pe Pedro de Valdivia și i-a potolit setea de aur turnându-i pe gât aur topit! De la Conception ne-am îmbarcat pe o avioneta de 8 locuri care avea să ne poarte până în Țara de Foc și înapoi. Distanțele dintre etapele noastre nu erau mari, două-trei sute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
s-a datorat în buna parte măsurilor impuse prin așa-numitul "Plan Real", elaborat de ministrul economiei și ulterior președinte al țării, Fernando Enrique Cardoso. S-a reușit prin acest "Plan", care a debutat cu noua monedă, "realul", să se potolească inflația (ajunsă în 1993 la 2100%), să se privatizeze sectoarele neeficiente și să se dea un impuls economiei și exporturilor. Brazilia este un mare exportator (avioane, automobile, minereu de fier, oțel, ethanol, echipamente electrice, textile, încălțăminte, cafea, zahăr, orez, soia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
înscăunarea regelui. Se menționau vremurile tulburi, conflictele interne între "franchiști" și "patrioți" și rolul jucat de Partidul Comunist Spaniol în "tulburarea apelor". Cum tânărul rege avea nevoie de o perioadă de liniște, pentru revenirea țării la normalitate, pentru a-i potoli pe comuniști s-a apelat la... Nicolae Ceaușescu. Acesta a trimis un avion la Madrid, care l-a adus pe Santiago Carillo la București și, după discuții aprinse, "compañero Carillo" s-a întors în Spania "lămurit" și monarhia din Spania
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
kilometri pătrați, care cunoscuse ocupația cartagineză, romană, arabă și portugheză. Ne-au surprins diversitatea arhitecturală, portul colorat al localnicilor, mirosurile și sunetele specifice orientului și amalgamul de limbi vorbite pe străzi, prin magazine și piețe. Era cald și ne-am potolit setea cu suculentele și răcoroasele fructe de cactus, vândute pe trotuar, pe care le descoperisem în America de Sud. Scurtul nostru popas a fost o încântare și ne-a determinat să revenim, în această lume din "1001 de... minuni", de data asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
carier) pentru tinerii israelieni. Îmi povestește despre un tan)r ce era atras de aceast) meserie. Țâț)l b)iatului a intrat că o furtun) În baia public) unde lucreaz) Moshe. M-a oc)rât, spune Moshe. Ins) l-am potolit. L-am convins c) aceasta este o art) și o adev)rât) vocație. A Început s) se dumireasc). În cele din urm), Moshe Își Îmbrac) paltonul și spune: —M) tem c) trebuie s) ne desp)rțim. Lu)m câteva Înghițituri
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
atât de populari și familiari, zburdau iar ! „Sunteți de acord?“ Îl simt reconciliat, deși nu vrea să recunoască. Pentru a da lovitura finală, Îi servesc cel mai frumos citat din Enescu: „Menirea sfântă a muzicii este să stingă urile, să potolească patimile și să apropie inimile Într-o caldă-nfrățire, așa precum a-nțeles-o măreața Antichitate, creând mitul lui Orfeu“. „Sunteți pentru un asemenea mesaj care se ridică În afara politicului?“ Știam că l-am cucerit. „Să fie anunțat Ministerul Culturii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
loc din spate, maiestuoasa Mademoiselle și victoriosul Serghei, cu fața mânjită de lacrimi, căci tocmai ne luaserăm la harță. Îi atrag din când În când câteva picioare, sub acoperământul comun, până ce Mademoiselle Îmi spune cu un glas aspru să mă potolesc. Alunecăm pe lângă vitrina bijuteriei Fabergé, ale cărei monstruozități minerale, troici cu pietre prețioase cocoțate pe ouă de struț din marmură și alte obiecte asemănătoare, foarte apreciate de familia imperială, erau pentru ai noștri simboluri ale unui lux țipător și grotesc
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]