5,068 matches
-
calculată, stabilindu-și cu atenție aliații, măsurându-și cuvintele și acționând, uneori, mai degrabă ca mediator și om de stat și nu ca un agitator al maselor. Acest lucru nu înseamnă că López Obrador a fost incapabil să se comporte pragmatic. Nici despre Cárdenas nu se poate spune că nu s-ar fi putut lansa în acțiuni lipsite de pragmatism, dar justificate susținute de argumente morale. Ambii oameni politici se simțeau în elementul lor când venea vorbă de confruntări duse în
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
voturi și aspirațiile sale spre imaginea unui partid capabil să guverneze, au ieșit încă o dată la suprafață, generând formarea unei noi facțiuni, Alianța pentru Viitorul Austriei (BZÖ). Cancelarul federal Wolfgang Schüssel (ÖVP) a prelungit existența coaliției cu noul și mai pragmaticul BZÖ (condus la început, ca o ironie a sorții, de Haider), în timp ce FPÖ a intrat în opoziție, unde și-a reluat vechea strategie a maximizării numărului de voturi și a criticii continue a guvernului. În alegerile generale din 2006, ambele
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
regulilor contestării publice, inerente unei democrații liberale. Analiza lui Fallend oferă un posibil exemplu în acest caz, întrucât coaliția de guvernământ a produs o divizare a forțelor populiste. În vreme ce sectorul mai radical s-a retras de la guvernare, sectorul cel mai pragmatic a înființat un nou partid și a rămas în guvern. Un alt posibil exemplu de strategie de integrare este implicarea în 2002 a Organizației Statelor Americane (OAS) în politica din Venezuela, după lovitura de stat pentru înlăturarea lui Chávez. Printr-
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
în The American Political Science Review, 87(4):845-55. Conacher, Duff, (2011), "Don't Cut Vote Subsidy, Make it More Democratic", în The Tyee, 9 June 2011. Conaghan, C. M., (2000), "The Irrelevant Right: Alberto Fujimori and the New Politics of Pragmatic Peru", în K. J. Middlebrook (ed.), Conservative Parties, the Right, and Democracy in Latin America, Baltimore: The Johns Hopkins University Press, 255-84. ------ (2005), Fujimori's Peru: Deception in the Public Sphere, Pittsburgh: University of Pittsburgh Press. Conniff, M. L. (ed.
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
totodată, face să înflorească la Paris feeria modernității, da strălucire Parisului și subiecților săi. Capitala sfârșitului de secol lipsește ființele de naturalul lor. Frumosul este elegant, seducător, dar și periculos. Pariziana este simbolul acestei societăți aparent frivole și voit picante, pragmatice și ambițioase, a cărei viața pare facilă și plină de aventuri. Fiecare secol manifestă un interes deosebit față de întrebarea Cum ar trebui să fie o femeie adevărată? și își definește idealul feminin, concepția de dragoste și codul de frumusețe. Un
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
87. Personajele provinciale, măi naive și mai generoase, se deosebesc de cele citadine mai sofisticate, măi egoiste. Cum a arătat Flaubert prin numeroșii săi provinciali, acestea sunt "des personnages de désir et de rêve" [Dubois, p.222]. Pariziana, fire destul de pragmatică, nu mai trăiește în lumea romantică a iluziilor. Provincialele din Niortle imită toaletele și manierele doamnelor din Paris: "leș dames, dont on voyait leș épaules nues passer dans l'entrebâillement des rideaux, balançaient leurs chignons, frisés à la mode de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Experiențele majore ale personajului Parizienei sunt legate de dominarea, în plan intim, prin seducere și dominarea, în plan social, prin impunerea pe scena mondenă. Împărtășind contradicțiile vremii, Pariziana este capabilă să proiecteze o nouă perspectivă asupra evenimentelor, deopotrivă estetică și pragmatică. Liberă în interior de constrângerile impuse de către bărbați, femeia pariziana inventează. Imaginația ei debordanta și întreprinzătoare este în stare să mute lumile, în dorința de a fi fericită. Inițiativa, fantezia și rapiditatea o deosebesc de semenele sale din alte țari
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
axa și subiectul principal al intrigii majorității romanelor de moravuri, axa prin raportare la care se definește Pariziana și majoritatea personajelor din jurul ei. Dar spre sfârșitul secolului al XIX-lea constatăm moartea Erosului într-o societate ce devine tot mai pragmatică, iar puterea dragostei asupra femeii nu mai primează. Nici femeia pariziana nu-și mai complică viața cu dimensiunea ideală. Supraevaluarea dragostei se întâlnește tot mai rar, dragostea că sacerdoțiu s-a sfârșit 294. Femeia pariziana trăiește mai mult prin decât
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
consolidarea sistemului de asistență socială de la noi, autorul punînd în repetate rînduri accentul pe complementaritatea dintre serviciile furnizate de către stat și implicarea lumii clericale. Înțelegând că doctrina socială a Bisericii nu poate opera cu o logică întemeiată pe statistică și pragmatică, ci înainte de toate pe valoarea irepetabilă a ființei umane îngemănată într-un set de exigențe morale transsituaționale și transistorice, sistematizarea la care devenim martori subliniază recurent însemnătatea nevoii de umanizare a relației cu "celălalt", de deschidere autentică, de sprijin competent
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
societăți. Este "o societate care a fost deja denumită "sistem sociotehnic" pentru a sugera posibilitatea accentuării dependenței ansamblului de eventualele blocaje ale vreunui element al sistemului, dar și nevoia de protecție axiologică a individului ce trăiește riscul reificării și instrumentalizării pragmatice" (Buzărnescu, 2003, p. 65). În România, lucrurile au stat altfel decât în Occident în privința dezvoltării asistenței sociale. A fost o perioadă extraordinar de bună odată cu secolul al XIX-lea, am putea spune, atunci când asistența socială în România a început să
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
segment developed, or actually, diversified; the contemporary stage is presented as the natural continuation of social work services within the Church itself, the social-missionary sector of the Orthodox Bishopric of Caransebeș being included into this endeavour as an example of pragmatic complementarity between the Church and the state in the specialised care offered to people in distress, and mainly to children. The third chapter analyses the Romanian social care system, with special focus on child protection, thus making easier the analysis
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
ci vă lăsați purtat de discurs, de o subiectivitate golită de sens și că, prin gura dumneavoastră, ia naștere un enunț critic în sensul social, și nu unul mic burghez, ridicol și rizibil, indus de corporații și consum, pur individual, pragmatic, deci obscen. Deși ar putea părea că infamul termen face referire la o realitate astfel definibilă la nivel de țară, de viață, de oraș, de meserie sau de cuplu. Or, pentru cârcotașii retrograzi, această formulare ar putea fi chiar chintesența
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
celebra interogație metafizică ce punea în ecuație Prefectura și cu o unealtă tradițională a cizmăriei premoderne, resimțită intercostal, pe la începutul anilor '90, de modelul politic al domnului primar. Pentru că, de această dată, voi încerca să evit tonul polemic în favoarea discuției pragmatice, mai "pe fond" cum ar spune același Ion Iliescu. Iată despre ce ar fi vorba... În urmă cu două săptămâni s-au încheiat la Iași "Zilele Francofoniei", o manifestare academică și culturală inițiată de Centrul Cultural Francez (în numele și cu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
se regăsește, Într-un fel sau altul, pe sine, că altfel, nimeni nu și-ar irosi timpul cu lucruri de nimic, chiar dacă azi nu se mai pune problema utilității artei În același mod cum și l-au pus anticii sau pragmaticii mai apropiați de noi, cu paguba mare a suprerficialității și ignoranței.” Ioan BABAN, „Universul cărții” din viitorul volum „Ecoul numelor proprii”. LITERATURA - ARTĂ A CUVÂNTULUI Cea mai simplă definiție dată vreodată unui fenomen cultural este cea privitoare la literatură. Literatura
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
mai are răbdare.” Nici autorul nu a cântărit Îndeajuns dacă s-a transformat În bine sau În rău.Ceva nu mai este cum a fost. Indiferența lui față de bani a dispărut și În fața cititorului apare un alt personaj, un Moromete pragmatic, dornic de câștig și beneficiu, apropiindu-se acum, din acest punct de vedere, de Tudor Bălosu. Nu-l mai lasă pe Nicolae să continue școala, pentru că nu-i aduce nici un „beneficiu”. Cuvântul nu intra În vocabularul lui În vara anului
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
este de a-și însoți prietenul cu demnitate pe ultimul drum. Dacă viziunea asupra morții a lui Muumin este în concordanță cu dogma luterană (majoritară în Finlanda), celălalte peronaje, "ciudații" iernii, Tiu-Tikki și micuța Miu, au o perspectivă mult mai pragmatică, susținând că, în cele din urmă, prin moarte nu facem decât să ne întoarcem în pământ, iar din coada veveriței se pot face mai degrabă mănuși! Dialogul este surprinzător de profund: "Dacă a murit, a murit, zise Tiu-Tikki îngăduitor. Această
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
constituie, simultan, un deziderat al procesului educațoinal în general și o modalitate inovatoare de organizare a conținuturilor ce urmează a fi transmise elevilor. Problemă veche dar aflată mereu în atenția cercetătorilor și practicienilor, interdisciplinaritatea reprezintă, după Carmen Crețu, ; -pentru viziunea pragmatică: . Perioada micii școlarități este una în care dezvoltarea fizică și psihică a copilului este în plină derulare. Mai ales la intrarea în ciclul de dezvoltare (care începe cu clasa a III-a), activitatea școlară a copilului fiind mai amplă, orizontul
ABILITATI PRACTICE PRIN TEHNICA ORIGAMI by LOREDANA TARA () [Corola-publishinghouse/Journalistic/770_a_1487]
-
perspectiva semiotică cu accent special pe semiotica gestualității oferind mai multe modele de analiză prin care se dezvăluie structura internă și mecanismele performative ale gestului. Analiza discursului didactic (în acord cu distincția clasică propusă de Charles Morris, sintactică, semantică și pragmatică), analiza semiotică a parametrilor paraverbali (cu evidențierea parametrilor vocali și prozodici în optimizarea interacțiunii profesor-elev) și analiza situațională a discursului didactic (cu definirea ,,situației actului discursiv" prin intermediul căreia se caută răspuns la întrebarea lui Harold Lasswell "cine, ce, cui, de ce
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de o serie de parametri specifici: amploare, formă, viteză, direcție de execuție, intensitate, durată, precizie. În analiza semantică a gestului ne-am centrat pe studierea relației dintre gesturile profesorului cu referenții (obiectele desemnate sau cuvintele pe care le însoțesc). Analiza pragmatică a gestului a avut în vedere eficiența, rezonanța, utilitatea, impactul gesturilor profesorului asupra auditoriului, insistând asupra funcției acționale, comunicative a gestului. Luând în considerare conceptul funcție-semn promovat de Umberto Eco (1976/2008) în lucrarea ,,O teorie a semioticii", am definit
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
atât capacitatea de reprezentare (semnificare, valorizare) și formulare (convingere, rezonanță afectivă) din partea profesorului, cât și capacitatea de referențialitate și interpretare din partea elevilor. În acest capitol, am prezentat evaluarea performativității comunicării didactice de către elevi din perspectiva rezonanței/ impactului relației educative (dimensiunea pragmatică) și am analizat mai multe modele semiotice ale discursului didactic (ținând cont de tipologia propusă de Charles Morris), care să releve în aceeași măsură structura internă și mecanismele performative ale acestuia. Valorizarea gesturilor în comunicarea didactică este ilustrată în capitolul
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
social de a oferi o imagine valorizantă despre sine, cum o numește Goffman, este o punere în scenă mai ales a ținutei, mersului, expresivității fizionomiei, vestimentației, accesoriilor, gesturilor etc., creând ,,masca" sau ,,regia teatrală corporală" a seducătorului, intelectualului, ludicului, profesionistului, pragmaticului etc. Cum ,,managementul impresiei" (expresia facială, postura, mersul, accesoriile, îmbrăcămintea, limbajul corpului etc.) are în zilele noastre o importanță foarte mare în integrarea socială și profesională, constatăm faptul că tot mai mulți oameni utilizează intenționat anumite gesturi și-și exploatează
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
gestica la diverse națiuni. Peter Collett descrie într-o manieră artistică expresivitatea și dinamismul limbajului gestual al italienilor, care l-au ridicat la rang de artă, spre deosebire de cel al britanicilor, care au de mult reputația unor persoane reci, calculate și pragmatice. De exemplu, în orașul Napoli se gesticulează mai mult ca oriunde. ,,În Galeria Umberto, spectacolul e și mai uimitor. Aici, grupuri de bărbați se adună să discute afaceri și politică și s-ar părea să schimbe între ei gesturi. Conversația
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
situații semiotice. Continuator al tradiției peirceine, filosoful american Charles Morris denumește o altă triadă care a contribuit la dezvoltarea semioticii: ,,sintaxă (studiul relațiilor dintre semnele unui sistem semiotic), semantică (studiul relațiilor dintre semne și obiectele pe care le desemnează) și pragmatică (studiul relațiilor dintre semne și cei care le interpretează)86. Centrându-ne pe dimensiunile semnului precizate de Charles Morris, putem exemplifica accepțiunea semiotică a gestului prin: 1) Analiza sintactică a gestului: urmărește logica internă a gestului și relația dintre gesturi
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
mai agresivă decât cea realizată cu indexul stâng 89. Dacă realizăm o comparație a gestului din punct de vedere sintactic și din punct de vedere semantic, observăm o înclinare a sintaxei spre convenționalism și a semanticii spre materialism. 3. Analiza pragmatică a gestului: vizează eficiența, rezonanța, utilitatea gestului și analizează impactul acestuia asupra receptorului. De regulă, gestul este cel dintâi care trădează starea afectivă a emițătorului, sentimentele și emoțiile trăite, iar această stare pozitivă sau negativă se transmite receptorului. Armonizarea gesturilor
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
trebuie să țină seama de mai multe variabile: • natura relației dintre interlocutori; • scopul urmărit; • particularitățile receptorului (vârsta, genul, personalitatea, nivelul de pregătire, mediul de proveninență, rolul și statutul); • contextul socio-cultural; • limitările spațiale și temporale etc. Considerăm că un gest devine pragmatic eficient numai atunci când emițătorul se gândește la posibilitățile receptorului de a decodifica sensul dorit și îl codează ținând cont de acest aspect. În caz contrar se instituie un ,,limbaj al orbilor sau surzilor" care duce la neînțelegerea, deformarea sau nesesizarea
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]