95,170 matches
-
pe o bancă din fața primăriei. Chiar atunci trecu pe lîngă el străinul pe care-l văzuse în ziua trecută cu aparatul de fotografiat. Paznicul luă poziție de drepți și strigă de departe: Să trăiți! Bun noroc, zise străinul, aruncînd o privire fugară spre Virgil. Apoi urcă scările, și intră glonț în primărie. Să trăiți, dom' președinte! mai salută o dată Potîngă cînd străinul trecu pe lîngă el. Vezi că or să vină niște copii aici, zise străinul înainte de a închide ușa. Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Eu le-am găsit pe toate trei, într-o crăpătură a zidului. Și voiai să-ți ascuți cuțitul pe ele, mototolule, așa-i? se zburli la el Nicanor. Bărzăunul nu găsi pentru moment un răspuns potrivit și, zdrobit sub greutatea privirilor domnului Nicanor, nu fu în stare decît să rupă o bucată mare de ciocolată și s-o vîre toată în gură. Păi eu de ce nu le dădeam voie să sape acolo? se adresă străinilor Nicanor. Nu știu eu de ce-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
astîmpărat și uite ce erau să facă, dacă nu-i prindeam la timp! Deși toții copiii țineau ochii în pămînt și nici măcar nu mai clipeau de rușine, nu se mai temura totuși de asprimea vocii domnului Nicanor. Încet-încet își ridicară privirile spe el, dar cu mult mai mare respect ca pînă atunci. Degeaba l-au crezut ei așa și așa. Domnul Nicanor avusese dreptate! Haidem cu toții la cetate! spuse președintele. Să vedem locul unde au fost găsite și să le luăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ce ducea la cantonul părăsit, auzi deodată din umbra unui gard înalt: Bîzzz... bîzzzz... Bărzăunul se purtă însă foarte demn. Nu luă în seamă astfel de sunete și-și continuă drumul ca și cum n-ar fi auzit nimic, fără să întoarcă privirea. Sînt convins însă că oricine își poate da perfect seama că știa despre ce-i vorba. Bîzzz... bîzzz... auzi el din nou. Dar nici de data asta nu întoarse capul, ci începu să fluiere și mai tare. Hei, Bărzăune, desluși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să rîdă, și rîd, și rîd măi frate, pînă amețesc. Și mie nu-mi rămîne atunci decît să-i iau de coadă și să-i pun în borcan. Pe cuvînt! Virgil fluieră de două ori a mirare, apoi, strecurînd o privire molfăită spre Bărzăun, îi spuse la fel de serios: Mda... sînt sigur că-i așa. Numai află tu de la mine că ei nu rîd de ce le spui, ci de moaca ta de harbuz murat! Șopîrluțele alea se pricep grozav la proști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Ba da, parcă-i o plăcintă cu marmeladă, zise ea hohotind. Zău că da. Cum o să meargă el atîta loc? Merge el, n-avea tu grija asta. Dacă-l chem eu... Ilinca tăcu cîteva clipe devenind deodată serioasă. Aruncă o privire fugară spre pădurile care acopereau Dealul Ursului și spre crestele ascuțite de piatră, apoi se întoarse spre Virgil privindu-l drept în lumina ochilor: Ce naiba ai cu Vlad?... De ce v-ați certat? Virgil rămase de lemn, fără să mai poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
știe dumnealui să te scoată din minți! Toți care-l urmau răsuciră capetele îndărăt, speriați, gîndindu-se că Întunecimea-sa vine pe urmele lor. Dar nu văzură pe nimeni. Ce ai, mă?... Ce te-a apucat? îl pironi Vlad cu niște priviri în care ardeau toate flăcările furiei. Nu ți-i rușine să vorbești așa? se răsti și Ilinca. Virgil și Nuțu, porniți și ei pe reproșuri sonore, rămaseră cu gurile căscate, fără să mai aibă timp să pronunțe măcar o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
precis că în grotele acelea s-ar putea descoperi mărturii din vremurile îndepărtate. Și cum crezi tu că putem ajunge acolo, băă... și Vlad era cît pe ce să-l insulte pe Bărzăun, zicîndu-i că are mintea "ferfeniță", dar o privire a Ilincăi i-a înghețat cuvintele pe buze. Uite, asta nu vreți voi să-nțelegeți! căută cît mai multă putere de convingere Bărzăunul. Eu nu spun că trebuie s-ajungem acum, sau că trebuie să mergem neapărat acum. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
să prindă păstrăvi... Ei, ei, cît sperase, sărmanul, că va merge și Ilinca în pădure cu el!... Ea însă... Acolo, la sere, s-ar putea duce și Virgil... și Vlad... Dar își reaminti, deodată, de ochii ei mari și de privirea aceea ca un fulger care i-a răscolit toată făptura cînd i-a cerut să-i aducă și ei păstrăvi... Apoi, deși a țipat la el, tot ochi frumoși avea... grozav de frumoși!... Și Bărzăunul trăi din nou fiorii acelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
aceea ca un fulger care i-a răscolit toată făptura cînd i-a cerut să-i aducă și ei păstrăvi... Apoi, deși a țipat la el, tot ochi frumoși avea... grozav de frumoși!... Și Bărzăunul trăi din nou fiorii acelei priviri și se hotărî să-i prindă păstrăvi cu orice preț. Numai așa o va putea convinge, poate, să meargă altă dată cu el în pădure, la pescuit... s-o privească mereu, s-o știe lîngă el... s-o audă țipînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se lase definitiv de pictură. Îmi spuneam eu că-s niște fleacuri!... Dar decît să bat drumurile și pădurile degeaba, ca alții (aluzia era îndreptată direct spre Nuțu), mai bine citesc, scriu ori desenez. Așa-mi place mie! Aruncă o privire piezișă spre Nuțu, dar acesta nu era atent la spusele lui, ci începuse să se întindă după cîteva vișine mari și cărnoase ce mai rămăseseră nemîncate de păsări. Ai dreptate, îl aprobă Ilinca. Dar ai auzit ce se pune la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cumva scrie și el. Romane nu, răspunse Bărzăunul încurcat, dar foarte mîndru de o asemenea întrebare. Aș vrea să scriu... mai ales poezii... Și cînd pronunță cuvîntul "poezii", tot cerul se revărsă în ochii săi și începu să rîdă coborînd privirea în pămînt. Și-o imagină pe Ilinca citind o poezie scrisă de el și rămînînd mută de admirație. În fața unei asemenea perspective luă numaidecît hotărîrea, în sinea lui, să devină poet. Da!... Mult mai ușor poți cîștiga inima unei ființe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
n-o strige întregii lumi. Era poet! Știi, Ilinca, începu el sacadat, în ritmul pașilor de fugă, astă noapte am scris tot timpul, pînă-n zorii zilei... 4 poezii... care o să-ți placă... Sînt... sînt de dragoste... Ilinca îi aruncă o privire piezișă, de parcă ar fi vrut să vadă de nu cumva are nasul strîmb, apoi, drept răspuns la destăinuirea Bărzăunului, care aștepta cu sufletul la gură s-o vadă bucurîndu-se și chiar să-i ceară imediat poeziile ca să le citească, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
se încheie la șireturi!... Dar știe ea ce lucru mare-i să poți scrie o poezie? De cum ajunseră la grup porniră cu toții imediat, fără să-l întrebe nimeni pe Bărzăun de ce-a întîrziat. Doar Virgil și Vlad îi aruncară priviri nu prea prietenești și se apropiară amîndoi de Ilinca pentru a-i lua din mîini unul o sacoșă mică, în care avea o tartină și trei mere, iar celălalt bluza de la trening pe care o dezbrăcase din cauza alergăturii. Deci, în afară de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rămînă cu gura căscată, deși nu voise să scoată nici o vorbă. Tu nu vrei să mănînci nimic, Ticule? îl întrebă ea cu voce blîndă și prietenoasă. Nu, răspunse Bărzăunul, continuînd să fie supărat și reușind, după sforțări inumane, să întoarcă privirea în altă parte. Dar ce-i cu tine, mă băiatule, de te-ai acrit așa, din senin? Și de ce nu mai scoți o vorbă cu nimeni?... Ce ți-am mai făcut de data asta? Mare poznă cu tine! Bărzăunul ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
din senin? Și de ce nu mai scoți o vorbă cu nimeni?... Ce ți-am mai făcut de data asta? Mare poznă cu tine! Bărzăunul ridică dintr-un umăr și nu-i răspunse. Ține asta, zise Ilinca încercînd să-i prindă privirea. Și-i întinse tartina pe care i-o pusese maică-sa de-acasă, o tartină mare, cu unt și șuncă presată. Mie nu mi-i foame... Am mîncat acasă... Mănîncă tu și nu mai fi prost degeaba. Bărzăunul vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
de față cu Ilinca, nu plăcură deloc lui Vlad și nici lui Virgil. Dar nu se manifestară în nici un fel. În timp ce păstrăvii sfîrîiau pe lespede, Bărzăunul, dîrdîind de frig, dar fericit în cel mai deplin înțeles al cuvîntului, aruncă iar priviri lungi spre cele două porți de întuneric din inima Pietrei Domniței. Și, fără să se gîndească prea mult dacă-i bine sau nu să mai vorbească despre acest lucru cu cineva, se apropie de actor și-i arătă cele două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
privi lung la fiecare, dornic să fie înțeles și, dacă se poate, ajutat să ajungă iar la Piatra Domniței. Ilinca se uită într-un anume fel la Bărzăun, apoi amîndoi la Virgil și toți trei la Vlad. Dar toate aceste priviri s-au succedat într-o fulgerare de secundă. În ochii fiecăruia fu descoperită înțelegerea necesară pentru a-l primi și pe actor în grup. Gata, nea Petrică, luă cuvîntul Ilinca, s-a făcut!... Ne-ai convins că ții cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
te-ai mai certat vreodată cu Nuțu! Tu ești un băiat deștept și poți înțelege fără prea multe vorbe. Ne cunoaștem doar de-atîta amar de vreme! E clar? Tomiță rămase cîteva clipe nemișcat și nespus de contrariat, apoi, sub povara privirilor încruntate ale Ilincăi, răspunse automat, ca și cum nu el era cel ce vorbea: Am înțeles, Ilinca... și te rog să mă ierți... și... să nu fii supărată pe mine. Cum să fiu supărată pe tine?... Doar noi sîntem prieteni și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
putea renunța cu nici in preț la gîndul pătrunderii, într-un fel sau altul, în adîncurile nuntelui. Dar cum și cu cine, cînd toți, în loc să-l sprijine în împlinirea acestui vis, preferau să se gîndească la păstrăvi fripți?... Aruncă o privire fugară spre fiecare, dar nu descoperi la nimeni o preocupare cît de mică pentru scopul cu care urcaseră un asemenea munte. Atît de ușor renunțaseră toți!... Locul marii descoperiri visate fusese luat de gîndul la mîncare, de aruncatul pietrelor după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
mîncare, de aruncatul pietrelor după păsări, ori de molfăit vorbe despre frumusețea împrejurimilor. E oare cu putință ca unii oameni să renunțe așa de ușor la un vis drag? Ilinca pricepu, probabil, frămîntarea Bărzăunului și se apropie de el căutîndu-i privirile. Dar ochii Bărzăunului erau deschiși doar în întunericul sufletului său, în care nu mai putea pătrunde atunci nici măcar Ilinca. Vrei să mai rămînem aici, Bărzăune? îl întrebă fata punîndu-i o mînă pe umăr. Eu rămîn! răspunse hotărît Bărzăunul, uitîndu-se cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
o vreme aici, că tare-i frumos! Apoi strigă spre Bărzăun, ca și cum ar fi primit adeziunea tuturor: Mai rămînem și noi un pic aici, Bărzăune! E bine? Bărzăunul nu răspunse nimic și se așeză pe o piatră. Fără să vrea, privirile sale căzură deodată peste niște lespezi așezate într-un mod foarte curios. Continuă să le privească cu o curiozitate din ce în ce mai accentuată. "Măi, a naibii treabă! își zise el scărpinîndu-se după urechea stîngă. Cine-o fi așezat pietrele astea așa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
ei scînteia care-i aprinsese lui, clipă de clipă, fiecare vis, scînteia care-l mînase, cu o forță numai de el știută, spre minunata și zbuciumata lume a căutărilor îmbrăcate în curcubeul speranțelor... Dar Ilinca nu avea nici un licăr de privire pentru el... Părea și ea un fel de umbră, abia atunci descoperită cu adevărat în luminișul nefiresc al depărtărilor, răsărită însă din ochii lui Virgil... Și Bărzăunul înțelese în clipa aceea, mai bine ca niciodată, că degeaba o mai așteaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Noroc însă că nu venise! În lipsa sa de lîngă omul de zăpadă, alți copii l-au ales drept țintă și l-au bombardat cu bulgări pînă n-a mai rămas din el decît un troian obișnuit. Se trezi deodată cu privirile tuturor ațintite asupra lui. Într-o fracțiune de secundă se uită la fiecare... Numai la Ilinca a refuzat să se uite... Simțea mai bine ca oricînd că oricîtă căldură ar descoperi în ochii ei, oricîte noi minuni l-ar ispiti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
tinichea, dacă mai intri în bucătărie te opăresc! Robo: Robo face cafea... și iese. Ela intrigată strigă după Robo: Tinicheaua asta de cănd s-a întors cu profesorul din spațiu s-a defectat rău de tot! Ela se retrage sub privirile curioase ale Aurorei și ale profesorului. După mai multe minute, cănd profesorul cu Aurora discutau despre harta proiectată pe ecranul din laborator, intră Ela cu bolul de cafea urmată, spre disperarea ei, de către Robo. Ela, asistată de către Robo, servește cafeaua
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]