4,129 matches
-
dacă nu se eliberează de cultură. Prostul nu vrea să te convingă, ci să-ți vadă nădragii fluturând în fața lui. Dintr-un prost se poate face oricând un măgar. Și mai rămâne și rest. Toți suntem responsabili de prosperitatea prostiei. Prostul nu luptă pentru egalizarea șanselor. Ci pentru desființarea lor. Nu proștii au făcut ca inteligența să aibă ieșire la zâmbet. Cea mai pitorească încrengătură este cea a idioților cu baghetă. Lipsit de aroganță, imbecilul ajunge un ratat. Prostul deține secretul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
convingă, ci să-ți vadă nădragii fluturând în fața lui. Dintr-un prost se poate face oricând un măgar. Și mai rămâne și rest. Toți suntem responsabili de prosperitatea prostiei. Prostul nu luptă pentru egalizarea șanselor. Ci pentru desființarea lor. Nu proștii au făcut ca inteligența să aibă ieșire la zâmbet. Cea mai pitorească încrengătură este cea a idioților cu baghetă. Lipsit de aroganță, imbecilul ajunge un ratat. Prostul deține secretul transformării surâsului în rânjet. Cine nu pricepe nimic poate să spună
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prosperitatea prostiei. Prostul nu luptă pentru egalizarea șanselor. Ci pentru desființarea lor. Nu proștii au făcut ca inteligența să aibă ieșire la zâmbet. Cea mai pitorească încrengătură este cea a idioților cu baghetă. Lipsit de aroganță, imbecilul ajunge un ratat. Prostul deține secretul transformării surâsului în rânjet. Cine nu pricepe nimic poate să spună ce vrea. În mulțime, prostia crește exponențial, pentru că se simte ocrotită. Imbecilul știe să facă un infern, din orice paradis. Multe creiere funcționează doar la nivelul abacului
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
prostia crește exponențial, pentru că se simte ocrotită. Imbecilul știe să facă un infern, din orice paradis. Multe creiere funcționează doar la nivelul abacului. Ar fi teribil dacă am ajunge la nivelul de inteligență la care pretind că s-au cățărat proștii. Imbecilul își țipă durerea. Înțeleptul o fixează în concepte. Într-o lume agitată, modestia începe să fie asimilată lașității sau chiar prostiei. Imbecilul își transformă stagnarea în țel. Prostul este imun la entuziasm. Prostul nu are dioptrii pentru valoare. Prostul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
la nivelul de inteligență la care pretind că s-au cățărat proștii. Imbecilul își țipă durerea. Înțeleptul o fixează în concepte. Într-o lume agitată, modestia începe să fie asimilată lașității sau chiar prostiei. Imbecilul își transformă stagnarea în țel. Prostul este imun la entuziasm. Prostul nu are dioptrii pentru valoare. Prostul are pe creier un strat invulnerabil de șuncă. TIMP Timpul transforma trupul în șandrama, iar iubirea, în ironie. Ajutat de femei, timpul a surpat imperii. Hoții de timp ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
care pretind că s-au cățărat proștii. Imbecilul își țipă durerea. Înțeleptul o fixează în concepte. Într-o lume agitată, modestia începe să fie asimilată lașității sau chiar prostiei. Imbecilul își transformă stagnarea în țel. Prostul este imun la entuziasm. Prostul nu are dioptrii pentru valoare. Prostul are pe creier un strat invulnerabil de șuncă. TIMP Timpul transforma trupul în șandrama, iar iubirea, în ironie. Ajutat de femei, timpul a surpat imperii. Hoții de timp ne răpesc resursa care nu se
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
proștii. Imbecilul își țipă durerea. Înțeleptul o fixează în concepte. Într-o lume agitată, modestia începe să fie asimilată lașității sau chiar prostiei. Imbecilul își transformă stagnarea în țel. Prostul este imun la entuziasm. Prostul nu are dioptrii pentru valoare. Prostul are pe creier un strat invulnerabil de șuncă. TIMP Timpul transforma trupul în șandrama, iar iubirea, în ironie. Ajutat de femei, timpul a surpat imperii. Hoții de timp ne răpesc resursa care nu se mai poate regenera A mai rămas
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
s-a instalat confortabil homo videns. În curând nici pe lună nu vom mai avea loc unii de alții. Dacă refacem echilibrul psihic, Pământul va deveni un ospiciu de cinci stele. Prima globalizare poate fi cea a agramatismului și a prostului gust. Omul precar își leagă speranța mântuirii de tehnologie. Am intrat în mileniul al treilea încruntați precum taurii la coridă. Mă tem că globalizarea va însemna tot singurătate. Dar călcându-ne pe bombeuri. În privința alienării, societatea de consum s-a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
calomniei. Iago a ajuns secretarul general al lumii moderne. Se plictisesc și analfabeții. Dar și aristocrații spiritului. Bărbații respinși de femeile frumoase urăsc și pietrele din jurul lor. Viciile anesteziază procesele de conștiință. În exces, și prudența poate fi ticăloasă. Vanitatea proștilor este pur și simplu superlativă. Radicalizarea anunță rinocenizarea. Prea multe dintre cărările pădurii duc spre casa vrăjitoarei. Veleitarii sunt mârlanii cocoțați pe gard ca să - i vadă lumea. Suntem niște cerșetori de omagii. Pragmatismul exacerbat ne poate duce spre o demență
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
te pune pe gânduri. Umoriștii cei vechi au spus totul. Ceilalți - restul. S-a constatat că umoriștii trăiesc mai mult, când nu râd de contemporanii lor. Ironia poate fi armă. Dar și scut. Nu scăpați cărțile de umor în mâna proștilor. Mai bine incinerați-le! Incultura degradează umorul împingându-l spre zeflemea. În compania râsului, redutele feminine cedează subit. Hazul nostru de necaz este poate o tiflă dată absurdului vieții. Umorul în artă e precum sarea în bucate. Principala victorie a
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
umorul împingându-l spre zeflemea. În compania râsului, redutele feminine cedează subit. Hazul nostru de necaz este poate o tiflă dată absurdului vieții. Umorul în artă e precum sarea în bucate. Principala victorie a omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
rânced, umorul frăgezește stilul operei. În compania râsului, redutele feminine cedează subit. Hazul nostru de necaz este poate o tiflă dată absurdului vieții. Umorul în artă e precum sarea în bucate. Principala victorie a omului asupra lui însuși rămâne umorul. Proștii rânjesc, nu râd. Un popor cu prea mult umor riscă să nu mai fie luat în serios de nimeni. Haz de necaz înseamnă umor de subzistență. Zâmbetul ar putea zdruncina angoasele din temelii. Glumele noi se asortează de minune cu
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cum își îndeplinea misiunea fiecare specialitate în parte. El trebuia să transmită prin radio coordonatele cu cea mai mare precizie, însă afurisita de stație nu funcționa. Ia vezi, tovarășe căpitan, ce s-a întâmplat cu stația! îl atenționează generalul. Riposta: Prostul de caporal a stricat-o! Și adresându-se direct lui Bidaru: Batalionul disciplinar te așteaptă! Sabotaj în regulă! Generalul, cu experiența și pregătirea sa, observând agitația căpitanului care dădea din colț în colț și nu știa pe unde să-și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
direct din cuptor ce răspândeau un miros atât de plăcut, încât salivau până și orătăniile din curte. Iepurii, erau vânați direct de pe combină în timpul recoltatului, tot de ei. Prea tineri, șoldanii bezmetici alergau speriați și, de spaimă, se încurcau ca proștii în fața matahalei ce le distrugea patrimoniu. Era suficient un retevei mai gros, o cheie franceză sau un simplu ciocan aruncat cu precizie și felul doi era asigurat. Se întâmpla ca unii să se prindă în combină și să blocheze șnecul
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
ciuntit și trunchiat, cum spuneți dumneavoastră! Spre exemplu, tineri fiind, fără obligații familiale, demoralizați și dezamăgiți de cele ce se întâmplau în jurul nostru, adică de crunta realitate, la un moment dat, am dat bir cu fugiții, o luasem razna, ca proștii prin volbură. Tentații multe... Care de care mai atractive... Înfruptându-ne din ele, involuntar ne întreceam în vicii: fete frumoase, din licoarea lui Bahus gustam cam des și mai mult decât era necesar, cafele peste cafele preparate în nisip sau
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
fierbea? Sopon. Era un porc bolnav. Să vezi ce sopon bun știe să facă, o lăuda el. De la ea am aflat cum poți găsi osul fermecat. Ce os fermecat? Habar n-am, niciodată nu am auzit de așa ceva! Ești un prost, dar pentru că-mi ești prieten, am să-ți spun săcretul, dar numai ție! Fă cruce de trei ori și jură să nu spui la nimeni; altminteri mori și tu și eu! Este cea mai mare taină. Trebuie să juri pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
l-a pus pe gânduri. Văzând doi bătrânei mergând la braț ca doi amorezi, unul dintre tinerii respectivi, făcând semn cu capul în direcția celor doi bătrâni, exclamă: Nu văd cui ar folosi munca mea! Mulți s-au zbătut ca proștii și nu s-au ales cu nimic. Eu, personal, nici nu vreau să ajung la vârsta lor! La ce mi-ar folosi? La cincizeci de ani, am încheiat cu viața, însă până atunci vreau să trăiesc cu adevărat! Să trăiesc
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
nu pierdeau nici o ocazie să facă bășcălie de mine și de slăbiciunea mea. Ca să le demonstrez că nu au dreptate, când fata respectivă trecea pe lângă mine, mă prefăceam că nu o observ, însă obrajii mă dădeau de gol. Roșeau ca proștii, iar ei, hoțomanii, nu pierdeau ocazia de a mă face să recunosc până la urmă că sunt îndrăgostit lulea, deci o ființă slabă, pierdută. Totuși, în sinea mea, păstram un sâmbure de speranță, adică visam că odată, când voi fi mare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
prea tânără, nici prea bătrână; nici prea înaltă, nici prea scundă; nici prea grasă, nici prea slabă ș.a.m.d. Dar era absurd și contrar cu totul bunului simț! Se pare, însă, că folosea cuvintele „absurd” și „perfect” ca sinonime. Prostul de el! Chiar nu știa că veșnica lege a selecției nu ține seama de modele? Însă avea să afle aceasta curând, căci, deși niciodată nu auzise de cuvântul „fatalitate”, fatalitatea auzise de el. Ea i se făcu cunoscută în magica
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
lămuri pe loc. O lumină îi limpezi în întregime conștiința și o revelație îl pătrunse până în străfundul ființei sale, de parcă Duhul Sfânt Însuși ar fi venit să-i bage-n cap și-n inimă înțelesul acelui citat. „Sunt un prost, prostul proștilor! Uite unde am greșit eu în tot timpul acesta! Voi îndrepta, însă, lucrurile! Se mai poate!”, își zise el. Și așa și făcu. Din acel moment cheie, o liniște sacră puse stăpânire pe sufletul său. Descompunerea morală, în care
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
pe loc. O lumină îi limpezi în întregime conștiința și o revelație îl pătrunse până în străfundul ființei sale, de parcă Duhul Sfânt Însuși ar fi venit să-i bage-n cap și-n inimă înțelesul acelui citat. „Sunt un prost, prostul proștilor! Uite unde am greșit eu în tot timpul acesta! Voi îndrepta, însă, lucrurile! Se mai poate!”, își zise el. Și așa și făcu. Din acel moment cheie, o liniște sacră puse stăpânire pe sufletul său. Descompunerea morală, în care se
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
mai rămas ca să fac contrariul, iar de asta sunt pe deplin sigur! Chiar, de multe ori, m-am și întrebat: oare ce sar fi făcut lumea asta fără mine? Răspunsul corect cred că este: la fel ca și cu tine, prostule! Însă lucrul acesta este pe cât de adevărat, pe atât de tulburător și de nesănătos fericirii... Și, cu toate că mă chinui în permanență să mi-l scot naibii din minte, el se încăpățânează să revină mereu la loc, astfel stăruind cu îndârjire
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Am petrecut, astfel, mult timp (poate prea mult, dar nu mai mult decât tine!), văzând în mine pe realista și pe lucida supremă, omul cel mai bine luminat de rațiune. Totuși, după aceea, mi-am dat singură seama (spre deosebire de tine, prostule!), încetul cu încetul, că lucrurile nu stau întocmai așa. M-am educat singură, învățând să privesc totul cu multă îngăduință și bunăvoință, iar asta pentru simplul fapt că, bunăoară, există uneori în viață situații cu două fețe, iar eu, orbită
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
într-un trecut îndepărtat, gravidă cu vreun „ciumete” din Zalău și avortase, iar acuma, ca să-și piardă urma, își luase lumea-n cap și se oprise într-un cu totul alt capăt de țară unde și-ar putea găsi cândva, prostul. Sau ca și cum eu trebuia să fiu acela care trebuia să spele vasele mânjite de alții. Dacă Mona n-ar fi avut în partea de sus a gurii, vreo trei dinți falși care nu numai că stăteau strâmb înfipți în gingie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
de vânt care ar legăna ramurile și razele timide, aici inexistente, ale soarelui de toamnă târzie, țesute deasupra rămurișului des, să mă fi scos din ceea ce, din păcate, numim cu toții, realitate. Și totuși, am putea detalia puțin?-fac eu pe prostul mai departe. Îmi pare rău să gândești așa. O alegorie nu poate fi supusă scalpelului rațiunii. S-ar pierde toată frumusețea. Toată vraja, nu? Termină tocmai țigara și, în loc de replică, o strivește răbufnind, ca și cum în locul chiștocului aflat între degetele lui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]