5,689 matches
-
un da sau nu la telefon? — E foarte greu să-ți explic, Lil, dar... — Nu contează. Trebuie să plec acum. O să te sun dacă obținem apartamentul. Nu că ție ți-ar păsa dacă-l obținem sau nu. Am Încercat să protestez, dar ea Închisese deja telefonul. La naiba! Nu era drept să mă aștept ca Lily să Înțeleagă ceva ce aș fi considerat eu Însămi ridicol cu numai patru luni În urmă. Și nu era drept nici să o trimit pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
am apucat să‑mi plătesc partea, pentru că Christian a extras cu Îndemânare trei hârtii de douăzeci dintr‑un morman uriaș de bancnote pe care le scosese din buzunar și i le‑a Înmânat portarului fără un cuvânt. Am Încercat să protestez, dar Christian mi‑a pus două degete pe buze. — Draga mea Andy, nu‑ți frământa căpșorul cu asemenea chestii. Și, Înainte să‑mi mut gura de sub degetele lui, și‑a așezat cealaltă mână după capul meu și mi‑a prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
la toate astea. A Început să Își perie părul și abia atunci mi‑am dat seama că era ora șase În acea după amiază de vineri și că ea abia la acea oră se dădea jos din pat. Nu a protestat, așa că am continuat. — Nu că aș avea ceva Împotriva băuturii, am zis și m‑am străduit să păstrez calm tonul conversației. În mod clar, nu sunt contra băuturii. Mă Întreb doar dacă lucrurile nu au scăpat un picuț de sub control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și creioane colorate. — O, se simte foarte bine și sunt sigur că nu are nevoie decât de Încă un sărut de la bona lui. Și mi‑a prins fața În mâini și m‑a sărutat din nou. Am deschis gura să protestez, să Îl Întreb ce naiba se petrece aici, dar el a interpretat gestul drept entuziasm și și‑a strecurat limba În gura mea. — Christian! am șuierat eu Încet și m‑am Întrebat cât de repede ar reuși Miranda să mă concedieze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
piele, din cașmir, care venea peste o fustiță de șifon - Îmi făcea picioarele să se simtă ca niște documente confidențiale Îndesate În aparatul de tăiat hârtii. Capul mă durea din cauza unei combinații Între mahmureală și angoasă, iar stomacul meu gol protesta cu valuri de greață. Stăteam În picioare În fundul Încăperii Împreună cu reporteri de mâna a treia și cu alți indivizi care nu fuseseră considerați destul de importanți spre a primi un scaun, cu un ochi pe Miranda și cu celălalt În căutarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Probabil că nu v-ați seama... prin Întuneric... — Nu-i nimeni, spuse Mickey din nou. Îmi pare rău. — Vai, ce rușine, zise bătrîna cu o voce plină de compasiune. Viv se prăbuși pe spate, mai slăbită ca oricînd, incapabilă să protesteze. Se gîndea la Reggie și, aproape plîngînd, spuse: — Un doctor o să-și dea seama, nu-i așa? Doctorul va dori să știe cum ne cheamă, o să vrea să știe totul despre noi. Și-l aminti cum stătea În ușa băii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
să pierd tot timpul pe care contam să-l aloc cumpărăturilor de Crăciun. Biroul nostru e deschis, dar directorul de marketing ocupă una din cele două Încăperi cu pereți adevărați, cealaltă aparținându-i lui Robin Cooper-Clark. Când dau buzna ca să protestez, găsesc biroul lui Rod gol, dar mă opresc câteva minute ca să admir priveliștea de la fereastra care acoperă un perete Întreg. Imediat dedesubt se află patinoarul Broadgate, o farfurie Întinsă de gheață amplasată Între turnuri de oțel și beton așezate În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ale costurilor, Edwin Morgan Forster nu mai trimite mașina să mă ducă la aeroportul Heathrow. Trebuie să-mi comand eu una. Aseară am rezervat un taxi din zonă, care Însă nu a apărut de dimineață. Când i-am sunat ca să protestez, tipul de la celălalt capăt mi-a zis că-i pare foarte rău, dar nu pot trimite o mașină mai devreme de jumătate de oră. — E o perioadă aglomerată a zilei, drăguță. Știu că e o perioadă aglomerată a zilei. De-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și acum, treizeci și șase de ani mai târziu, dă vina pe mine pentru asta. E corect? Reușesc Însă să depășesc acest gen de debilități ale vieții mele de nevastă, atât cât mai rămâne din ea. —Dar Richard este slab, protestez eu. Rich era slăbănog când ne-am cunoscut. Ăsta a fost unul dintre lucrurile care mi-au plăcut la el. —A fost Întotdeauna subțire, aprobă Barbara, dar acum s-a topit cu totul. De cum l-a văzut coborând din mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
intru pe ușa principală a clădirii Edwin Morgan Forster, sunt recunoscătoare pentru spațiile mari și răcoroase, pline de rezonanță, pentru clic-clac-ul pantofilor pe pardoseala de marmură, pentru felul În care liftul mă primește În interiorul lui tapisat cu oglinzi fără să protesteze. Prefer să nu mă uit la femeia din oglindă: nu vreau să mă vadă așa. Când se deschide ușa la etajul treisprezece, am scuzele pregătite, dar Robin Cooper-Clark e chiar acolo. —Excelentă prezentare, Kate, Îmi spune el, punându-mi stângaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
de lipsit de riduri? Și Încă cum! La casă, vânzătoarea se oprește când ajunge la papucii cu model zebră și-i Întoarce spre mine. Aceștia nu sunt măsura dumneavoastră, doamnă. —Știu, Îi iau oricum. Aparatul de citit cărți de credit protestează și apoi scuipă cartea de credit. — Îmi pare rău, doamnă, cartea de credit a fost respinsă. Va trebui să dau un telefon. Nu am timp să aștept să dați un telefon. Vânzătoarea zâmbește chinuit. — Atunci poate Încercăm altă carte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
să mă pregătesc, deși asta e acum doar vina mea, pentru că dacă nu ar fi vina mea, ar Însemna că Rod a greșit. Iar Rod e bărbat, deci nu poate să greșească. Mă aud de undeva de departe Începând să protestez: un vaiet diluat cum că ar fi nedrept, dar Rod trece cu buldozerul peste el. — Vor să producem o echipă care să reflecte diversitatea culturală adoptată la EMF, spune el. Așa că trebuie să-ți spun că echipa va fi formată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
cu creozot, dar pe care noi o consideram ambrozie pentru doamne sofisticate. Aveam doisprezece ani, prea amețită de la schimbatul orașului din șase În șase luni ca să știu ce Înseamnă un comportament normal și mult prea subjugată de tatăl meu ca să protestez. Bineînțeles că nu aveam bani, iar când aveam, se evaporau din poșeta mamei și erau băgați Într-una din combinațiile lui Joe. Dar mă prefăceam că aveam bani. De pe atunci cred că simțeam mirosul dezamăgirii impregnându-se ca igrasia În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
momentul cel mai potrivit al zilei să sun la Tokyo. Dar În timp ce-ncerc să-mi Închei nasturii de la bluză În dormitorul Încă scufundat În Întuneric, se aude un țipăt de sus. Când ajung sus, Ben stă În picioare În pătuț protestând Împotriva monstrului care l-a smuls din somn. Ca un orator, cu degetul arătător Îndreptat În mod acuzator spre atacatorul invizibil. —Știu, puiule, știu, niște oameni răi ne-au trezit pe toți. Ben e atât de speriat, că nu vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
pentru un mic dejun cu noaptea-n cap. Încerc să adorm din nou, dar nu reușesc, pentru că mă gândesc la cât de mult ne-am schimbat eu și Richard. Ne-am Întâlnit prima dată acum cincisprezece ani, la facultate. Eu protestam În fața Băncii Barclays, iar el Își dechidea un cont acolo. Am strigat ceva despre Africa de Sud - cum Îndrăzniți să investiți În brutalitate? - și Rich s-a apropiat de grupul nostru compact și virtuos, iar eu i-am dat un fluturaș pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
luat acasă, În Harlesden, pe scuter. După treizeci și șase de ore, moașa de noapte, irlandeză, mai blândă, mai muzicală decât perechea ei de zi, m-a Întrebat dacă poate lua bebelușul ca să mă odihnesc și eu puțin. Când am protestat, mi-a zis: „Katharine, să fii o mamă bună Înseamnă și să ai destulă energie ca să faci față acestui rol“. Și mi-a luat fetița, care Își Închidea și deschidea mânuțele ca niște frunze de palmier În acvariul ei micuț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
ține o batistă la nasul Însângerat al unei fetițe. Mama e asistentă la o grădiniță. Lucrează aici de ani de zile, de fapt, ea face totul, dar ei continuă să-i spună asistentă. Pentru că pot s-o facă, mama nu protestează, și pentru că așa o pot plăti mai puțin. Câștigă atât de puțin. Când mi-a zis cât câștigă, am țipat de indignare. Eu dau banii ăia pe taxi În trei zile. Dar dacă folosești cuvinte precum exploatare, mama râde. Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
În cor, Bine lucrat! Bine lucrat, Soră Sufragetă!“. —Ce-i o supra getă? (Știam că asta o să urmeze.) — Sufragetele erau niște femei care acum o sută de ani, În Londra, Emily, au mărșăluit, s-au legat de balustrade și au protestat pentru a-i convinge pe oameni că femeilor ar trebui să li se permită să voteze. Ea se vârî Înapoi, cuibărindu-și capul sub sânii mei. Abia când Mary și Bert și copiii au sărit În desenul cu cretă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
prin intermediul unei alternative de beneficii și opresiuni, a ajuns în cele din urmă, și mai mult nici că se putea, la o cucerire deplină: Biserica însăși părea obosită în acest al X-lea secol să tot strige și să tot protesteze în van împotriva uzurpărilor, părea că nu mai are nici voce, nici suflu, atît de slab vorbea cu glasul său stins. Noi ne găsim în cel mai nefast secol. Clerul rătăcit de la calea sa, orbit de bunurile trecătoare și aproape
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
trebuie să apere sfintele drepturi ale suveranului lor." Dar ce drept al suveranului pretindeau că apără acești Episcopi? Poate acela de a fi simoniac și protector nerușinat al concubinajului clerului? Căci ce alt drept al regelui Henric era atacat? A protestat vreodată Grigore al VII-lea împotriva vreunui drept al regelui? A cerut altceva în afară de încetarea vînzării scaunelor episcopale și prostituarea acestora cu persoane infame? Totul a fost pentru încetarea totalei și iminentei ruinări a Bisericii și, pentru că nu existau alte
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ceea ce îi fusese interzis prin scrisori. După cum spuneau Episcopii, Papa nu a vrut să scrie aceste lucruri de teama că ar fi trebuit să facă și altor conducători concesii asemănătoare 228. În zadar cei doi monahi, însoțitori în misiunea diplomatică, protestează, negînd faptul; în schimb, sînt insultați și oprimați. Toate speranțele de înțelegere au pierit, dar nu din cauza încăpățînării regelui, ci a răutății Episcopilor adulatori, simoniaci și infami. Este, așadar, evidentă nedreptatea comisă de istoricii moderni care au lăsat deoparte esența
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ea? Ei, bine, cum i-a părut atunci Bisericii? Renumitul Sf. Yves din Chartres, acel Episcop iubitor de armonie între Stat și Biserică și atît de conciliant 242, considera petiția regală o nimicire a libertății ecleziastice 243, și alături de el protestau puternic împotriva acelor petiții cei mai inteligenți și sfinți Prelați ai secolului al IX-lea. Dar să analizăm acum: este aceasta singura manifestare a dorinței sale, cum proceda pe atunci principele cu electorii pentru a favoriza o persoană anume ori
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
ecleziastice și amenința cu o schismă. Și de ce? Pentru că i-a îngăduit regelui să facă o ceremonie prea puțin corespunzătoare cu rangul său, aceea de învestire a Episcopului cu sceptru și inel, însemne ale jurisdicției episcopale. Și chiar regele a protestat, căci nu intenționa să acorde Episcopului, prin acea ceremonie, decît posesia asupra bunurilor temporare 245; dar nu fu răsplătită cu aceasta Biserica; fiindcă toiagul și inelul erau cu adevărat simboluri a ceva ce însemna mai mult, iar învestitura implica necesitatea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
era totul, căci aveau vreodată o limită? Jurămîntul care li se impunea Episcopilor feudali s-a impus mai apoi Episcopilor pentru a fi considerați Episcopi, ca per extensionem, după cum ar spune avocații, prin această clauză să justifice uzurparea. Biserica a protestat prin interzicerea jurămîntului din partea Episcopilor care nu primeau nici un fel de beneficiu temporar din partea conducătorilor. A fost publicat mai tîrziu decretul solemn al lui Inocențiu al III-lea de la Conciliul al IV-lea din Laterano, can. 43, care spune astfel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de ora șapte seara la data de 15 iunie, Întîmplător ziua oficială de naștere a reginei. Mă agățam de-un pai, amintindu-mi dezagreabila Guardia Civil din Gibraltar și speculînd că focul fusese pus de vreun polițist spaniol psihopat care protesta față de ocupația britanică a Stîncii. Îmi și imaginam un fitil aprins azvîrlit peste zidurile Înalte către acoperișul uscat ca iasca al vilei... Dar de fapt focul fusese aprins de un piroman care pătrunsese În conac și Își Începuse lucrarea ucigașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]