5,478 matches
-
și îngreunează semnificativ disecția intraoperatorie crescând pierderile sangvine și prelungind durata intervenției. Mai mult, stentul coledocian favorizează apariția colecistitei acute alitiazice, fie consecutiv angiocolitei, fie mecanic (obstruarea abușării cisticului în CBP în cazul unui cistic cu abușare în „țeavă de pușcă”). Numeroase studii din literatură publică rezultate negative, conform cărora pacienții cu drenaj biliar preoperator prezintă o evoluție postoperatorie grevată mult mai frecvent de apariția complicațiilor infecțioase (abcese intraabdominale, supurații de plagă și mai ales angiocolită) comparativ cu pacienții fără stentare
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Rareş Buiga, Liliana Resiga, Alexandru Şerban () [Corola-publishinghouse/Science/92210_a_92705]
-
țaristă, dorind să neutralizeze politica franceză, susținea ideea aducerii unuia indigen 495. Neîncercând să facem o analiză a cauzelor acțiunii de la 3 aprilie, vom spune doar că manifestările violente ce avuseseră loc (scoaterea pietrelor din pavaj, atacarea soldaților cu furci, puști și revolvere) puteau îndreptăți teoria oficială potrivit căreia protestatarii făceau parte din elementele marginale ale Iașului, chiar dacă în realitate proveneau din categorii sociale diverse (moșieri, avocați, mici comercianți, meșteșugari, servitori)496. Consulul englez de la Iași informa asupra prezenței alături de boieri
România la răscruce. Anul 1866 by Liviu Brătescu () [Corola-publishinghouse/Science/84966_a_85751]
-
Constantin 3. Iacob Elenă 4. Malaescu Vasile 5. Neagu Elenă 6. Stoicescu Vasile 7. Voinea Traian. Judecătoria Mizil 1. Călin Nineta 2. Cretu Alexandru 3. Minculet Alexandru. Tribunalul Buzău 1. Apostu Georgeta 2. Irimia Mădălina 3. Nițulescu George Valentin 4. Pușcă Aurel 5. Roventa Elenă 6. Scornici Vicențiu. Judecătoria Buzău 1. Bratu Vasile 2. Cristian Valeriu 3. Drăghia Ana-Elena 4. Dubosaru Rodica 5. Ghiuru Ioana 6. Musetescu Filofteia 7. Oprea Maria 8. Raducan Ion 9. Stan Gabriela 10. Stanciu Gheorghe 11
DECRET Nr. 244 din 1 iulie 1996 privind numirea în funcţie a unor magistraţi. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/114981_a_116310]
-
pentru Știința, Tehnologie și Inovare poate conduce în mod direct programele din planul național sau poate atribui conducerea acestora, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. PRIM-MINISTRU RADU VASILE Contrasemnează: --------------- p. Președintele Agenției Naționale pentru Știința, Tehnologie și Inovare, Mircea Pușcă, vicepreședinte Ministrul finanțelor, Decebal Traian Remeș Anexă 1 PLANUL NAȚIONAL PENTRU CERCETARE - DEZVOLTARE ȘI INOVARE pentru perioada 1999-2002 A. Obiectivele strategice ale planului național Politică guvernamentală în domeniul cercetării-dezvoltării și inovării urmărește ca obiective strategice: - creșterea relevantei și impactului activităților
HOTĂRÂRE nr. 562 din 15 iulie 1999 privind aprobarea Planului na��ional pentru cercetare-dezvoltare şi inovare. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124855_a_126184]
-
participării României la Expoziția Mondială "Expo '98 - Oceanele, o moștenire pentru viitor" se suporta din bugetul Ministerului Industriei și Comerțului. PRIM-MINISTRU VICTOR CIORBEA Contrasemnează: --------------- Ministru de stat, ministrul industriei și comerțului, Mircea Ciumara p. Ministrul cercetării și tehnologiei, Mircea Pușcă, secretar de stat Ministrul afacerilor externe, Andrei Pleșu Ministrul finanțelor, Daniel Dăianu Anexă 1 INSTITUȚIILE REPREZENTATE în Comisia pentru participarea României la Expoziția Mondială "Expo '98 - Oceanele, o moștenire pentru viitor" - Lisabona 1998 1. Ministerul Industriei și Comerțului 2. Ministerul
HOTĂRÂRE nr. 5 din 14 ianuarie 1998 privind participarea României la Expozitia Mondială "Expo '98 - Oceanele, o moştenire pentru viitor" - Lisabona 1998. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/120021_a_121350]
-
1.096/1995 își mențin în continuare valabilitatea. (2) Pentru anii 1997, 1998 și 1999 fondurile prevăzute la art. 13 vor fi constituite și vor funcționa experimental." ... PRIM-MINISTRU RADU VASILE Contrasemnează: -------------- p. Ministrul interimar al cercetării și tehnologiei, Mircea Pușcă, secretar de stat, Ministrul finanțelor, Decebal Traian Remeș Vlad Roșca ------
ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr. 42 din 26 noiembrie 1998 pentru modificarea art. 28 din Ordonanţa Guvernului nr. 8/1997 privind stimularea cercetării ştiinţifice, dezvoltării tehnologice şi inovarii. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122303_a_123632]
-
lor economice, dar și pentru că tot mai există încercuirea capitalistă, care caută să învioreze și să susțină rămășițele capitalismului în economie și în conștiința oamenilor din U.R.S.S., încercuire împotriva căreia noi, bolșevicii, trebue să ținem totdeauna uscat praful de pușcă. Se înțelege că aceste rămășițe constitue un teren favorabil pentru înviorarea, în capetele unora dintre membrii partidului nostru, a ideologiei grupărilor anti-leniniste zdrobite. Adăugați și faptul că majoritatea membrilor partidului nostru nu au un nivel teoretic prea ridicat, că munca
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
cei care făcuseră serviciul militar sau care aveau un grad în armată în calitate de rezervist. Alegerea fiecărui "voluntar" în parte a fost aprobată de organizația de bază. Au început apoi primele ședințe în cursul cărora s-a explicat din nou mânuirea puștii folosită încă în Primul Război Mondial. Aceste prime ședințe prezentau un aspect jalnic, oamenii fiind speriați de cele petrecute în Cehoslovacia, fiind aproape convinși că Rușii vor intra și în România iar ei nu vor fi decât o carne de
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
sfârșit, așa am stat până În octombrie, când de la Scadineț ne-au dus, pe jos, până la Tivliv, pe malul Bugului. Când mergeam cu coloana, Întâi au fost cei cu tifosul, apoi bătrânii - nu mai puteau să meargă, gata, nici o problemă, lua pușca și te Împușca imediat. Și așa am ajuns Într-o seară Într-un loc. Nu știam unde. Era o comună acolo, unde erau cazați nemții, și doi sau trei din oamenii ăștia care ne Însoțeau, ucrainenii, s-au dus acolo
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
unde să muncească. Condițiile erau foarte grele, organizarea era foarte proastă - nu poți spune că cei care mureau de foame nu munceau fiindcă nu voiau să muncească. Gerurile erau groaznice, tifosul exantematic. Nu poți spune că a mers cineva cu pușca și a Împușcat. Era, totuși, un sergent-major, mi se pare, unu’ Costică - dacă apărea Costică trebuia să dispari: dădea totul jos, te lovea, Îi plăcea să țipe că el e regele jidanilor. Trebuia să te ascunzi totdeauna. Spuneați că aveați
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ca să nu le descopere. Și mama a reușit să ia și un ceas din double de aur și, Într-o noapte, când eram În Transnistria, la Murafa, au venit doi jandarmi peste noi și au Început să dea cu patul puștii În tata: Îl băteau În cap, tata cădea jos, voiau să-l omoare... — Din ce cauză? — Fără nici o cauză. Eram ai nimănui, fiecare putea să facă ce voia cu noi, că nu-l trăgea la nimeni răspundere... Și atunci mama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
zi și jumătate, până la Atachi. Atachi era un târg În Basarabia, pe malul drept al Nistrului. Pe malul stâng era Moghilău... Deci am ajuns la Atachi, iar acolo ne-au dat jos și ne-au gonit jandarmii români - cu patul puștii, ne-au gonit Într-un templu. Atachi era un târg În care erau case arse - fusese bombardat, probabil, și erau toate casele arse, nu aveau acoperișuri, și jandarmii ne-au gonit să mergem Într-un templu fără acoperiș, unde ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mai mult pe jos, pe diverse drumuri mai ascunse... Adică dintr-o dată s-a trezit că este un om fără nici un drept și că nu poate să-și revendice aceste drepturi la nimeni, deși era militar, avea haine militare, avea pușcă, toate criteriile... Și a văzut și conflictele care au apărut În Basarabia: acolo evreii erau făcuți vinovați de toate neregulile existente... În anul 1940-1941 au existat zvonuri că trebuia să se Întâmple ceva cu evreii? Zvonuri au existat: și vă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
elevi evrei În clasa unde Învățam eu. Când ești copil Încă nu simți legile rasiale, care ți se păreau normale. Normal că nu erau normale. Însă deosebiri existau. De exemplu, când se organizau lecții premilitare, ei mergeau să tragă cu pușca cu aer comprimat, dar noi nu aveam acces. Noi atunci trebuia să mergem să lucrăm cu lopata sau altceva. Mă rog, bătăi Între noi erau - dar asta nu ținea de faptul că eram evrei sau nu. Erați copii... Eram copii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
fierbinți - erau preșuri electrice: băgam pe niște platouri mari un fel de praf, o materie moale, pe urmă le presam și ieșea ceva, nu știu ce era, ceva cu o mulțime de găuri. Se spunea că În aia se pune praf de pușcă - nu știu dacă era adevărat, dar așa se zvonea. Noi stăteam 12 ore În picioare și trebuia să facem aceste bucățele; și când aveam 180 de bucăți le puneam Într-o cutie de metal, după care cineva le prelua. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
duc, dar am căzut - au venit soldați și nu m-au lăsat să rămân, dar tot am rămas În urmă, iar la sfârșit am căzut. Și cei doi soldați de la sfârșit nu m-au lăsat să mă scol, tot cu pușca. Am reușit să mă ridic, dar am zis că nu, nu mai merg - „Ține-ți gura, au strigat, mergi mai departe!”. Eu am spus că nu mă duc: „Trageți, pentru că știu că trebuie să omorâți!”. N-au tras. Se vedea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și o amintire absolut personală cu el. Odată, cu ocazia unui apel, se pare că nu am stat suficient de aliniat, ceea ce l-a enervat atât de puternic pe un soldat SS, că a Început să mă lovească cu patul puștii. M-a lovit la tibia piciorului drept. Am căzut, dar, spre norocul meu, osul nu s-a rupt. În paranteză fie zis, acolo s-a produs o rană mărișoară, ce nu s-a vindecat decât peste luni de zile după
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
te-am bătut crunt, dar aveam grijă să nu-ți ating vreun organ vital. Voiam să te hârjonesc puternic, să-ți iasă sângele, că numai prin asta puteam să-l potolesc - altminteri ar fi putut să te omoare cu patul puștii. N-ai nici o grijă, rănile astea superficiale Îți trec În câteva zile.” În timp ce-mi spunea vorbele de mai sus, a pus pe masă o porție de pâine și un blid de supă... O asemenea scenă aproape că ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
tun care s-au Întețit cu fiecare zi - adică frontul se apropia de lagărul nostru. Marșul spre lagărul-mamă a durat 10 zile. De ambele laturi ale coloanei, la o distanță mai mică de 2 metri, era escorta SS-istă cu puștile În mână. Conform obiceiului, cine nu putea ține pasul a fost Împușcat și lăsat pe marginea drumului. Cazarea În timpul nopții s-a făcut În niște silozuri, hambare cu sau fără fân. Interesant de semnalat e că pe parcursul acestui marș paza
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
rămânem pe loc și nimeni să nu se prezinte la apel. Era de neînțeles: așa ceva nu se mai Întâmplase, ca șefii noștri direcți, adică deținuții cu funcții, să contramandeze ordinele comandaturii SS. Nu după mult timp am auzit bubuituri de pușcă sau mitraliere. Nu știam de ce se trage - cu atât mai puțin, n-am bănuit cine trage. Către amiază am observat că din turnurile de pază Încep să dispară santinelele dotate cu mitraliere. S-au auzit În continuare Împușcături și ne-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
total eram zece - În rest, foarte mulți iugoslavi, slovaci, țigani, evrei. Nu mulți unguri. Țin minte că era un ungur care tot timpul țipa: „Eu nu sunt comunist, fraților, eu sunt szálasist, sunt din Garda lui Szálasi” - Îi dădeau cu pușca În fund: „Du-te dracului, o dată ce te-au băgat aici nimeni nu te scoate”. La Dachau a fost foarte greu, frig... - Când ați ajuns acolo? - Pe 6 noiembrie... 5-6 noiembrie... - Era zi? - Era noapte și un frig, cred eu, de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ultimele zile cum scoteau arme de acolo. Adică era sub priciul ăla, lângă peretele nostru, iar dincolo de perete era o pivniță mare cu arme. Și am văzut cum scoteau și dădeau fel de fel de arme: câteva zeci de mitraliere, puști, revolvere... Iar restul a rămas ca, dezarmând trupele SS, să le ia armele. În ultimele zile, Gauleiterul Thuringiei, Sauckel, a spus: „Cum se apropie americanii, faceți praf tot lagărul, fiindcă ăștia vin asupra Weimarului”. Era la opt kilometri de Weimar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
erau folosiți la aceleași munci ca și dumneavoastră? - Da, dar nu Împreună cu noi. Separat. Erau folosiți la tranșee, la deszăpezire, dar Într-un regim mai strict. Noi eram semi-militarizați, adică În cadrul comenduirii noastre eram relativ liberi, nu stătea nimeni cu pușca după tine. Ne dădeau ordine cu privire la ceea ce avem de făcut și, În limita regiunii În care lucram, eram liber - spre deosebire de prizonierii ruși folosiți la lucru, care aveau un regim foarte strict; lucrau numai Între sârma ghimpată. N-am avut pierderi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bază militară. Nu eram considerați prizonieri, cum eram deja când ne-au luat nemții. Nemții ne-au tratat ca pe niște prizonieri. - Cum? - Prin modul de a vorbi, modul de a ne trata, nu mai puteai vorbi cu nimeni... Numai pușca era Întinsă și ordinele lor: „Urcați În vagon, dreapta, stânga și nici un cuvânt”. - Știați germana? - Da, știam germana, dar nu aveai cu cine vorbi. Degeaba știai germana. Debarcând la Dachau, primul lucru: Încolonarea În șir lung. - Când ați ajuns? - În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mergi repede. Nemții erau grăbiți și mergeau cu autocamioanele. Și românii Încercau și ei, ca până atunci fuseseră frați de arme. Aici Îi Împușcau dacă se urcau Într-un camion nemțesc sau, În cel mai bun caz, le dădeau cu pușca În cap. Deci existau astfel de fricțiuni, dar nu asta era problema principală. - Suntem În primăvara anului 1944. Au existat indicii că evreii urmau să fie deportați? - Nu, nici nu știam ce era aia. - Și când v-ați dat seama
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]