4,040 matches
-
Haemus, în Pind, Rodopi și Gramos, satele se află la munte, unde locuiesc și stăpânii turmelor. Această deosebire între cele două feluri de păstorit ne arată că daco-romanii (românii din nordul Dunării) sunt autohtoni, pe când aromânii (cei din sud) sunt rămășița unui popor, o ramură păstorească împinsă de la câmpie la munte, în urma colonizării slavilor. Izvoarele istorice bizantine ne arată că obârșia aromânilor (cei din sud) se află în romanitatea de la Dunărea de Jos. Astfel, Minunile Sf. Dimitrie din Thessalonic, legendă hagiografică
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
slaviști, conform cărora aceste ținuturi au fost ocupate succesiv de alte populații venite din stepă, alani, pecenegi și cumani. De la acești nomazi, care au lăsat și ei urme destul de evidente în toponimia provinciilor răsăritene (Moldova, Basarabia), mai degrabă decât de la rămășițele triburilor slave, au preluat înaintașii (strămoșii) populației românești teritoriile unde s-au răspândit temeinic. Sunt suficiente dovezi ale pătrunderii lor (românilor) în văile de la est de Carpați, mult mai devreme decât admit susținătorii teoriei imigrării-secolele XII-XIII. Într-o comunicare ținută
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
berendeii (vezi mai jos). Dealtfel, ei nu puteau rămâne oricum în sudul Rusiei, din cauza presiunii cumanilor, și au fost siliți să se refugieze la Bizanț. În 1143, pecenegii sunt menționați alături de cumani și franci între populațiile ce prădau apusul Imperiului. Rămășițele hoardelor turanice (pecenege) s-au refugiat în Ungaria, unde cronicile latine vorbesc despre un "duce al cumanilor" fugit în oastea regelui Ștefan II, după "măcelul împăratului"-victoria lui Ioan II asupra pecenegilor sau cumanilor.5 Sosiți în regiunile noastre, la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
plecare nu spațiul nord-dunărean, ci teritoriile estice rusești. În această perioadă, a doua jumătate a secolului al XI-lea, în fâșia de câmpie din sudul Moldovei și estul Munteniei (Bugeac și Bărăgan), locuită de o populație autohtonă dar și de rămășițele pecenegilor și uzilor, nu se infiltraseră decât cete cumane neînsemnate. Ele nu inițiau acțiuni războinice ample, ci doar însoțeau expedițiile triburilor mai puternice ale cumanilor de pe Nipru. În timpul acesta, Bizanțul se afla în relații încordate cu nomazii, dar a acceptat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
puterea turcilor selgiucizi, în bătălia de la Kose Dagh (1243), în urma căreia, sultanatul de Iconium și Armenia Mică s-au recunoscut vasale ale statului mongol, ce se întindea acum de la Pacific (Soare Răsare) până la Mediterana. În 1232, mongolii au început lichidarea rămășițelor statului Jin, capitala acestuia, Yenjing, a căzut în 1233.15 Marile cuceriri din Extremul Orient și Asia Centrală l-au determinat pe Ogodai să relanseze ofensiva mongolă la o scară uriașă. În acest scop, au fost întreprinse noi acțiuni militare și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și a vecinilor săi. De o parte și de alta a Carpaților, creațiunea politică românească se razimă pe simbioza cu pecenegii, apoi, în secolele XII-XIII, cu ceilalți turci, cumanii. Chiar și după Lebunion (1091), bătălia ce a marcat "sfârșitul pecenegilor", rămășițe ale pecenegilor atacă Transilvania, în 1092, în frunte cu o căpetenie "Kopolchor" sau "Copulch, fiul lui Krul" (Iorga), dar sunt învinși de regele Ladislau. În ceea ce privește amintirea pe care ar fi lăsat-o la noi, românii, acești turci-pecenegii, Xenopol credea că
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și mordvini, neam fino-ugric, un sat Mordvina, azi dispărut, lângă Rezina, atestat într-un act din 1437. Totuși, comparativ cu localnicii (autohtonii), alogenii dintre Carpați și Nistru erau puțini. Cu excepția stepei Bugeacului, unde sălășluiau crescătorii de animale mongoli, amestecați cu rămășițe ale cumanilor, și a unor centre urbane cu populația eterogenă etnică, teritoriul Moldovei era locuit preponderent de români. Concentrările demografice la est de Carpați (Moldova) se aflau la curbura Carpaților, în zona Vrancei, în regiunea Neamțului, valea Moldovei, cu o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o istorie a Carintiei în limba germană. În această perioadă și-au desfășurat activitatea France Prešeren, cel mai mare scriitor sloven, și un alt poet, Valentin Vodnik. În timpul Revoluției de la 1848, țăranii sloveni erau interesați în primul rînd de desființarea rămășițelor sistemului feudal. Unii liberali sloveni s-au implicat în evenimentele politice, cerînd unificarea ținuturilor locuite de conaționalii lor și înființarea unei provincii slovene în cadrul imperiului. Nutrind convingeri austro-slave, ei doreau transformarea monarhiei într-un stat federal, Slovenia urmînd să fie
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
-și elimine adversarii politici interni, acțiune care a fost înfăptuită cu o mare cruzime. Cu toate că prin primăvara anului 1945 armatele inamice părăsiseră teritoriul Iugoslaviei, partizanii aveau totuși încă de furcă cu opoziția internă. Ei s-au confruntat la început cu rămășițele detașamentelor de cetnici și cu grupurile care colaboraseră cu Axa, adică cu ustașii, cu membrii Gărzii Casei croate și cu suporterii lui Nedić și ai lui Ljotić. În perioada aceasta, problemele nu erau nici simple, nici distincte. Cea mai mare
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
asemenea, ,,gospod”. Așa, bunăoară, în martie 1818, un boier a oprit trecerea chiar „pe drumul mare din dreptul moșiei sale”. În legătură cu dreptul de proprietate feudală trebuie pus și dreptul de posesiune a podurilor, drept din care a rezultat una din rămășițele tipic feudale: brudina. Podurile erau construite în târgurile și orașele libere de către nazâria podurilor. În afara lor, podurile erau construite fie de către stat, fie de către feudalii laici sau clerici pe proprietățile lor. Cum statul lăsase în părăsire comunicațiile cu nevoile lor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
de lucru libere, a capitalurilor etc., au fost cauzele principale care au menținut lucrările în domeniul căilor și a mijloacelor de comunicație la nivelul unei societăți semicivilizate. Regulamentul Organic a păstrat, de pildă, și întărit, în folosul boierimii feudale, unele rămășițe ale dreptului seniorial, ca brudina, sau a stabilit obligația statului, a persoanelor și a societăților particulare de a despăgubi pe proprietarii iezăturilor, a morilor și a podurilor de pe apele curgătoare, în cazul când aceste ape ar fi fost redate navigației
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
efectua greu și ceva mai lesnicios numai când debitul de apă creștea, adică îndeosebi primăvara și toamna. În aceste anotimpuri se făcea plutărit chiar și pe Putna. Așa, bunăoară, la 4 martie 1848, pe apa Putnei a fost găsită o „rămășiță” de plută. Pe râurile de munte se mergea cu câte o singură plută condusă de către doi oameni. Pe Siret însă, se formau convoaie de câte „patru și mai multe plute la un loc și care se cîrmuiesc numai de câte
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
avuții naturale, cu care era înzestrată Moldova, era însă departe de a se desfășura într-un chip și într-un ritm satisfăcător. Principala piedică în calea creării și a dezvoltării unei industrii mecanice de prelucrare o constituia menținerea unor puternice rămășițe feudale în economia țării, a lipsei de credit, starea deficitară în care se aflau căile și mijloacele de transport, concurența străină etc. Statul nu era încă în măsură să sprijine materialicește și nici măcar să protejeze industria, iar pe de altă
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
serviciile. Însă, după cum vom vedea, în ciuda acestor preocupări semnificative, industria extractivă nu a făcut saltul calitativ pe care-l proiectau specialiștii. Ea a rămas la un nivel scăzut, pe care nu putea să-l depășească în împrejurările menținerii unor puternice rămășițe feudale, a preponderenței încă puternic simțite a industriei meșteșugărești, a unui început de introducere nesistematică a mașinismului. Pe primul loc în industria extractivă se situează sarea. N. Suțu limitează chiar industria extractivă în Moldova la exploatarea, înainte de toate, a sării
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
dublu. Firește că extragerea sării era departe de a fi atins limita resurselor de sare ale subsolului Moldovei. Ea însă putea progresa într-un ritm mai susținut numai prin crearea unor noi condiții de exploatare: înlăturarea muncii forțate și a rămășițelor relațiilor de tip feudal, înnoirea mijloacelor de muncă, îmbunătățirea condițiilor de viață și muncă ale muncitorilor, asigurarea transportului sării cu mijloace de comunicație corespunzătoare etc., ameliorări care nu s-au înfăptuit în perioada de care ne ocupăm. Pe locul al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
folosea pentru exploatarea păcurii țărani dependenți, dar relațiile ce se stabileau între cel dintâi și clăcașii nu se bazau pe boieresc, ci pe „tocimală”, deoarece gropașii erau specialiști, iar munca lor cerea continuitate. De aceea, în această ramură industrială, pe lângă rămășițe ale muncii de tip feudal, se întâlnesc și relații de muncă de tip capitalist. Sunt cazuri când și negustorii se asociază în „tovărășii” pentru a exploata păcură, angajând lucrători și desfăcând țițeiul pe piața internă. Este vorba de negustori și
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și nici toți muncitorii industriali erau liberi din punct de vedere juridic, stăpâni pe forța lor de muncă, despărțiți de mijloacele de producție. Mai mult, dezvoltarea formelor de producție capitalistă avea loc în acea perioadă în condițiile menținerii unor puternice rămășițe feudale în toate domeniile, ceea ce complica și mai mult situația social-juridică a categoriilor sociale menționate mai sus. Situația meșteșugarilor, de pildă, se deosebea de cea a lucrătorilor din mine, manufacturi și întreprinderi mecanice nu numai prin faptul că meșteșugarii nu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
strămutarea cu șase luni înaintea zilei de 23 aprilie a fiecărui an. Isprăvnicia era obligată să încunoștiințeze imediat pe proprietar. Până la 23 aprilie, săteanul era obligat să-și achite toate obligațiile și datoriile față de proprietar, partea sa de capitație și rămășițele la cutia sătească. Grădina și casele rămâneau proprietarului moșiei, fără ca acesta din urmă să fie impus la plata unei despăgubiri. Referindu-se la meșteșugarii țărani din regiunea de munte, autorii așezământului au prevăzut că „pentru cheresteaua care locuitorii vor voi
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
la o fabrică nu depășea cifra de 100 decât în două cazuri (fabrica lui M. Kogălniceanu și cea a lui Foulcquier). Începuturile mașinismului și deci ale proletariatului industrial în Moldova se plasează într-o epocă de menținere a unor puternice rămășițe feudale și în care suzeranitatea turcească dăinuia, când în economia Moldovei predomina mica producție și cooperația capitalistă simplă, care nu rup total pe lucrător de mijloacele de producție personale. Semnificative pentru poziția socială a muncitorilor sunt exemplele asupra cărora ne
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
demonstreze sincronia dezvoltării culturale și analogia mecanismelor cultural-sociale care conduc, în Franța ca și în Balcani, spre revoluție. Obsesia sincronismului și a analogiei animă școala marxistă. Aceasta așază, în primele decenii ale secolului al XIX-lea, întîiele semne ale trecerii rămășițelor feudalismului la stadiul de îmburghezire. Aceeași obsesie este semnul de necesitate al unei culturi mici, care își determină elitele să probeze fazele comune de dezvoltare dintre Estul moldo-valah și Vestul francez. MOLDO-VALAHII ȘI ROMANTISMUL EUROPEAN Întîlnirea tinerelor elite luminate din
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Diversele manifestări antisemite și prohitleriste au produs încăierări, în care au existat numeroși răniți și doi morți. Strada este cuprinsă de agitație în momentul în care doi legionari, Ion Moța și Vasile Marin, angajați alături de franchiști, sînt uciși în Spania. Rămășițele lor sînt aduse la București, la 11 februarie 1937. Cortegiul funerar este condus de patriarh, iar Codreanu și fidelii săi defilează. "Gardiștii arată Henri Prost în lucrarea sa Destin de la Roumanie, publicată la Paris în 1954 se bucură acum de
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și dăunător: "Azi nu mai avem nici burghezie, nici mari proprietari, nici clasă exploatatoare. Dar aceasta nu înseamnă că acești comuniști n-ar mai avea nici o obligație în societate? [...] Comunistul trebuie să fie un combatant de avangardă contra trecutului, contra rămășițelor mentalității burgheze din conștiința oamenilor, contra tuturor formelor de misticism și contra influențelor străine. El trebuie să fie un luptător pentru socialism, să se preocupe de rezolvarea problemelor clasei muncitoare, să lupte pentru afirmarea ei ca forță conducătoare a societății
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Europe a uneia și aceleiași civilizații și a aceleiași pătrunderi în modernitate, își construia un fel de epopee separată. Discursul fusese remarcabil, amestecînd graba modernistă cu fidelitatea față de un arhaism ocrotit, ca și cum ceea ce era pentru Ceaușescu și echipele lui doar rămășițe ale întîrzierii în dezvoltare, trebuia conjunctural ridicat la rang de valori. Pitorescul, folclorul, farmecul cîmpurilor atît de lăudate de presa franceză de atunci, apăreau ca semne ale unei rezistențe față de laminarea și uniformizarea modernă. Și totuși, această uniformitate, această sistematizare
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
și un astfel de conflict în țară. A polarizat indivizii în grupuri pro și contra război, i-a înstrăinat pe oameni de aceia care nu le împărtășeau punctele de vedere, a despărțit familii, prieteni, a produs rupturi pînă și în rămășițele comunităților care au supraviețuit atacului puternic al televiziunii și al societății de consum. Deși televiziunea a înfățișat clar diviziunea în cazul Arcatei, California, un oraș sfîșiat de cetățenii împărțiți în tabere pro și contra războiului (diviziune prezentată într-un fragment
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
piloți ai cuvintelor, moderni, cărora nu li se pare prea greu să arunce la pămînt patruzeci de tone de proză heavy-metal, într-un gest impunător, care scoate scîntei și aruncă totul într-un haos literar, pentru a elimina și ultima rămășiță de "sfială gramaticală" doar pentru a vedea privirile de pe fețele albite de groază ale civililor." (coperta interioară a volumului) O astfel de proză hiperbolică, de o mare intensitate, este tipică membrilor acestui curent, care încearcă să surprindă ritmurile, sentimentele, imaginile
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]