7,992 matches
-
el nu era de aceeași părere. Însă cum să o rezolve? Cum să determine dacă avea sau nu dreptate? Mintea nu-i mai funcționa cum trebuie. Genunchiul tăiat Îi pulsa dureros. Cel puțin aici nu Încăpea nici o Îndoială - genunchiul său rănit era real. Testarea realității. Se gândi că așa va rezolva dilema: prin testarea realității. Care era dovadă obiectivă că Norman intrase În sferă? Tot ce se petrecuse În habitat fusese Înregistrat pe benzi video. Dacă Norman s-ar fi dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Annei începuse să-i tremure buza de jos și arăta pe punctul de a izbucni în lacrimi. Nu, nu, am închis-o doar fiindcă ne era frig, i-am explicat când tata s-a uitat la mine cu o privire rănită. Nu pentru c-aș fi vrut să te las pe tine pe-afară. Doamne, ce adunătură de nevrotici! Prin comparație cu restul familiei, eu eram așa de normală! — Așa, a declarat tata aruncând toate hainele pe masă, indiferent la feliile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
a Înjurat și a trîntit ușa Într-o dimineață, cînd mă Întorceam cu covrigii. Din fericire am văzut la timp ușa Închizîndu-mi-se-n nas și peste mînă. Am oftat, am tras piedica și m-am Întors În stradă strîngînd În mîna rănită patul pistolului din buzunar. Surîdeam cu ochii plini de lacrimi. Erau lacrimi de fericire. Oamenii nu mă mai priveau cu antipatie. Cădeau În admirație, ca popicele. Eram deja lansat ca o bilă gri, enormă, ajunsesem vizavi Înainte să mă mișc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
atît. Se solicită ajutorul oamenilor muncii. Răzvan Teodorescu descrie cu lux de amănunte didactice actele de vandalism și lansează un atac curb Împotriva „unei anumite prese”. Scor la pauză: 1 : 0 pentru Argentina. La noi, un mort și treizeci de răniți. Între timp, lucrurile se agravează: bătăi fioroase pe stradă, Împușcături, nu se vede bine, e Întuneric, nu poți distinge prietenul de dușman. Dar cine e dușmanul? Întreaga piesă seamănă cu o nouă punere În scenă, În abis, Însă nu pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-o cameră rece, la subsol. Se dă foc sediilor Poliției și Ministerului de Interne. Fumul plutește deasupra unui oraș ce continuă să uimească mapamondul lipit pe televizor. 14 iunie. Riposta oficială. Se anunță patru morți și o sută patru răniți. Răsar ca din senin patrulele de mineri. Dotați cu bastoane de lemn sau de cauciuc, sape, toporiști. SÎnt mii. Salopetele pătate cenușiu se Împrăștie peste tot. Patrulează În grupuri de cîte patru, cinci. Prind un bișnițar. Îl bat de-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
patru, cinci. Prind un bișnițar. Îl bat de-l sting, În chiotele de bucurie ale spectatorilor, apoi Îl predau poliției care-l urcă Într-o dubă. Doar atît face poliția, probabil atît i s-o fi spus să facă: cară răniți. Pe 1848, hoardele se deplasează rapid, imprevizibil, duhnind a violență. VÎnează studenți, elevi, de fapt orice fel de tineri cu părul lung sau barbă sau ochelari, pe motiv că-s intelectuali, În pregătire, oameni cu privirea limpede, pe motiv că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am văzut a fost un documentar BBC despre bătălia de la Stalingrad. Mă opresc asupra unei singure scene: la un moment dat, luptele se dădeau În stradă, pentru fiecare casă, balcon, felinar, cu nemți și ruși Înnegriți de fum și Încordare, răniți, turbați, plini de sus pînă jos de noroi, sînge și praf de pușcă, și, deodată, dintr-o tranșee bine Întreținută răsare un ofițer impecabil, cu dungă, cu uniforma și căciula proaspăt scrobite și-un steag alb În mînă. Armata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
oamenilor către giudecățile zilei a le tixi. Mai Întîiu le tixește ea, cetim: „Marin Preda a murit axfixiat de nule Îi intraseră pe gît cu scop precis de a-l sufoca prin vărsătură”, „Laurențiu Ulici are ochi urduroși de javră rănită”, cineva arată un „zîmbet subaltern de scatofag”, apar „sugaci descompuși”, „ministrul turcit al culturii” (aiasta-i o mare idee), „cu buricul dezgustător de gras”, multe chiară cu agiutoriul lui Dumnezeu nu Înțelegem, de se miră și cucoana, zice „mă mir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
are din păcate prea mult timp la dispoziție pentru a studia cum se cuvine furtunul, „deoarece din spate un camion face o curbă periculoasă”. Marilena-l evită cu eleganță: „Apuc să sar În șanț”. Apoi iese din șanț și „cu palma rănită” Îi ia un interviu lui Ioan Totu. El Îi povestește că „vreau să spun că sînt singurul intelectual dintr-o veche familie de clăcași care-am ajuns prin muncă cinstită, unde am ajuns”. Adică la Închisoare. Reporterița e abătută. Abia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de ori. Nu există martori oculari, iar nefericiții ăștia de frați n-aveau nici măcar un cunoscut pe care să-l putem găsi. Am fost la toate cabinetele medicale, la Urgențe, În gări, aeroporturi și stații de autobuz, căutînd un bărbat rănit. Nimic. Dacă frații aveau cumva vreo agendă cu adrese, le-a fost luată. Nimeni n-a văzut și n-a auzit nimic. Cum spunea și colegul meu de la laborator, omului nostru i se pusese pata pe negativele alea, ceea ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
scotea niște răcnete de animal. Bud Îl izbi În cap și simți cum i se dislocă umărul. Dublu scăpă cuțitul. Bud Îl ridică - orbit de inelele care omorau femei. Lăsă cuțitul jos și Îl bătu pe Perkins cu mîinile lui rănite. CAPITOLUL 76 Conacul lui Patchett În ruine - un hectar Întreg de ruine și funingine. Așchii de șindrilă pe gazon, un palmier ars În piscină. Clădirea Însăși se transformase Într-un morman de moloz și cenușă Îmbibată cu apă. Să cauți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Rousseau; asistând la slujbele de la catedrala Saint-Pierre, fără să înțeleagă cum, în noiembrie 1932, se burzuluise într-o ciocnire între socialiști și naționaliști, despre care încă se mai vorbea, ciocnire în care mai intervenise și armata, cu morți și răniți, cum se burzuluise deci toată acea mulțime, probabil exact aceeași mulțime ce se îngrămădea, acum calmă, în nava catedralei, în piațeta cu doi sau trei arbori bătrâni crescuți în pavajul de granit și pe străduțele din apropiere - mulțime de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cum își imaginase că se va întâmpla, mușcându-și buzele uscate, spre a-și înăbuși strigătele de plăcere și rămânând apoi cu capul într-o parte, cu brațele întinse într-o poziție nefirească, cu trupul ușor ghemuit, ca un pescăruș rănit sau frânt de oboseală și de sub ploapele coborâte peste culoarea alunei se strecurau două șuvițe subțiri de lacrimi înfierbântate și a oftat, dar n-ar fi fost în stare să spună motivul, doar se simțea fericită, era sigură că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
personalitatea sa: las deoparte dorința de a ști cât mai multe și câte știa, închis în el, tăcut, calm, inexpansiv, deși dornic să izbucnească, neîncrezător, sceptic, visător încă, tenace, aprig, supus încă acelei foame simțite la prima vârstă, ușor de rănit și conștient de asta, la fel cum era conștient de puterea sa de muncă și de posibilitatea izbânzii prin tenacitate și devenit, astfel, orgolios, în măsura în care, izbândind, cum s-a mai spus, nu cunoscuse încă înfrângerea. Să fie ceva ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Ce-ți veni? Oprește-te! Oprește-te dracului!“ După ce a închis ușa, Andrei Vlădescu s-a lovit de câteva ori cu pumnul în coapse, șoptind printre dinți „merde! merde! merde!“, apoi a scos un fel de strigăt ca de animal rănit, „idiotule!“, și-a zis, aprinzându-și o altă țigară și trăgând adânc fumul în piept. A înjurat. Apoi s-a auzit soneria. Ioana Sandi a reapărut în ușă, a intrat, a închis ușa în urma ei, „Nu pot să plec așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
are rost și nu mai vreau să știu pentru că nu schimbă nimic.“ „Bine, n-o să-ți spun.“ „Și nici nu vreau să mă înduioșez în vreun fel. Nu vreau să ajung precum colega aia a ta, Roman, o mamă a răniților, înțelegi?“ „Te iubesc.“ „Te rog, încetează!“ S-a uitat câteva clipe la el, și-a aprins o țigară și și-a reluat mersul agitat. „Încetează, te rog.“ „Dar te iubesc, Ioana“, și glasul lui era palid, de parcă n-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
guler și-ntr-o pereche de izmene cenușii, fumînd și uitîndu-se la pacienții domnului Leonard, care veneau și plecau. Erau punctuali - atît de punctuali, că putea spune ce oră este după ei; femeia cu spatele strîmb, lunea la zece; soldatul rănit, joia la unsprezece. În zilele de marți venea un bătrîn ajutat de-un băiat cu o față lunatică: lui Kay Îi plăcea să-i urmărească mereu cum se descurcă. O interesa să-i vadă cum Își croiesc Încet drum pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
a salvat. Au petrecut douăzeci de minute făcînd-o să alerge după bucățele de sfoară. Duncan chiar stătuse pe jos și-i arătase lui Fraser trucul acela cu pisica cățărîndu-se pe corpul lui. De atunci, domnul Mundy umbla ca un om rănit. Șchiopătatul i se Înrăutățise și Începuse să se aplece. Domnul Leonard, În casa lui strîmbă de pe strada de dincolo de Lavender Hill, fusese Îngrozit de schimbarea lui. Îi vorbise mai aprins ca niciodată despre necesitatea de a rezista atracției Greșelii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
freca mîinile să și le Încălzească. În spatele lor, o fetiță se Învîrtea aiuritor. O a doua fetiță stătea În ușa deschisă a unui adăpost. În brațe ținea ceva care schelălăia și scîncea - la Început Kay crezu că era un copilaș rănit. Apoi acesta dădu din coadă și scoase un lătrat ascuțit, și văzu că era un cîine. Praful se rotea În continuare, făcîndu-i pe toți să tușească. În jur plutea acea atmosferă ciudată, dezorientată pe care Kay o observase mereu În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
bine. — La spital? — Ați putea să stați liniștită? N-o să dureze mult, vă promit. Trebuie doar să vă ducem la ambulanță. Kay vorbea de parcă i s-ar fi adresat unei prietene, lui Mickey, de exemplu. Auzise polițiști și asistente adresîndu-se răniților de parcă aceștia ar fi fost idioți. „În regulă, drăguțule.“ „Hai, mamaie.“ „Nu-ți face griji.“ — Uite, vine și fiul dumneavoastră, zise ea, cînd o văzu pe Mickey ajutîndu-l pe omul sîngerînd. Patridge, ai terminat cu fetele? OK, toată lumea. Haideți. Repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
depărtă de femeie și fete și lumină cu laterna roțile, apoi ridică mîna spre ea. La Început o porni cu prudență, accelerînd cînd drumul deveni mai curat. Trebuia să mențină o viteză de douăzeci și cinci de kilometri pe oră cînd transportau răniți, dar se gîndi la bătrîna cu coastele rupte și la bărbatul plin de sînge și conduse mai repede. Din cînd În cînd se apropia de parbriz să se uite În sus, spre cer. BÎzîitul avioanelor era În toi, bubuiturile mitralierelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
portocalii și roșii decît albe. Vor atrage mai multe avioane cu explozive adevărate, dar ea nu putea face nimic să le prevină. Scoase o cutie cu pansamente și se grăbi spre casă. O găsi pe Mickey În Încăpere cu bărbatul rănit. Dăduse În lături o parte din mizerie și acum Îi sfîșia pijamaua. — Ajută-mă să mă ridic, spunea acesta. — Nu te mișca și nu vorbi. — Piciorul meu. — Știu. În regulă. Trebuie să vă punem un bandaj de compresie. — Un ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
mînă avea un teanc de chitanțe. — Langrish și Carmichael, unde dracu’ ați umblat? Ați fost văzute Întorcîndu-va acum o oră. Eram pe punctul de a suna la Control să vă dau pierdute. Kay Îi explică despre bombele incendiare și bărbatul rănit. — Rău, rău, zise Binkie. Voi trebuie să vă Întoarceți aici Între drumuri. SÎnteți de prea multă vreme aici, ca să nu știți asta, Langrish. — Ai fi vrut să las o stradă să ardă și să atragă mai multe bombe? Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
noapte, datorită lunii. După ce o lăsaseră pe Viv la spital, se Întorseseră În Dolphin Square și mai fuseseră trimise o dată. În sectorul lor fusese lovită o linie de tren; trei oameni care strîngeau În urma ultimului raid fuseseră omorîți, iar șase răniți. Au transportat patru dintre victime o dată, apoi au fost trimise la o locuință Înșiruită cu fațada spulberată, unde o familie fusese Îngropată sub dărîmături. Au scos la suprafață o fată și două femei; un băiat și o fată au fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
cînd drumul deveni mai neted, acceleră. În timp ce conducea, se gîndea la Helen, imaginîndu-și-o cum o văzuse ultima oară, cu multe ore Înainte: neatinsă, nevătămată. O văzu atît de clar Încît fu sigură că nu putea să fie nici moartă, nici rănită. Se gîndi: Nu se poate să se fi Întîmplat la Rathbone Place, probabil că pe altă stradă. Sau, dacă a fost, atunci Helen a auzit Alarma și s-a dus Într-un adăpost, probabil. Poate că s-a dus În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]