6,632 matches
-
soldați fără emoții", trimis ziarului Monde (6 noiembrie 1983) de către corespondentul său de atunci la Washington, Henri Pierre. Vrem să aflăm care sunt valorile care animă acest corp de elită al armatei americane, care tocmai debarcase în Granada pentru a răsturna regimul pro-cubanez. Grila noastră de analiză ar fi cu totul alta dacă am avea alt scop, de exemplu, de a studia poziția ziarului Monde față de Statele Unite. Iată textul. Pasajele care urmează a fi interpretate sunt numerotate. Call out the marines
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
peste tot. Prima dată s-a întâmplat în 1776, în Bahamas, pentru a cuceri un fort englezesc. De atunci, au debarcat de 180 de ori, fie pentru a proteja viața și bunurile cetățenilor americani, fie pentru a pedepsi sau a răsturna un guvern ostil, uneori în scopuri umanitare, de exemplu în ajutorul victimelor unui cutremur. (4a) Aflați în slujba "diplomației războiului", ofițerii au fost "vârful de lance al imperialismului american în Caraibe", scrie Robert Moskin în cartea sa despre istoria Corpului
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
cu ajutorul unor părți decupate, reușește să facă parțial acest lucru (uneori pune capul Într-o parte sau mâinile prea jos; Încurcă piciorul stâng cu cel drept); reproduce cadența În contratimp; pe baza Îndemnurilor verbale se deplasează Înconjurând obiectele-obstacole, uneori le răstoarnă; Încurcă termenii deasupra cu dedesubt; În interior cu În exterior; dreapta cu stânga; nu raportează un eveniment la alaltăieri sau la poimâine, ci doar la ieri, azi, mâine; nu denumește zilele săptămânii, lunile anului, anotimpurile; nu știe să țină creionul
OBSERVAREA SISTEMATICĂ A UNUI COPIL CU CES. - Plan de intervenție personalizat. In: Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina-Elena STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2157]
-
în raport cu contextul social și istoric în care se înscriu" (Boudon, coord., 2006, p. 15). O schimbare importantă a avut loc în studiul științific social al religiei, multe din cele mai lungi poziții teoretice susținute, primite de la fondatorii domeniului, au fost răsturnate. Aceste schimbări au fost atât de dramatice, greu de atins, încât Warner (Warner, 1993, p. 1044) le-a identificat ca fiind "paradigma schimbării în progres" o evaluare care de atunci a fost "spectaculos îndeplinită" (Greeley, 1996, p. 1). În mod
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
mulați perfect pe șoldurile pronunțate. Ar fi trebuit să se ducă acasă, la marginea orașului ca să se odihnească, fiindcă la noapte iar va trebui să pornească alături de calul său cu căruța, să strângă hârtiile și ambalajele aruncate pe stradă, să răstoarne coșurile verzi de gunoi în lada încăpătoare și să fie din nou acel gunoier care lucrează numai noaptea, când ceilalți dorm. Ar fi trebuit, dar pașii îl purtară mai departe. Găsi o bancă liberă, la umbra unui castan cu frunze
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
lemn se ridică brusc printr-o zvâcnire nefirească, își avântă capul uscățiv acoperit cu o căciulă tărcată de ied și zise cu o voce stridentă: - Cazul cu urechea trebuie luat numai în sensul său simbolic, apoi se așeză și își răsturnă din nou fruntea pe bățul său noduros. Femeile se întoarseră spre el, privindu-l ca pe-o arătare ivită din cine știe ce capriciu a naturii tocmai acolo în mijlocul lor, în acel canton aflat parcă la capătul lumii. Femeia de la canton, cu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
spărgeau cu plesnituri mici și seci pe mozaicul de la intrare, numai undeva departe se auzeau pașii grăbiți ai femeii ce alerga tot mai departe în noapte. Strigă la bătrânul care-și mânca mai departe mărul: „Ai grijă să nu se răstoarne lampa ceea că ardeți cu toții aicea de vii. Eu mă duc să o aduc înapoi , nu este nevoie să moară și ea. Se repezi pe urmele femeii. Primele picături de apă o biciuiră nemilos peste față, noaptea o înghiți hulpavă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
de figura lățită a acestuia într-un imens semn de întrebare, sau chiar de mirare, cine mai știe. Se întrebă: „Oare ce mai vrea șeful?”, și-a frecat prostește o ureche cu palma, a sărit iute în picioare, mai să răstoarne scaunul, a bâlbâit un „Am înțeles dom’ șef” făcând o mișcare ca și cum ar fi vrut să adune în pumn ceva din aerul acela stătut din cameră și a ieșit repede pe ușă. Tot drumul, în autobuzul acela hârbuit, ce ducea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în pământul ce se despica docil și blând așezându-se apoi cuminte în roaba ceea mare, făcută probabil de stăpânul casei fiindcă era mult mai mare decât o roabă obișnuită. O umplu și merse cu Simiuc după el și o răsturnă în fața casei, spre vale, unde din pământul săpat de cine știe când se înălța un morman impresionant. În timp ce se întorceau, Simiuc rămăsese cu gura încleștată ca de o vrajă, iar Tofan vorbea mai departe: „Știu că ai venit să mă
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
moldoveni și polonezi, la care a luat parte alături de tatăl său, Bogdan, Ștefan, viitorul mare domnitor al Moldovei. Acum, mută și încremenită la margine de lume, țâșnea spre cer dreaptă și maiestuoasă, închipuind măreția vechilor altare druidice. Cum stătea așa răsturnat în zăpadă între cele două fire ale liniei de cale ferată i se părea că e bine, e cald și doar răceala fulgilor care-i mai biciuiau fața părea să-i stârnească un oarecare disconfort, cu care de altfel începu
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
văratecă, grațioasele „Romanțe pentru mai târziu”. Podeaua din sălița de intrare trosni sub pașii săi grei și în cadrul ușii apăru, cu capul plecat ca să nu lovească partea de sus omul acela, cu brațele pline de lemne, pe care le răsturnă dintr- o mișcare lângă vatra joasă a unei sobe din lut, așa cum se face de obicei la țară. Se uită cu un ochi la străin și zise. - Vă uitați la cartea mea? O am demult, de când am făcut școala
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
ani nu sunt o raritate, dar preotul acesta cred că ar fi „bătut” lejer suta de ani, dacă nu ar fi avut un accident casnic la 94 de ani, pe când lucra la topirea unui cazan de miere zaharisită. S-a răsturnat cazanul peste el și a durat trei zile până a murit în chinuri. În medeanul acela ținea popa Sârbu Iordanul în fiecare an, înălțând rugile spre Dumnezeu, de lângă crucea de gheață făcută special pentru acest eveniment. Ca în orice
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
capitolului despre literatura română: "Cine-i dă dreptul domnului Ierunca să măsluiască literatura română în ochii milioanelor de cititori din lumea întreagă? Conștiința domniei sale de "român verde"? Atunci de ce domnul Ierunca profitând de faptul că lumea nu ne cunoaște scriitorii răstoarnă raporturile reale, răstălmăcește epoci și opere prin vorbe de glorios patriarh al criticii și practică sistematic abuzul de încredere față de cultura românească?"128. Traducerea lui Urmuz e dată uitării, dar experiența neplăcută îl determină pe dramaturg să refuze asocierea cu
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
în lume, ceea ce îl diferențiază de alte comunități. Vintilă Horia împarte omul european în trei categorii: omul latin, omul slav și omul angloamerican. Omul latin creează mai mult în domeniul spiritual și-și păstrează legătura cu trecutul, pe când cel slav "răstoarnă toți idolii, renegă cu o furie zadarnică, tradiția creștină, amestecă filosofia lui Marx cu manualele tehnice ale civilizației americane, dând naștere unui sistem, numit de oficialii sovietici, socialism, de propagandiști, democrație progresistă și de realiști, comunism", iar cel anglo-american "educat
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
reprezintă o galerie de personaje întâlnite de-a lungul vieții, reconstituind exilul pe generații. Dacă aș cita însă pe toți cei având drumurile încrucișate cu ale noastre, paginile s-ar umple doar cu nume proprii"364, recunoaște ziarista. Cronologia se răstoarnă constant, anii se amestecă, din pricina trecerii prin sita timpului a evenimentelor și a deselor anamneze, numai că o anume ordine se păstrează în fundalul textului pentru conturarea spațiului temporal narat. "Memorialistica Monicăi Lovinescu are o configurație într-atât de laxă
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
de toate. Spre exemplu, vara, la apusul soarelui, când se întorceau flăcăii de la coasă la casele lor cu carele încărcate cu fân, trecătorii neavizați se minunau, își făceau cruce și nu le veneau a crede ochilor: "Cum de nu se răstoarnă!". Știți cât fân încărcau într-un car?... Cât?... Se părea că fiecare car transporta câte o piramidă a vreunui faraon egiptean! Nu era mândrie mai mare pentru un bărbat, decât să-și vadă consoarta sus în vârful carului, între cer
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
patru ani înainte lăsând în urmă un băiețel. Căruțașul, cu chiu cu vai, l-a scos până la patru ani, când i s-a și întâmplat nenorocirea. A murit beat, strivit de propria-i căruță încărcată cu lemne care s-a răsturnat peste el pe o pantă în timpul unei furtuni. Când a rămas și fără tată, băiatul avea deja patru anișori. Era frumușel, isteț și avea același nume cu bătrânul. După înfiere s-a vorbit încă mult timp despre Arcașu Emil Bătrânu
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Noul președinte, ținînd cont de recomandările transmise de la București de Berry și Melbourne, se pronunța pentru o schimbare radicală a politicii față de Uniunea Sovietică. În acest context, cei doi diplomați americani încurajau opoziția din România în încercările ei de a răsturna guvernul dr. Petru Groza. La 10 august 1945, D. L. Steward, împuternicit al Foreign Office-ului pentru probleme europene, scria că "americanii au intervenit prompt în afacerile interne ale României"122. Ministrul de Externe de la Londra l-a sfătuit pe reprezentantul
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
legație 388. Mult-așteptatul proces al lui Maniu a început pe 29 octombrie. Guvernul îl acuza pe Maniu, acuza Partidul Național-Țărănesc și Statele Unite. Printre altele, Maniu era învinuit că ar fi conspirat cu "cercurile imperialiste" din SUA și Marea Britanie pentru a răsturna guvernul. Mai mult decît atît, Maniu îl împuternicise pe Grigore Niculescu-Buzești să "pună la punct un plan prin care să se creeze, în țară, o organizație clandestină, cu sprijin american, constînd în echipament, arme și fonduri; iar organele ce aveau
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
dintre aserțiuni. Partidul Național-Țărănesc omisese să distrugă o mare parte din documentele ce "confirmau multe din acuzații". Printre aceste materiale existau și probe ce dovedeau că Maniu discutase cu Hall și Hamilton despre formarea unei mișcări de rezistență care să răstoarne guvernul Groza. La proces, Maniu a recunoscut și faptul că trimisese documente "subversive" la Washington și Londra 391. Departamentul de Stat a hotărît să nu scape situația de sub control și i-a atras atenția lui Schoenfeld, la București, să nu
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
guvernul american arăta că a luat cunoștință de acuzațiile ce-i fuseseră aduse la procesul lui Maniu. Statele Unite considerau însă că "nu este nevoie și nici nu e cazul să ne justificăm, negînd anumite acuzații" privind încercarea americanilor de a răsturna guvernul român 395. De la monarhie la republică O dată eliminați Tătărescu și Maniu, Partidul Comunist nu mai avea decît un singur obstacol în calea puterii, regele Mihai. Regele simboliza autoritatea tradițională și opoziția sa față de guvernul Groza era binecunoscută. În noiembrie
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
în anii '802471. Senatorul Armstrong, cosusținător al amendamentului original nu a scăpat, însă, din vedere, această publicație. El tipărise documentul în întregime, anexîndu-l la Arhiva de documente a Congresului. Armstrong descria propunerea lui Danforth ca pe "un amendament nimicitor". Acesta răsturna poziția adoptată de Senat pe 26 iunie. Mai rău decît atît, "e un amendament nimicitor, care te face să te simți bine. Este un amendament prin care senatorii își pot schimba radical poziția și care le permite, totuși, să se
Relații româno-americane by Joseph F. Harrington, Bruce Y. Courtney () [Corola-publishinghouse/Science/1036_a_2544]
-
să fie privit ca o consecință a absolutismului monarhic, textul lui Perrault trebuie privit și din perspectiva viziunii moderne pe care o deschide. Conștient sau nu, prin efectele pe care le va genera, poemul va juca rolul buturugii mici care răstoarnă, într-un final, carul mare al clasicismului. De altfel, grandiosul fenomen clasic părea a-și fi epuizat la acel moment substanța-i colosală, intrând sub semnul unui Götterdämmerung. Revenind la poemul propriu-zis, se observă că primele versuri citate anterior sintetizează
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
persoanei I, textul conturează mult mai mult decât o simplă atitudine personală, ca dovadă stând și repercusiunile acestuia care vor multiplica vocea deocamdată singulară a lui Perrault. Începutul textului este unul oarecum prudent prin recunoașterea "venerabilității" antice însă versurile următoare răstoarnă perspectiva, acumulând gradat argumentele unei desacralizări a trecutului pentru a culmina prin așezarea pe același plan a secolului lui Ludovic al XIV-lea cu cel al lui Augustus. Esența vizează, de fapt, o ruptură de mirajul trecutului și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
exprima idealul privind o Biserică fraternă a celor umili. Clerici ca abatele Grigore au nutrit speranța de a îmbina Revoluția cu Credința. Divorțul a survenit în urma votării, în Adunarea constituantă, a Constituției civile a clerului (12 iulie 1790), care a răsturnat datele problemei, transformînd unilateral organizarea Bisericii din Franța, provocînd o divizare importantă în rîndul populației și însămînțînd germenii războiului civil. Istoricul american Timothy Tackett 2 a arătat foarte bine modul în care Franța s-a divizat în fața unui jurămînt impus
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand () [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]