5,132 matches
-
depuse într‐un muzeu din Israel, pentru a servi la „clarificarea și precizarea caracterului de luptători evrei antifasciști a foștilor întemnițați de la Vapniarca.” Dar iată și Vapniarca în poezia scrisă de Lebel Moshe: Un vuiet lugubru și aspru / În noapte răsună / Sun t vânturi și geruri ce bat împreună / Internatul lungit pe scândura / Ce pat se numește. / Se zbate, se zbate și nu ațipește / Mintea de gând uri mereu frământată, / Stomacul otrăvit de lintea mâncată / Iarnă gero asă, / Iarnă de război
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Sturza, și încă vr-o doui sau cel mult trei bărbați în viață. 237 Din generația actuală nu putem cita pe nimeni, viitorul ne va proba. N-a lipsit ocaziune pentru ca vocea autorizată a ilustrului nostru decedat Ioan Popescu, să nu răsune pentru apărarea naționalității noastre, a religiunei noastre și a drepturilor celor dezmoșteniți de soartă. Locul de onoare pe care Ioan Popescu îl are în istoria noastră politică și națională, e locul obținut prin muncă, prin jertfe, prin merit, prin dovada
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
adevăratele valori pe trepte de vârstă și pe specialităț i. Alături de Porumboiu cu fotbalul lui am arătat viața adevărată a Vasluiului muncitor și creativ. Ce ne propunem? Evident, și mai mult ! Să nu uităm că pe 24 decembrie 1990 au răsunat acordurile de recunoaștere a TV.V., prima televiziune privată din Moldova și a 3-a din țară (a 4-a a dispărut). Să nu uităm că TVV este PRIETENUL DE CARE AI NEVOIE ! (MERIDIANUL, An X, nr. 49 (778), joi, 18
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
anume, creștinul este prin definiție un internaționalist, le convine de minune conducătorilor noștri. La fel le-a gâdilat plăcut auzul și dojana că ne-am politizat prea mult. (Nici o aluzie la martiriul lui Ilie Ilașcu, chinuit de frați ortodocși!) A răsunat apoi îndemnul de a ne ruga, de a ne împăca cu gândul că există o dreptate în ceruri și că Dumnezeu nu ne va uita. Sfatul scriitorului de a ne aminti de cele 10 porunci sfinte (oare conducerea le va
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
unui vis romantic, din decorativismul plin de subînțelesuri al unor proiecții adolescentine hrănite cu clișeele cinematografiei interbelice: Îmi aduc aminte de plaja rece a unui râu și de o noapte de mai cu ploaia venind din norii Îndepărtați, scântei lunatice răsunând deasupra apei, și umiditatea apropiată, grea, a vegetației verzi. Apa, la picioarele mele, era rece, iar mâlul mi se scurgea printre degetele de la picioare. El alerga prin nisip, iar eu am Început să alerg după el, cu părul lung și
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
le declar (sau atât de puțin: prin ce să-mi Înscriu interpretarea În cursa imaginarului). Titlul acestei colecții (X despre el Însuși) are o latură psihanalitică: eu prin mine? Dar acesta e chiar programul imaginarului! Cum reverberează razele În oglindă, răsunând spre mine? Dincolo de această zonă de difracție - singura asupra căreia pot arunca o privire, fără a reuși totodată să-l exclud pe cel căruia va vorbi despre ea - există realitatea și mai există simbolicul 20. Așadar, autoportretizarea, asemănată cu un
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
toate faptele cunoscute, an de an, cu excepția celor ce vor fi spicuite în 2037, când va fi deschis dosarul conținând lucrările din timpul războiului de la Universitatea Harvard. Acum, la mai puțin de două decenii de la moartea ei survenită în 1987, răsună relativ puține voci care să trâmbițeze faima lui Yourcenar. Atunci când o fac nu spun de ce. Chiar și cele mai apreciate lucrări Memoriile lui Hadrian, Piatra filozofală, diversele volume ale autobiografiei sale de abia dacă mai sunt citite astăzi și sunt
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
parodie bine închegată a îndepărtatelore nenia, cântece funerare "cu origini străvechi, care erau intonate în onoarea decedatului de către bocitoare care însoțeau cortegiul funerar"153. Îndemnul serios din primele rânduri, "Mii de lacrimi vărsați,/ Trist izbițivă-n piept,/ Numai vaier funest/ Să răsune în For", este de îndată completat prin înțepături satirice și fine ironii, care dau substanță parodiei printr-un umor de calitate, adesea ironic: "Cum s-a stins de sublim/ Cel atât de mintos" sau "Jeluiți pe bărbatul/ Care în stare
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
pentru a răzbuna îndrăzneala lui Gano, ci pentru a "emigra" în Pagania, unde convertesc popoare întregi la creștinism. În descrierea luptei, sunt introduse elemente comice, uneori chiar satirice, cum ar fi comparațiile cu iz gastronomic, tipic burlești, ale căror ecouri răsună când în războiul plăcintelor din Gargantua, când în haosul absolut din Țiganiada: "Unu-l vrea fiert pe Macon, altul fript;/ Și fiecare, din dușman, o turtă vrea să-și facă;/ Să mergem deci curând la luptă,/ Ca moartea să n-
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
Ariosto (1474-1533), cel care și-a făcut apariția în peisajul literelor umaniste anume parcă pentru a încerca să ducă la perfecțiune munca extenuantă de parodist începută de Pulci și continuată de Boiardo. Poemul care a făcut ca numele său să răsune chiar în centrul romanului cervantesc se intitulează, pe aceeași linie deschisă de autorii menționați în subcaitolul anterior, Orlando furiosul (în unele traduceri românești chiar Orlando nebunul). Alcătuit din patruzeci și șase de cânturi, modificat în permanență de autor, care, atent
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de pe copertă: Când cei doi viteji de la SMERȘ au isprăvit cu jumulitul, o dată cu porthartul mi-au confiscat și reflecțiile mele politice așternute pe hârtie și când, copleșiți de zăngănitul geamurilor la fiece explozie nemțească, mă împingeau repede spre ieșire, au răsunat pe neașteptate două cuvinte care îmi erau adresate cu fermitate [...]: Soljenițîn. Întoarce-te283. În afară de identitatea onomastică, în realizarea pactului autobiografic important este și paratextul, cu elementele sale subtitlul și prefața auctorială. Aceasta din urmă este echivalentă cu o declarație de intenție
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
materiale și morale, făcându-l în același timp stăpânul destinului și călăuza sigură a sufletului spre lumea cealaltă. O propagandă activă i-a propagat cultul începând de la sanctuarul său central, Serapeionul din Alexandria, în întreaga lume mediteraneană până la Roma. Pretutindeni răsuna aclamația în cinstea sa: Serapis este învingător (nikă ó Sárapis). Și împăratul Iulian (361-363) îl celebra printr-o sentință care ne lasă să înțelegem tendința monoteistă a figurii sale: Un singur lucru este Zeus, Hades și Helios, un singur lucru
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
persecutoare împotriva creștinilor nu ocupă un loc deosebit, astfel încât afirmațiile de simpatie pentru creștini sunt date de tendința epocii în discuție. Odată amintită aceasta, expresiile acestei compilații istorice asumă un profil caracterizat; sub vălul precedentelor modele de viață ale Cezarilor, răsună vocea păgânismului amenințat și redus aproape complet la silențiu după victoria de la Frigidus (394) a împăratului Theodosius I asupra lui Eugenius. Condiționat de acest aspect, autorul anonim luând exemplu din istorie, actualizează problematica chestiunilor de pe ordinea de zi și stimulează
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
de tipul celui evanghelic, care considera pacea romană o metodă pentru a controla popoarele subjugate. Scriitorii creștini ai vremii erau conștienți de mediul lor cultural care putea să-i blocheze, atât pe păgâni cât și pe creștini. În scrierile lor răsuna un profetism încurajator spre evoluția etică individuală și comunitară a societății. Creștinii nu lăsau întreg monopolul activităților publice păgânilor. Nu există nici un compromis, ci doar voința de a colabora în activitățile permise de Evanghelie. Continuarea, chiar și după convertire, a
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
ci pentru alții. Dacă la un schit lipsește clopotul, Lumânărică află, îl cumpără din târg, merge cu dânsul în mijlocul pieței, îl trage, iar clopotul nu tace până ce nu-și câștigă plata muncii depuse și costul lui. Alama sfântă a lui răsună în tot aerul, cheamă credincioșii la rugăciune, rostind în graiul propriu și misterios fapta săracului cerșetor, lăudând-o... Dacă o biserică n-are veșminte, Lumânărică procură și aduce stofele specifice, el care n avea decât o h aină zdrențuită ce
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
aceea de a face ca în largul hotarelor românești, visate și nădăjduite de-atâtea generații de români, visate de dânsul o viață întreagă, acum unde Limba românească, mândra și frumoasa limbă, căreia i-a consacrat toate sforțările vieții lui întregi, răsuna liber, acolo unde doina cu viers de foc, povestește la tot pasul suferințele unui neam întreg și răscoala acestuia pentru a frânge lanțurile asupritorului, acolo, în întinderea tuturor ținuturilor românești, Hamangiu a voit să facă, ca, fiii aceluiași neam, să
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
septembrie cu „poșta” timpului, „cei doi surugii - cu pieptarele lor valahe, cu mânicile largi ale cămășii, cu cismele lor î nalt e, cu căciulile mici de blană și cu pletele în vânt, plesnind mereu din bicele lor lungi, făcând să răsune pădurile de strigătel e lor - care-i făceau pitorești”, ajung către seară într-un sat, care ei îi zic Buzău. Și mergând toată noaptea, în zori ajung la Râmni c, i ar pe la orele 10, dimineața, la Focșani. După ce-
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
eul meu dinaintea unui tu care mă gândește și mă face să exist. "Nu există experiență religioasă fără această polaritate, fără această relație dintre om și Dumnezeu, Transcendență, Unu, Abis, Principiu, Totalitate, Ființă etc. În Biblie, de peste 350 de ori răsună afirmația: "Eu sunt Stăpânul, Dumnezeul tău". Primele, cuvinte biblice sunt "la început, Dumnezeu...". Dat fiind că realitatea lui Dumnezeu nu este reductibilă la măsura omului, natura divinului va fi controversată. Această stare de fapt nu este astfel dintotdeauna, ci doar
Religiozitatea și instituțiile sociale în România by Ion Petrică () [Corola-publishinghouse/Science/1120_a_2628]
-
arunce peste celelalte gunoaie, n-o găsi și atunci rupse afișul bucăți- bucăți, aruncându-le în adierea molcomă ce le ducea spre mijlocul străzii unde rămâneau ca niște enigmatice insulițe albe. Porni mai departe și se miră singur ce tare răsună acum pașii lui. Clopotele Cerul parcă se lipise de pământ. Prin ploaia deasă care cădea ca un fuior neîntrerupt, de abia se vedea tabla albastră de un dreptunghiular cam aproximativ, pe care se zbăteau litere de un alb stins, însemnând
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
stâlp de beton frânt de la jumătate, care mai păstra încă un ghem de fire încolăcite din vechea rețea electrică a satului. De undeva din față și cam într-o latură, se auzi un lătrat răgușit de câine, care pentru el răsună ca dangătul clopotului unei așezări pentru un rătăcit într-o pădure nesfârșită. Se abătu spre partea de unde se auzea lătratul, știind acum precis că doar acolo ar putea să fie locuința celui pe care-l căuta el. De acum voia
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
noduroși, părul alb tuns scurt, care stătea sprijinit în coada unui hârleț și se uita la el zâmbind, făcând o mulțime de crețuri în jurul ochilor de un albastru spălăcit. Zise cu un glas gros, care aici în fundătura aceasta răsună într-o tonalitate mult mai joasă: „Eu sunt Tofan.” Își șterse mâna butucănoasă de pantalonii murdari de pământ și o întinse cu o mișcare zvâcnită, strângând bărbătește mâna lui Simiuc. Omul acesta din coasta dealului, parcă ghicind gândurile celui din fața
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
turnare. - Dumneata nu bei? - Eu nu, numai când am nevoie, adică atunci când sunt răcit, sau uneori așa când îmi vine, odată sau de două ori pe lună, dar atunci beau strașnic, așa de unul singur, apoi cânt și chiui de răsună pădurea. Mă simt atunci bine, prietenos cu toată lumea, dar nu știu de ce oamenii fug atunci când mă văd în starea aceasta. Plec și străbat pădurea de la un capăt la altul, cu sticla la mine să cinstesc pe careva dar nu întâlnesc
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
dopul și așeză damigeana lângă peretele hambarului. Vârtejul oamenilor din curte deveni din ce în ce mai amețitor, muzica deveni tot mai asurzitoare, ceva parcă-l ademenea să intre și el în acel vârtej multicolor, dar în urechi încă-i răsuna glasul fratelui său: „Să nu vii cumva la nuntă, să nu mă faci de râs în fața satului”. Își luă damigeana și sări peste gard înapoi în drumul prăfuit. Cineva povestea apoi că a doua zi l-a văzut dormind pe
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
în viață. O, Doamne, mamă mi-e tare dor de tine! îți duc nespus de mult lipsa, am mare nevoie de tine întotdeauna... Mi-ai fost cel mai bun sfătuitor și sprijin. .....Acum îți spun cu glas tare, rugător, de răsună camera: Ia-mă mamă lângă tine că nu mai pot să suport blestemata asta de singurătate care este cel mai aprig dușman al meu. Cu pași domoli și nesiguri, intru în bucătărie unde mă întâmpină ca să spun așa, o priveliște
Memoria unui muzeu by Mărioara Buraga () [Corola-publishinghouse/Science/1656_a_3005]
-
au rolul de a marca raportul de coordonare sintac tică între părți de propoziție de același fel (trei complemente directe). Rolul stilistic este acela de a semnala grafic pauzele expresive ce despart termenii unei enumerații. 3. În toată ființa lui răsuna cântecul inimii îndrăgostite./ Cântecul depărtărilor îl fascina. 4. În textul citat se evidențiază o perspectivă narativă internă, subiectivă. 5. motive literare: muntele, drumul, călăuza, folclorul, satul de munte 6. secvențe care fixează dimensiunea temporală: ceasuri întregi; seara, când am poposit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]