8,522 matches
-
Într-o singură noapte, dar care n-a deznădăjduit. În cazul lui Petru se poate vorbi clar de metanoia. Cele două cuvinte ale lui Matei creează un cerc de mister În jurul morții lui Iuda. Misterul sporește când mergem și citim relatarea făcută de Luca În Faptele apostolilor 1,16-20, diferită de a lui Matei. Este vorba de un fragment din cuvântarea pe care Petru o ține „În Încăperea de sus” din Ierusalim. Apostolii trebuie să aleagă un Înlocuitor pentru Iuda. „Bărbați
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
cu capul Înainte”) și crapă la mijloc, plesnește În două. La Matei, arhiereii cumpără terenul numit „țarina sângelui”, pe când În Fapte se spune că Iuda Însuși l-a dobândit. Au existat tot felul de Încercări de armonizare a celor două relatări, Însă discuțiile persistă. Unii au presupus că Iuda s-a spânzurat, dar funia s-a rupt (chiar de mai multe ori) și el a căzut la pământ, crăpând În două. O veche tradiție susține că sufletul spânzuratului n-a putut
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de la teologia și intențiile proprii. Moartea lui Iuda nu e o moarte oarecare, ci are sensul unei punițiuni divine exemplare și terifiante. Pentru Matei, moartea prin spânzurare constituie replica divinității la disperarea orgolioasă a omului. „Și s-a spânzurat”, din relatarea mateină, mai apare o singură dată, În Septuaginta, În 2Regi, 17,23, În legătură cu Achitophel, unul din sfătuitorii regelui David, care trecuse În tabăra lui Abessalom, când acesta s-a revoltat. Dar cum Abessalom nu i-a ascultat sfatul, cu toate că era
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
solda Sinedriului, fără nici o legătură cu mesajul cristic. În fine, Evul Mediu va construi o adevărată biografie a lui Iuda, care merge de la naștere până la moarte, biografie calchiată În bună măsură pe mitul lui Oedip. PASAJ RETRAS Citim Într-o relatare (historia), deși apocrifă, că era un bărbat, În Ierusalim, pe nume Ruben, care, cu alt nume, se cheamă Simon, din tribul lui Dan, sau, după Ieronim, din tribul lui Isahar. El avea o soție care se numea (nuncupata est) Cyborea
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
de arginți”. El l-a vândut pe Isus de dragul banilor. Ioan Gură de Aur pare să nu țină seama de faptul că cei treizeci de arginți nu reprezentau, ca valoare, cine știe ce. O scriere apocrifă din secolul al XI-lea, intitulată Relatarea lui Iosif din Arimateea, Încearcă o explicație mai elaborată. Iuda ar fi fost nepot al lui Caiafa. El n-a crezut nici o clipă În mesajul lui Isus și ar fi devenit apostol numai pentru a spiona. Avem de-a face
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
Întâlnesc În grădina unui anume Philogenes, „grădinarul”, căruia Isus Îi vindecase fiul, pe Simon. Conform acestei apocrife, apostolul Bartolomeu Însuși ar fi fost de meserie grădinar. Scena mai are un element inedit: grădinarul conversează nu cu Maria Magdalena, ca În relatarea canonică, ci cu Maria, Maica Domnului. Într-o altă apocrifă celebră, cunoscută sub numele de Epistula apostolorum, datând, probabil, din sec. al IV-lea și păstrată numai În etiopiană și coptă, se spune că Isus Înviat li S-a arătat
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
mai mare suferință este tot criza conștiinței lipsite de repere, bântuită de întrebări, de gânduri și imagini disparate, funcționând în gol, până la pierderea identității, a oricărui sens. În Vizuina luminată (proză publicată postum în volumul din 1971), se revine la relatarea directă, dar pe un ton sensibil schimbat, mai patetic și cu o anume grabă în scriitură. Subintitulată „jurnal de sanatoriu”, narațiunea este o continuare a firului epic din Inimi..., sub forma rememorării unor evenimente trăite sau visate. Spațiu interior, „vizuina
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
etern actuale, în care personificarea naturii grandioase depășește orice „pitoresc” vlahuțian, iar hiperbolizarea senzitiv-sentimentală abia mai amintește uneori de homerismul livresc al lui Calistrat Hogaș. Reporterul-poet recidivează, în circumstanțe istorice diferite, dar în aceeași tonalitate hiperbolică, cu Meridiane sovietice (1953), relatare însuflețită a unei călătorii pe o sută de meridiane, de la Moscova la Vladivostok, cu ample incursiuni în timp, de la Caucazul lui Prometeu la construirea orașului de pe Neva de către Petru cel Mare, de la Revoluția din Octombrie la imaginea flotei aeriene sovietice
BOGZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285792_a_287121]
-
rândul său, Duhul cel rău, un roman popular ca temă și ca destinație. Povestitorul participă la derularea întâmplărilor, deslușind atent, ca într-o predică, înțelesurile cele mai evidente. Între B. Delavrancea din Sultănica și I. Slavici din Moara cu noroc, relatarea, în stil indirect liber, curge ba domol și senin, ba înviforată și obidită, după cum atenția se mută de la cei buni (Ion și Ileana Pușcariu din Măgura), la cei răi (Mayer Lipot, funcționarul chezaro-crăiesc) sau de la satul idilic și tihnit la
BORNEMISA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285819_a_287148]
-
că senzațională este însăși viețuirea la limita condiției umane. Principalele lui motive, atitudini și posibilități narative se regăsesc în romanul Cel din urmă erou (1943), care urmărește relevarea impactului dintre conștiința individuală (morală) și existența socială, complexă și paradoxală. O relatare târzie a unei călătorii din tinerețe este De la Thule la Taprobana (1969), în care apar și imagini ale fiordurilor Norvegiei, ale fumegoaselor teritorii islandeze, ale mărilor nordice sau descrieri fugitive ale deșertului și mănăstirilor arabe, ale monumentelor Indiei ș.a. Cu
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
tipuri decât în romane. Dar ținta principală a acestor memoriale era de a informa cât mai complet asupra locurilor vizitate. Autorul, în căutarea exactității, se documentează, face apel la lucrări istorice, cât și la datini și tradiții. Povestirile intercalate în relatare sunt scrise cu nerv. Orientul nu mai este cel convențional din Florile Bosforului. Mizeria, destrămarea, moartea domină. Descrierea cartierului Pera din Constantinopol este de un realism crud. B. a fost stăpânit de gândul perisabilității lucrurilor omenești și, prin el, un
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
decăderii unui ofițer mediocru, a dezamăgit. Celelalte - Conașii (1935), Primii și ultimii pași (1939), Margot (1942) - sunt simple aglomerări de manifestări telurice ale unei categorii sociale parazitare, cu pasiuni doar fiziologice. Este o proză de un realism tern, apropiată de relatarea faptului divers. Mult diferit este volumul Amintiri (1937), cântecul nostalgic al copilăriei, a cărei libertate provenită din lipsa de îngrădiri interioare, din inocență, devine imposibilă mai târziu. Este și o evocare lirică a mediului și persoanelor apropiate, în care afecțiunea
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
toate scrierile, analiza rămâne, totuși, stângace, iar pasajele descriptive, cu tentă prea pronunțat poetică, se află într-o oarecare discrepanță cu fluxul epic. Într-o tehnică adecvată genului scurt, intrarea în narație se face abrupt, faptele se succed cronologic, iar relatarea (adesea confesiune) se încheie odată cu stingerea conflictului urmărit. În schița Pe scară și în nuvela Din pricina dragostei, patima ajunsă la paroxism și teama de demascare constituie cauze ale unor crime. Personajul Barbu Ogriziș din nuvela În urma banchetului, cuprins de o
BALTAG-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285590_a_286919]
-
fragmente din viața unor personaje-satelit). Istoria în paralel a întâlnirii celor doi se compune din mici povestiri, scrise la persoana întâi, din perspectiva celor doi protagoniști, complicate prin includerea în ramă a unor alte povestiri. Este de-a dreptul captivantă relatarea aceluiași episod - clasica ciocnire dintre un el grăbit și cavaler și o ea încărcată de pachete, la ieșirea dintr-un magazin - din două perspective opuse, cum sunt cea feminină și cea masculină. Romanul are farmecul unei povestiri polițiste bine scrise
BALOTA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285587_a_286916]
-
despre carte scriind elogios G. Călinescu, Perpessicius, Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu, Camil Petrescu, Mihail Sebastian ș.a. Greu încadrabila într-o specie anume, creația lui B. a interesat și interesează că document al unei perioade istorice, dar și al unei experiențe-limită. Relatarea nuda, lipsită de ornamente, e compensata de darul înnăscut al povestirii. Departe de a fi o acumulare de atrocități, narațiunea impresionează prin calm, seninătate, împăcare cu viața și, nu în ultimul rând, prin umor și (auto)ironie. Precum la înaintași
BANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285603_a_286932]
-
Albert, care devine în intenția autorului român o alegorie a cuceririi Daciei de către Traian. Desfășurarea epică a Istoriei... este asemănătoare cu aceea a basmului Prâslea cel voinic și merele de aur, din colecția de mai târziu a lui Petre Ispirescu. Relatarea peripețiilor mezinului împăratului Acleton, plecat pentru a o regăsi pe aleasa inimii lui, satisfăcea nevoia de romanesc a unui public încă puțin evoluat, crescut în atmosfera poveștilor autohtone și a cărților populare. O anume fluiditate a versurilor, simplitatea limbii și
BARAC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285616_a_286945]
-
trăiri au un caracter paradoxal și sunt adesea destul de greu de separat de stările patologice de tip crepuscular, cele din timpul aurelor epileptice sau cele produse de administrarea de substanțe psihodisleptice. De o mare forță ilustrativă este, În sensul acesta, relatarea pe care o face Kirilov, În romanul lui F. Dostoievski Demonii, când Își descrie stările de extaz. Redăm În continuare acest fragment: „Există clipe, nu durează decât cinci sau șase secunde, nu mai mult, când simți brusc prezența armoniei veșnice
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
mele. Din acest motiv, ele pot fi comunicate celorlalți, dar pentru aceștia rămân de neînțeles, Întrucât sunt trăirile mele. Orice experiență sufletească este, și rămâne, personală. Eu nu pot Înțelege niciodată trăirile celuilalt, dar le pot cunoaște sau deduce din relatările persoanei respective sau din actele și conduitele, din reacțiile acesteia. Din acest motiv, numai o parte din ceea ce este persoana poate fi cunoscută și Înțeleasă. Restul rămâne a fi dedus, intuit. Ființa pentru ceilalți Dacă ființa pentru mine reprezintă persoana
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
un portret mult mai complex al eroului: domnitor, diplomat și om politic, strateg, ostaș, părinte și soț, cu calități și defecte pe măsura unei mari personalități. Alcătuirea cărții are mereu în vedere să aducă în prim-plan figura voievodului român. Relatările istoricilor străini sunt repovestite de B., care însă le înviorează printr-o viziune mai plastică, mai concretă. Sunt reproduse chiar și legende orientale, ce dau un aer de fabulos unor episoade și sporesc dimensiunile epopeice ale domnitorului și ale oastei
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
Prin tehnica alternării timpurilor verbale (trecut - prezent istoric), prin abundența epitetelor concrete, a metaforelor și a detaliilor semnificative, povestirea capătă culoare și viață. Amănunte, mici întâmplări sugerează stări de spirit colective, starea sufletească a mulțimii sau a unor protagoniști. Tonul relatării este când solemn și grav în reflecțiile despre soarta românilor, când dinamic, precipitat, în reconstituirea luptelor armate, când exact, concis și neutru în prezentarea contextului istoric european. Descrierea bătăliilor e realizată cu o bună știință a compoziției și a gradației
BALCESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285581_a_286910]
-
ale acestora, poziția socială a familiei în cadrul comunității, relațiile cu aceasta, dacă a beneficiat de un climat educativ pozitiv, funcțional sau, dimpotrivă, de un climat distructiv, nefavorabil (familie dezorganizată); - visele, aspirațiile de viitor; - dacă a suferit abuzuri în copilărie și relatarea primei experiențe de abuz; - perioada copilăriei, adolescenței, școală, pregătire profesională etc.; - căsătoria, motivele care au stat la baza acesteia, aspirații, valori, afinități comune cu partenerul de viață; - cum a decurs viața de familie în primii ani; - copiii; - istoricul relației violente
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
deținutelor, atitudinea lor postact față de fapta comisă, față de ele însele și lume în general. A întreba intervievatele despre istoria vieții lor și despre omorul în sine înseamnă a le provoca o introspecție cu consecințe dureroase în aria intimității. Reactualizarea și relatarea verbală despre experiențele traumatice au un conținut emoțional pentru intervievate, generând retrăirea terorii și a rușinii. A fi acceptat ca partener de discuție de către acestea cere o relație de încredere care trebuie construită anterior interviului ca atare. Această relație s-
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
variate tipuri de abuz, coexistând, în general, în aceeași relație: abuz fizic, psihologic, sexual, economic etc. Toate studiile privind teme atât de sensibile, cum este violența, întâmpină dificultăți în obținerea unei deschideri cât mai mari din partea subiecților care să faciliteze relatarea aspectelor intime ale vieții lor. Succesul va depinde în mare parte de modul în care sunt formulate și adresate întrebările, precum și de cât de confortabil din punct de vedere psihologic se simt subiecții în cursul interviului. Mai târziu, în relația
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
turistică”, „România pitorească”, „Curentul”, „Preocupări literare” ș.a.). Cu o evidentă percepție poetică a naturii, modelându-și impresiile după gesturile largi, retorice ale genului, B. caută mereu un analogon în imaginar al realului și produce simetrii bogate, ingenioase. Călătoria, ca și relatarea ei devin astfel „un prilej continuu de freamăt, de oprire, de exclamare”. Memorialistică propriu-zisă se află în Icoane argeșene (1944), resuscitare sentimental-anecdotică a copilăriei și a anilor de școală la Pitești, și în O carte trăită (1977), întoarcere târzie într-
BADAUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285532_a_286861]
-
unde se poate să fi devenit egumen. Își redactează cronica la cererea domnitorului Petru Șchiopul, recomandat acestuia, probabil, pentru instrucția și elocința sa aleasă, deopotrivă de mitropolitul Anastasie, ca și de logofătul Ioan Golăi, ochii ce supraveghează apoi din umbră relatarea. A scris în continuarea versiunii integrale a textului „magistrului” Macarie; păstrând tipicul cronologizării stricte (nu fără a lăsa să-i scape însă și destule „licențe” sau erori) și avansând în genere prudent în comentarii, deși instinctul epic, graba de a
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]