3,930 matches
-
Jules Verne marchează uneori condescendență sau chiar dispreț față de "sălbatici" sau "indigeni", cum se poate vedea în romanele "Cinci săptămâni în balon" și "Satul aerian". Jean Chesneaux și Olivier Dumas sunt însă de altă părere: Într-adevăr, acest gen de remarci sunt oczionale, personajele de culoare fiind în general prezentate dintr-o perspectivă pozitivă, cum e cazul lui Tom, Austin, Bat, Actéon și Hercule din "Căpitan la cincisprezece ani". Căpitanul Nemo nu-i judecă, ci chiar îi ajută pe papuași în
Jules Verne () [Corola-website/Science/298540_a_299869]
-
țap ispășitor dacă soluția militară nu reușește, dar Witos a refuzat să-i accepte demisia. Antanta a presat Polonia să capituleze și să intre în negocieri cu bolșevicii. Piłsudski, cu toate acestea, era un fervent susținător al continuării luptei. Cum remarca Norman Davies, la vremea aceea, mai ales în străinătate, „Piłsudski nu avea nimic din prestigiul de mai târziu. Ca revoluționar antebelic, el își condusese partidul la diviziuni și conflicte; ca general în Primul Război Mondial și-a condus Legiunile la
Józef Piłsudski () [Corola-website/Science/298587_a_299916]
-
înainte zisei mănăstiri"". Călimăneștiul,a fost vizitat dealungul existenței sale de oameni deosebiți ai culturii române. Amintim, că Mihai Eminescu, poetul național al românilor, trecând prin această așezare venind dinspre Ardeal și vizitând mănăstirea Cozia, în anul 1882, face o remarcă zguduitoare a stării de fapt a ceace ajunsese locașul ctitorit și totodata loc de odihnă veșnică a marelui domn Mircea cel Bătrân. Arată poetul în ziarul "Timpul" din 12 septembrie 1882: ""Cozia, unde este îmormântat Mircea I, cel mai mare
Călimănești () [Corola-website/Science/299606_a_300935]
-
de-al doilea război mondial. Stalin a introdus primul plan cincinal în 1928, planul fiind proclamat îndeplinit cu succes în 1932. Motivația care a dus la începerea unor ambițioase planuri de dezvoltare a țării într-o perioadă scurtă a fost remarca lui Stalin conform căreia Rusia era în urmă cu 50 până la 100 de ani în urma puterilor economice ale vremii, societatea sovietică fiind obligată să devină una industrială sau „avea să fie... zdrobită”. În 1927, consilierii i-au spus lui Stalin
Plan cincinal () [Corola-website/Science/299417_a_300746]
-
voce divină, lăuntrică (innere Stimme, spune Schiller), pe care o auzea Socrate. În multe locuri din textele traduse apare acest„enigmatic" daimonion, care o dată îl împiedică, o dată îl îmboldește pe înțelept să facă ceva și despre care s-a făcut remarca că spre deosebire de textele din „Apologia lui Socrate” de Platon, unde faimoasa voce lăuntrică, divină „reprezintă mai mult un avertisment personal, la Xenofon ea capătă un sens mai extins, autorizându-l pe Socrate să-și sfătuiască și amicii „ce și cum
Socrate () [Corola-website/Science/298868_a_300197]
-
teorie definitivă proprie a naturii cometelor, dar au prezentat unele încercări de presupuneri despre care acum se știe că sunt greșite. În pasajul introductiv, "Discursul" lui Galileo și Guiducci l-a insultat gratuit pe iezuitul Christopher Scheiner, făcând mai multe remarci agresive față de profesorii de la Collegio Romano în diverse părți ale lucrării. Iezuiții s-au simțit jigniți, iar Grassi a răspuns cu o lucrare polemică proprie, "Echilibrul astronomic și filosofic", sub pseudonimul Lothario Sarsio Sigensano, presupus a fi unul din elevii
Galileo Galilei () [Corola-website/Science/297696_a_299025]
-
Infernul discutabil", publicat în anul 1966: «Eu fac ceva ce mi se pare mai aproape de moarte decât de eroare, de viața omului decât de limbajul lui, care poate fi uneori o trădare a faptelor» (AID, 5). Criticul literar Ion Pop, remarca în acest sens: «Propunându-și ca obiectiv fapta, împotriva cuvântului, o astfel de poezie va fi expresia unei imense sete de real sau, mai exact, a unei subordonări sui-generis față de dinamica realului evocat în dimensiunile sale materi¬ale, haotice.» (PPg
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
a ajunge la Theater an der Wien din Viena pentru premiera operetei lui Strauss, Die Göttin der Vernunft, în 1897 înainte de moartea sa. Poate cel mai mare tribut pe care Brahms i l-a putut plăti lui Strauss a fost remarca sa că ar fi renunțat la orice dacă i-ar fi fost dat să compună valsul "Dunărea albastră". O anectodă datând din vremea când Brahms a făcut cunoștință cu Strauss este că fără rușine, ultimul dintre ei a notat cuvintele
Johannes Brahms () [Corola-website/Science/297802_a_299131]
-
în cercurile Laburiștilor nu a mai putut fi reparată. În ianuarie 1911, Churchill a făcut o vizită controversată la Londra pentru a asista la Asediul străzii Sidney. Nu se știe sigur dacă a încercat să dea comenzi operaționale. Arthur Balfour remarca, "el [Churchill] și un fotograf își riscau viețile. Înțeleg ce făcea fotograful, dar ce căuta un gentelman [The Right Honourable] ca el acolo?" Biograful Roy Jenkins sugerează că s-a dus acolo pentru că „nu putea rezista fără să vadă aceasta
Winston Churchill () [Corola-website/Science/297866_a_299195]
-
toate beneficiile lui. Nu cred că lucrurile astea sunt străine de el, majoritatea au fost verbalizate într-o formă sau alta, ceea ce face ca încercarea de a-l descrie să pară inutilă și redundantă. Într-o discuție cu el, orice remarcă făcută de ceilalți e luată în calcul cu mult înainte de a fi spusă, prea conștient de multiplele atitudini față de el. Bănuiesc că arta anticipării intervine atunci când deja te-ai obișnuit cu posibilitatea de a fi lovit din toate părțile. [caption
Instituțiile publice de cultură - niște frigidere în care cultura stă la rece? -Partea a-II-a () [Corola-website/Science/296171_a_297500]
-
politic, aș considera că „regizoarea filmului nu și-a pus problemele pe care el, Schwartz, le vede imediat; e o colonialistă - nu e capabilă să și le pună”. Să spunem întâi că în textul meu inițial nu apare nicăieri vreo remarcă referitoare la problemele pe care și le-ar fi pus sau nu regizoarea pentru acest final, ci doar o critică, din punct de vedere politic, nu estetic, a opțiunii pentru rezolvarea individuală a schimbării slujbei cu alta la fel de problematică. Prezumțiozitatea
Artă, politică, ouă încondeiate și forța de seducție a clovnului vestic. Din nou despre Toni Erdmann (I) () [Corola-website/Science/296165_a_297494]
-
dreapta, în asentiment cu radicalizarea fascista din lume la momentul actual. Poză din Vice Seară mergem la un fast-food să ne luăm mâncare. În autobuz doi bărbați mă întreabă agresiv dacă-s băiat sau față. Deși sunt deja obișnuită cu remarci de genul, de fiecare dată rămân puțin contrariata, gândindu-mă cine oare îi dă legitimitatea unui om să meargă spre un alt om necunoscut în autobuz și să o/îl întrebe: “Tu ce dracu’ ești? Băiat sau față? Sau ești
Marș, B.O.R.! () [Corola-website/Science/296180_a_297509]
-
atenții deosebite. Reamintește informațiile cuprinse în raportul din 12 martie 2008, apoi cere o atenție mai mare pentru limba istroromână amenințată cu dispariția, și exprimă necesitatea recunoașterii oficiale și a protejării minorității, recomandând Comitetului de experți să ia în considerare remarcile din acest raport în raportul său următor. Prin hotărârea autorităților croate, începând din 2010, la școala gimnazială „Ivan Goran Kovačić” din Čepić se promovează graiul istroromân, din care cauză are un regim special, adică poate să nu îndeplinească reglementările privitoare
Istroromâni () [Corola-website/Science/298498_a_299827]
-
ulei și în pastel. Un exemplu important este tripticul "Țigăncile", intitulat si "Bucuria vieții". Pictat în 1911, însă din păcate distrus în timpul războiului, tripticul măsura aproape 3 x 7 metri și înfățișa personaje feminine înconjurate de o natură luxuriantă. După cum remarca Petru Comarnescu, deși "chipurile sunt frământate de neliniște, încercări, suferinți, sugerându-ne aceste stări sufletești, trupurile țigăncilor par asemenea fructelor și florilor care nu întâmplător se află în preajma lor. Trupurile acestea, care nu au nimic din senzualismul vulgar, ci sunt
Cecilia Cuțescu-Storck () [Corola-website/Science/308694_a_310023]
-
1840. Emerson și-a publicat, fără să-l semneze, primul său eseu, „"Natură"”, în septembrie 1836. În 1838 a fost invitat la Harvard Divinity School pentru a tine un discurs absolvenților, care a rămas în istorie drept „"Divinity School Address"”. Remarcile sale au reușit să-i înfurie pe reprezentanții instituției de învățământ, ca și pe comunitatea protestanta, deoarece a negat divinitatea lui Iisus Hristos, considerându-l doar un om deosebit. La acea vreme, astfel de afirmații erau aproape inimaginabile. Din cauza lor
Ralph Waldo Emerson () [Corola-website/Science/308054_a_309383]
-
Si minor „Neterminata” (D. 759). Motivul pentru care a lăsat-o neterminată după două parți și câteva schițe ale celei de a treia rămâne o enigmă și este remarcabil faptul că nu a mărturisit motivul nimănui, deși, cum Brian Newbold remarcă, el trebuie să se fi simțit emoționat de ceea ce a reușit să realizeze. În 1823, Schubert, înafară de "Fierabras", a compus primul ciclu de lieduri de scară largă, "Die schöne Müllerin" (D. 795), pe versurile lui Wilhelm Müller. Acest ciclu
Franz Schubert () [Corola-website/Science/307549_a_308878]
-
autorități necesare oricărui stat modern, autoritatea judiciară, respectiv cea de taxare. O a doua slăbiciune majoră era sistemul un-stat un-vot. Astfel, se aștepta de la statele mai mari în populație o contribuție mai mare, deși aveau doar un vot. Benjamin Franklin remarca, "Să oferim coloniilor (statelor) mai mici o aceeași contribuție în bani și oameni și atunci vor avea un vot egal [cu a celorlalte]. Dar dacă vor avea un vot egal fără a avea o contribuție identică, atunci o confederație bazată
Articolele Confederației () [Corola-website/Science/306722_a_308051]
-
sapă în cotloanele întunecate ale trecutului subiecților. Atitudinea jurnalistei față de Șam Sharp este una de dispreț profund și ironic: Sharp este pentru ea un scriitor mediocru și banal care acceptase interviul doar din vanitate. Ca atare, rezultatul este plin de remarci acide și ironice, de sublinieri sarcastice ale tarelor, câteodată comice, ale scriitorului. La întilnirea acestuia după interviu, Fanny se comportă întocmai cum se purtase în articol: cu un dispreț fățiș și fără nici o urmă de regret față de simțămintele - si orgoliul
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
destul de grave pentru soții Ladlow: ea era pe punctul de a-l părăsi, iar el ar fi căzut din nou, poate irecuperabil, în depresia din care tocmai reușise să se salveze. Viața personală a jurnalistei nu este menționată deloc, singurele remarci privitoare la acest subiect se leagă de tatuajul pe care și-l aplicase în fragedă tinerețe, cănd fusese îndrăgostită-lulea de un așa-zis rebel. Prietenul actual al jurnalistei apare în scenă fugitiv și doar pentru a scoate în evidență faptul
Crudul adevăr () [Corola-website/Science/306736_a_308065]
-
frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [...] vlăguit[e] din cale-afară”, și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca, remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc, dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest, pe care căruța îl
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
că „zmeii” lui Luca erau de fapt niște „smârțoage [...] vlăguit[e] din cale-afară”, și descurajarea ce-i cuprinde pe el și pe Zaharia în fața necunoscutului. Acest sentiment este accentuat și de remarcile trecătorilor față de starea jalnică a atelajului lui Luca, remarci care sporesc în sarcasm pe măsură ce călătorii se apropie de destinație. Sunt prezentate totodată impresiile scriitorului față de peisajul moldovenesc, dimpreună cu preferința sa pentru peisajul montan dinspre vest, pe care căruța îl lăsa în urmă, în raport cu zonele de pe malul stâng al
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
Acest atac fără precedent venea de la o persoană care nu putea fi acuzată de sentimente pro-sovietice, Pîrvulescu fiind un apărător fervent al autonomiei PCR. De asemenea, la vârsta de 84 de ani, nu putea fi acuzat de ambiții personale așa că remarcile sale au fost considerate de presa occidentală ca o dovadă a nemulțumirii din rândurile partidului. Replici la discursul lui Pârvulescu au fost date de Ion Popescu-Puțuri, George Macovescu, apoi chiar de Nicolae Ceaușescu. Acesta din urmă l-a făcut trădător
Constantin Pârvulescu () [Corola-website/Science/308324_a_309653]
-
Benvenuti, Brugnoli, Bartolomeo Laurenti și Giovanni Battista Bassani. Deși acest fapt este plauzibil din punct de vedere istoric, informația rămâne neconfirmată, la fel ca și informația conform căreia contraltistul papal Matteo Simonelli l-ar fi învățat pe Corelli compoziție. O remarcă făcută de Corelli unuia dintre protectorii săi sugerează faptul că educația sa muzicală s-a bazat exclusiv pe vioară. Cronicile Accademia Filarmonica din Bologna indică faptul că Corelli a fost acceptat ca membru în 1670 la vârsta excepțională de 17
Arcangelo Corelli () [Corola-website/Science/308351_a_309680]
-
purchasing power parity". Deorece McDonald's este identificat cu cultura și modul de viață american, expansiunea sa internațională a fost denumită "Americanization" sau "imperialism american". McDonald's este ținta mișcărilor anti-globalizare în multe dintre țările lumii . Thomas Friedman a făcut remarca că nici o țară care posedă restaurante McDonald's nu a avut un război cu o altă țară cu restaurante McDonald's. Această teorie a fost infirmată de invazia SUA în Panama în 1989 și de bombardarea Serbiei de forțele NATO
McDonald's () [Corola-website/Science/307448_a_308777]
-
Thales, ca apeironul lui Anaximandru, ca aerul lui Anaximene ori ca focul Heraclitic. Pentru pitagoricieni "totul" era întruchiparea numerelor, inclusiv ceea ce noi numim noțiuni abstacte precum dreptatea, combinația, momentul oportun. Aristotel referindu-se la această metodă în Metafizica, face o remarcă critică: "dacă totul trebuie să participe la număr, se va întâmpla ca multe lucruri să fie identice". Tot Aristotel se întreabă cum pot numerele să fie la cauzele lucrurilor și evenimentelor din univers și în același timp constituienți ai cosmosului
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]