3,991 matches
-
dintre ele la ședința foto care urma să aibă loc În Sedona, Arizona. Lucia prefera un gen de aspect stil „cowgirl șic de la oraș“, care, gândea ea, s‑ar fi potrivit perfect pe fundalul munților stâncoși, dar Miranda Îi tot replica sarcastic că ea prefera să fie „șic, pur și simplu“, pentru că noțiunea de „cowgirl șic“ era, evident, o contradicție În termeni. Probabil că se plictisise până peste cap de „cowgirl șic“ la petrecerea fratelui lui B‑DAD. Am reușit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
discursul fără cuvinte“ (p. 404). Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul că Intermezzo ascunde o enigmă: nu știm ce se va fi petrecut Între oficializarea legăturii celor doi, rezultat - și acesta - al toanelor lui M. (stârnit de un coleg, replicase: „Facem pariu că, dacă vreau, mă pot Însura chiar mâine?“, pp. 373-374), și momentul morții Aurei. Romanul creează sugestia unei relații reciproc „devoratoare“, În ton cu sfârșitul tragic al eroinei. O recapitulare: atmosferă vie a Bucureștiului licean și studențesc, personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Avântul lui stârni mici surâsuri ironice primprejur. El însuși își dădu seama că a devenit patetic, că tonul lui nu cadrează cu locul, și tăcu mai jenat chiar decât Dumescu, care începuse să dea semne de nerăbdare. Rogojinaru, deși avea replica gata, ca să nu mai învenineze lucrurile, se mulțumi să mormăie ceva în farfuria lui. Doar Baloleanu zise încet, ca pentru masa lor: ― Foarte just, dragă Grigoriță, foarte adevărat! Bietul țăran nu știe decât să rabde, fiindcă nimeni nu l-a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-l urmărea pretutindeni ca o obsesie. ― Pe dumnealor nu zic să le intereseze, că le-am plictisit de atâtea ori, spuse Grigore resemnat, dar dumneata, care ești încă nou pe meleagurile noastre? ― Voi prefera să mă inițiez la fața locului! replică tânărul Herdelea, profitând de ocazie să provoace o nouă confirmare a invitației ce i-o făcuse Iuga. ― De asta să fii sigur că nu scapi! strigă Grigore, adăugând către ceilalți: îl iau cu mine la Amara să-mi ție de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
el, sub forme delicate, cu motive plauzibile, să se dezintereseze de mondenismul ei prea costisitor. Totuși răspunse cu indiferență: ― Ești drăguț, și-ți mulțumesc, dar mi-e să nu te sperie cifrele. ― Pentru tine nici o cifră nu mă poate speria! replică Grigore cu o privire în care ardea focul unei iubiri supuse. Ce nu făcuseră în cursul căsniciei lor până azi, făcură acuma: se consultară foarte grav despre toaletele Nadinei. Ea îi etală cele mai noi numere din revistele de modă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și să facă ordine în sat. Serafim Mogoș iar mormăi, ca și când ar fi avut un spin în inimă: ― Că nici jandarmii nu-s puși să batjocorească și să chinuiască degeaba pe oameni! ― Dar și oamenii să fie de omenie, Serafime! replică primarul energic. Și, de altfel, continuă către ceilalți, eu am isprăvit de spus. Să mai spuneți și dumneavoastră ce știți și cum socotiți. Numai pe urmă să nu zică nimeni că-s om rău și că n-a știut! Porniră
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
erotică și senzuală, încît uneori ți-e rușine să privești pe dansatori, adăugă Victor cu un ton mai serios. ― De ce nu spui mai bine, moralistule, că ție în general nu-ți place dansul și de aceea îi găsești toate defectele! replică Olga cu vioiciune, apărîndu-și pasiunea. Grigore nu se amestecă în controversă de teamă să nu ajungă la Nadina. Discuția alunecă asupra marii serbări ce o pregătea societatea filantropică "Obolul", pentru 19 februarie, la Teatrul Național. Era evenimentul monden cel mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cum s-a lăudat în opoziție, ar putea acuma să decreteze și exproprierea moșiilor sau măcar s-o anunțe, iar ăștia de jos, cât sunt de îngroziți de răscoala țăranilor, ar aplauda cu frenezie, pe onoarea mea! ― Tu glumești, Nicule, replică reporterul Universului, dar să știi că așa este cum ai spus! Eu am vorbit cu mulți deputați și senatori care declară că ei primesc orice reforme, oricât de radicale, chiar exproprierea, căci altfel nu mai e chip să se întoarcă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în pahar. Shiva își întindea aripile deasupra tejghelei, umbrele lor alcătuiau pe tavan un cerc rotitor, precum șarpele Kundalini mușcându-și coada. — Cine începe ? întrebă. — Începutul a fost deja făcut, spuse Cosmina, privind spre Efrem. — Suntem oameni în toată firea, replică acesta. — Poate că n-ar fi trebuit să venim aici, interveni Papi, care se vedea că plânsese. Nu ne mai folosește la nimic... — Aiurea, spuse Efrem. N-a murit nimeni. Șarpele se rostogoli pe deasupra capetelor lor. Strălucirea globurilor de sticlă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de libertate, mai mulți de-ai noștri decât am pierdut prin Dictatul de la Viena și prin cedarea Basarabiei și Bucovinei la un loc... De ce spui că i-am pierdut ? îl repezi Efrem. Sunt oameni vii, cu nume românești... — Ei da, replică Filip. Zilele trecute, scriam un articol despre diaspora și am vrut să spun ceva și despre fiii exilului. Adică despre români importanți care s-au născut și s-au educat în afara ținuturilor istorice, cum ar fi România de acum, plus
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
E cum ar fi o direcție, nu un loc. — Aicea e răsăritul... repetă Isaia, mulțumit că-și regăsise echilibrul. — De unde știi ? întrebă Bunelu, care urmărise nedumerit toată cusătura privirilor lui fără nod la ață. — Da’ voi de unde știți că nu ? replică Isaia. — Păi, nu știm... mărturisi Bunelu. — Atuncea aici e ! hotărî Isaia. De aicea plecăm, de la altar. Ne trebuie prapuri. Puțică se înființară, obișnuiți cu corvoadele de orice fel. Aduseră prăjini și cârpe, care putrede, care peticite, dar de o culoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cele cinci simțuri și acela era chipul său. Desenul lui Luca avea și aură, un cerculeț deasupra capului. „Ai văzut-o tu ?“, întrebase Tili. „N-am văzut-o...“, mărturisise Luca. „Dar toți magii au aură.“ „Numai cei care au găsit“, replicase Tili. „Al nostru n-a găsit. Poate că nu s-a născut încă Iisus al frunzelor.“ Iar Luca ștersese aura și o păstrase doar pentru el. Punând laolaltă cele patru desene, ca să le compare, copiii aflară că există pe lume
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
din țigară, cu ochiul pe jumătate închis, prețăluindu-l. Maca zâmbi către sfânta familie. — Hei, bună seara ! — Ce treabă ai tu ? răspunse hârâit bărbatul, mutându-și iscodeala de la un ochi la celălalt. Maca puse piciorul pe prima treaptă, fără a mai replica, și bine făcu, căci mucul de țigară ateriză cu precizie chiar pe urmele sale. — Mă bucur, aruncă el peste umăr, fără a mai lua în seamă hârâielile bărbatului, că sunteți bine. La primul etaj, dădu în casa scării peste un
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
strigă. Dar numaidecât gemu : Dacă mă lăsați în pace, n-o să spun nimic... — ăia la care spuneai mata nu mai sunt, șuieră Maca. Și pe ăștia noi îi doare undeva de ce- ai putea să le spui... Bătrânul vru să replice repede, pe negândite, dar se înecă, tușind la fel de uscat. — De ce ne faci hoți ? întrebă Tili, împungându-l cu degetul în piept, acolo unde, ascunzându-și punga de plastic, îl durea cel mai tare. Ce ți-am furat ? — Nu sunteți hoți
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
și nemurire. Ochii lui Nuharoo scânteiază, și ea face o plecăciune adâncă. În frunte cu Nuharoo, toate șapte ne ridicăm și apoi cădem în genunchi, iarăși și iarăși. Ne facem plecăciunile față de împăratul Hsien Feng și Marea Împărăteasă. Ne cântâm replica la unison: — Vă dorim Majestăților Voastre zece mii de ani de viață. Să vă fie norocul la fel de plin precum Marea Chinei de Est și sănătatea la fel de verde precum Munții Sudici. 5 După apusul soarelui sunt condusă înapoi la familia mea într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
gândurile se transformă în păstăi moi. Ia-o, șoptește el. Ești pregătită? — Pregătită... pentru ce, Majestatea Voastră? — Nu mă dezgusta. Ridică-ți fundul. Nu asta urmărești, sămânța mea? Ce se așteaptă Majestatea Sa să spun? — Spune-ți replicile. — Replici? Ce replici? Am... am uitat replicile. Nu vreti să fiți plictisit cu ceva ce ați mai auzit spunându-se de sute de ori. — De dragul strămoșilor mei, taci! Hsien Feng se trage deoparte. Îl privesc și îl găsesc atrăgător în goliciunea sa. Aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dar nu prea putea să refuze, din moment ce recunoscuse deja că era liberă. —Ăă, normal. Sună mișto. O să discutăm ce și cum săptămâna asta. Și, bineînțeles, dacă Îți „amintești“ brusc orice legat de noaptea trecută, accept și asta. —Răutate, i-am replicat. Ea râse doar. —Să te distrezi cu viitorii tăi socri, m-ai auzit? Să fii foarte atentă când Îți spun exact câți nepoți vor, grupați pe sexe și culoarea ochilor. Până la urmă, ai și tu anumite obligații de-acuma... M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
facultate și Îi spusese să n-o ia personal că tatăl ei se culca cu secretara, pentru că În mod evident asta nu afecta dragostea lui pentru ea. Penelope fusese atât de șocată Încât Întrebase doar: „De unde știi?“, iar Abby Îi replicase pe un ton Îngâmfat: „Glumești? Dar cine nu știe?“ — Ai văzut-o pe târâtura aia și nu mi-ai spus? Ce ți-a zis? —Ca de obicei. Te vei bucura să auzi că acum e la apogeul lumii media. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Îndoială În regulă, am explicat, Întrebându-mă dacă merita să urc treisprezece etaje pe scări decât să aștept liftul și să-i Îndur conversația. —Ei bine, hai să spunem doar că am eu o senzație că va fi mai bine, replică el, cu ceea ce era, fără doar și poate, un semn complice cu ochiul. —Mmm, serios? am spus, uitându-mă cu disperare la ușile liftului și dorindu-mi să se deschidă. Ar fi drăguț. —Mda, de la mine ai aflat pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
dreptul la replică. Articolul 49 (1) Dreptul la replică nu poate fi solicitat: ... a) pentru opinii și judecăți de valoare; ... b) în situația în care radiodifuzorii au respectat principiul audiatur et altera pars; ... c) în situația în care se solicită replica la replică; ... d) în cazul în care radiodifuzorul răspunde acuzațiilor unei persoane, cu condiția să nu afecteze drepturile sau interesele legitime ale unui terț; ... e) în cazul unui acord scris încheiat de radiodifuzor cu persoana lezată. ... (2) Respectarea principiului audiatur
EUR-Lex () [Corola-website/Law/216221_a_217550]
-
dreptul la replică. Articolul 49 (1) Dreptul la replică nu poate fi solicitat: ... a) pentru opinii și judecăți de valoare; ... b) în situația în care radiodifuzorii au respectat principiul audiatur et altera pars; ... c) în situația în care se solicită replica la replică; ... d) în cazul în care radiodifuzorul răspunde acuzațiilor unei persoane, cu condiția să nu afecteze drepturile sau interesele legitime ale unui terț; ... e) în cazul unui acord scris încheiat de radiodifuzor cu persoana lezată. ... (2) Respectarea principiului audiatur
EUR-Lex () [Corola-website/Law/176552_a_177881]
-
l-a numit prim-ministru pe István Tisza, fiul fostului premier și partizan al dualismului, iar legea armatei a trecut forțat prin Parlament. Problema nu era totuși rezolvată definitiv. Alegerile din 1905 au dus la victoria opoziției. Franz Joseph a replicat acestei provocări amenințînd că va introduce votul universal pentru bărbați și votul secret, măsuri care aveau să fie aplicate în Austria în 1907. În caz că ar fi fost introdus în Ungaria, un asemenea act ar fi pus capăt atît dominației naționale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ne amintim că Serbia independentă era strîns legată, sau, mai bine zis, devenise în perioada aceasta dependentă de monarhia dualistă. Politica imperiului de cooperare cu sîrbii corespundea deci relațiilor prietenești stabilite cu Belgradul. După cum era de așteptat, naționaliștii croați au replicat. Starčević, liderul lor cel mai popular, a rămas extrem de influent pînă la moarte, adică pînă în 1896. Țelurile partidului său, Partidul Drepturilor, erau crearea unui stat croat independent și respingerea cooperării atît cu Viena cît și cu Budapesta. El continua
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
care făceau parte un mare număr de sîrbi ai căror strămoși fuseseră vreme de secole cei mai credincioși soldați ai împăraților habsburgici. Comandantul Purić din regimentul Užice și-a condus oamenii în paisprezece atacuri, la care cei de la Lika au replicat prin contraatacuri fulgerătoare. În timpul unuia dintre acestea, Purić i-a apostrofat: " Predați-vă, de ce să muriți prostește ?", la care ei au răspuns: "Ai pomenit vreodată ca sîrbii să se predea?"5 După începerea războiului, primul stat care a ajuns la
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
cuvîntare în fața miniștrilor săi, în care "a evocat pagină cu pagină istoria sîrbilor. El a omagiat osemintele strămoșilor eroi militanți ai Serbiei, bătălia de la Kosovo, prinții legendari ai începuturilor Serbiei și lupta împotriva turcilor." Maček, care dorea menținerea păcii, a replicat, argumentînd că "sîrbii nu pot duce o politică națională sănătoasă prin stîrnirea unor emoții puternice."31 Cea mai mare parte a miniștrilor aveau o opinie asemănătoare; ei nu voiau să provoace un atac al Germaniei. În ciuda ezitărilor iugoslavilor, Hitler a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]