4,965 matches
-
mod greșit, stilului romanesc - s-a încercat stabilirea unei baze epistemologice comune pentru ceea ce Trachtenberg numește "schimb de subiectivități" (273). Datorită naturii sale abstractizante, curentul dominant de jurnalism obiectiv nu a izbutit să vină la momentul respectiv cu un apel retoric la intuiția comună, sau ceea ce Trachtenberg descria în altă parte drept "detaliul intuit" (278). Crane își anunță fățiș intenția de a înlătura distanța dintre subiectivitate și lumea obiectivată, în povestirea "An Experiment in Misery" când, după ce vede o persoană fără
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
unei "brute" care reușește să imite vaporul Robert E. Lee, reiterând astfel statutul rasial de Celălalt al lui Jones. Totuși, Hearn este chibzuit în alegerea detaliilor și a adjectivelor calificative care descriu eforturile lui Jones sau mai degrabă prin apelul retoric la intuiția comună, prin care cititorul este invitat să ia parte la experiența personajului: "Și-a dus brusc ambele mâini la gură, așezate în mod concav, și-a umflat pieptul adânc, și a scos un strigăt lung, profund, armonios, care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care nu fluieră niciodată și nu are nici un nume - un vas alunecând zgomotos pe lângă maluri necunoscute către un port ciudat, în care obiectele nu au umbre și până și visurile sunt moarte" (12). "Transmigrarea" simbolică a fost încheiată în mod retoric pentru că nu mai există visuri legate de "cealaltă" lume. În plus, obiectele care nu au umbre nu mai sunt obiecte din lumea înconjurătoare. Într-un fel, Hearn s-a sustras concluziilor majore, inițial pe calea universului particular, pentru ca ulterior să
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
și uluirea oamenilor din fiecare colț al lumii" (Kerrane and Zagoda, 76). Prin compasiune, prin cuvintele directe ale altora vorbind în numele lor propriu, prin apelul la un numitor comun al dialectelor și aspectului exterior, Cahan a încercat să reducă distanțele retorice și culturale - să depășească "scindarea" de care vorbea Rischin - dintre subiectivitățile alienate care se confruntă una cu Cealaltă. În aceasta constă alegoria culturală. Astfel, ar fi poate potrivită constatarea conform căreia jurnalismul literar din această perioadă nu s-a opus
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
este remarcabil deoarece atunci când acesta descrie gestul lui Pocahontas de a-i lua capul în brațe și a-și așeza propriul cap deasupra lui, descrie o scenă de tandrețe psihologică și de sacrificiu de sine. Astăzi, o astfel de strategie retorică - dacă relatarea lui Smith este adevărată, deoarece specialiștii în domeniu au dezbătut deseori această problemă - ar fi considerată "romanescă" deoarece evită abstracția analizei istorice atente și "moderne". Acest pasaj dezvăluie cât de mult și cu câtă ușurință se amestecau tehnici
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
dezvăluie cât de mult și cu câtă ușurință se amestecau tehnici precum descrierea într-o narațiune a cărei intenție fundamentală era, după cum sugerează și titlul, de a zugrăvi o istorie. Astfel, în povestire se pot observa două nuanțe de intenție retorică: pe de-o parte de a relata faptele unei întâmplări și pe de altă parte de a spune o poveste. Aceste două nuanțe aduc dovezi legate, în general, de originile practicii jurnalistice din America și în special de originile jurnalismului
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în principal informația și modelul discursiv. În schimb, este mai corect să sugerăm că, până de curând, era în general o variantă îmbinată într-o măsură mai mare sau mai mică cu ceea ce numim astăzi știrile obiective. Originile acestei dihotomii retorice pot fi ilustrate cu un exemplu antic: Platon, adversarul poeziei, a adăugat totuși o notă de înfrumusețare literară relatării sale despre execuția lui Socrate în 399 î.e.n. În relatare, Criton, care vine să ducă la împlinire pedeapsa cu moartea impusă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
din 1893, pe când lucra ca reporter pe Wall Street, nu putea scrie o știre despre un om de afaceri ruinat care plângea. Mai important însă este faptul că relatarea lui Platon despre moartea lui Socrate sugerează că distincțiile dintre tropii retorici a ceea ce numim azi informație și modele de relatare nu erau atât de importante atunci pe cât sunt astăzi în rapoartele despre experiențele lumii reale. Cu toate acestea, acta, sau buletinele oficiale romane demonstrează faptul că această preocupare era conștientizată. Acta
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
nu se făcea o deosebire prea mare între fapt și ficțiune, jurnalismul literar narativ timpuriu a trebuit eventual să respingă poveștile ficționale. Înainte de a examina acea respingere, trebuie să înțelegem mai bine cu ce se confruntau din punct de vedere retoric relatările în proză narativă în secolele al XVI-lea și al XVII-lea și, într-o măsură mai mică, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Odată cu creșterea volumului de proză în limba engleză, o primă problemă care
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Sub influența noului sistem, această problemă a dat naștere la o competiție. Ar trebui să fie stilul mai important decât conținutul sau invers? Ce se ascunde în această dispută este întrebarea dacă experiența fenomenală ar trebui limitată după o politică retorică și simbolică înaltă. Aici se observă popularitatea temporară a eufuismului, un stil artificial care folosește în exces antiteze, comparații neobișnuite, aliterații și asonanțe și care conține numeroase referințe clasice și biblice. Problema fundamentală a eufuismului era una de exces retoric
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
retorică și simbolică înaltă. Aici se observă popularitatea temporară a eufuismului, un stil artificial care folosește în exces antiteze, comparații neobișnuite, aliterații și asonanțe și care conține numeroase referințe clasice și biblice. Problema fundamentală a eufuismului era una de exces retoric. Problema nu este utilitatea comparației, sau antiteza și aliterația, ci faptul că aceste figuri de stil erau folosite în exces iar rezultatul riscă să fie pur stilistic, aproape lipsit de conținut. Drept consecință, o realitate simbolică elaborată a pus în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
mai bun și prin aceasta la o retorică mai corectă, o circumstanță evidentă în prezent în numeroasele noastre manuale de folosință. Problema stilului este încă o variație în plus peste ce poate fi caracterizat drept "imaginea distanțată a trecutului absolut retoric". Chestiunea imaginii distanțate a trecutului absolut retoric va fi atacată din ce în ce mai mult pe mai multe fronturi. Un exemplu de o provocare la adresa presupunerilor în legătură cu modul în care lumea ar trebui să fie percepută și un atac asupra artificialității eufuismului poate
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
retorică mai corectă, o circumstanță evidentă în prezent în numeroasele noastre manuale de folosință. Problema stilului este încă o variație în plus peste ce poate fi caracterizat drept "imaginea distanțată a trecutului absolut retoric". Chestiunea imaginii distanțate a trecutului absolut retoric va fi atacată din ce în ce mai mult pe mai multe fronturi. Un exemplu de o provocare la adresa presupunerilor în legătură cu modul în care lumea ar trebui să fie percepută și un atac asupra artificialității eufuismului poate fi găsit în cel mai vechi tratat
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în acea poezie, tradiția iubirii curtenești a lui Sydney și Spenser care a oprit cu atâta succes nobilele (și implicit toate femeile) de la o participare deplină în treburile cetățenești. Jane Anger a făcut acest lucru atacând direct - și demontând - poziția retorică arogantă a stilului misoginului: "Dorința oricărui bărbat de a-și arăta propriul stil în scris este de nedescris, iar mințile lor sunt atât de preocupate de stil încât nu se îngrijește nimeni de conținut. Se avântă în retorică la fel de des
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
inspirația divină, o inspirație reflectată în tradiția poetică a iubirii curtenești (272). Avantajul substanței față de stil și al reprezentării corecte a realității față de inspirația divină pune sub semnul întrebării ipotezele ideologice ale vremii. Un astfel de stil lipsit de înflorituri retorice a ajuns să fie numit un "stil simplu", modelat în așa fel încât să poată relata despre lumea înconjurătoare. Afirmația lui Anger poate fi înțeleasă ca semnul istoric al unei tranziții ce a avut loc în scrisorile englezești - și în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
clarifica lucrurile, așa cum spune o maximă jurnalistică îndrăgită, deși nu putem exclude posibilitatea că W. Kemp urmărea la rândul său să profite de reușita sa precum profitaseră scriitorii de balade. La Kemp se poate observa încercarea de a evita excesele retorice atunci când își permite câteva aliterați elaborate și antiteze - influențe ale eufuismului: "eu, altfel numit Caualiero Kemp, maestrul dansatorilor Morris, primarul orașului Heighs și singurul care face clopoțeii să zornăie și cel mai bun dansator dintre Sion și muntele Surrey, am
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Sion și muntele Surrey, am început să dansez cu voioșie de la drepții și onorabilii lorzi ai Londrei la dreptcredincioșii (și bogații) primari ai orașului Norwich" (5). Dar odată cu derularea firului narativ, Kemp abandonează în mare parte eufuismul și vechea "realitate" retorică a unei lumi lingvistice și foarte simbolice, intrând în schimb în "realitatea" unei lumi temporale sau empirice. Sau, după cum o caracterizează C. S. Lewis, "firul narativ o ia rapid pe un alt drum; detaliile întâmplării, amuzamentul oferit la fiecare loc
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
în prezent le asociem cu jurnalismul literar narativ. Poate că cea mai importantă contribuție adusă de scriitorii de jurnale de bord jurnalismului literar narativ a fost evoluția stilului prozei sau a stilului simplu, din ce în ce mai eliberat (dar nu imediat) de înflorituri retorice tip Lyle. După cum a observat Douglas Bush în secolul al XVII-lea: Atunci, dacă considerăm această perioadă ca fiind a prozei retorice și poetice, trebuie să ținem cont de faptul că autorii de jurnale de călătorie erau în general oameni
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
literar narativ a fost evoluția stilului prozei sau a stilului simplu, din ce în ce mai eliberat (dar nu imediat) de înflorituri retorice tip Lyle. După cum a observat Douglas Bush în secolul al XVII-lea: Atunci, dacă considerăm această perioadă ca fiind a prozei retorice și poetice, trebuie să ținem cont de faptul că autorii de jurnale de călătorie erau în general oameni simpli cu scopuri utilitare care au produs un volum imens de proză simplă fără să fie conștienți de acest lucru". În continuare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
ca fiind dincolo de aprecierea subiectivă și este în contrast cu vizita lui Thomas Hardy - imaginară și subiectivă - a Titanicului scufundat pe fundul Atlanticului atunci când scrie "Over mirrors Meant/To glass the opulent/The sea-worm crawls - grotesque, slimed, dumb, indiferent"65 (7). Strategia retorică a lui Hardy cere atenția subiectivă în fața ambiției umane și a trufiei, care a crezut că Titanicul nu se putea scufunda, dar care a ajuns să fie indiferent viermilor de mare. În timp ce indiferența stilului obiectiv sedează conștiința, indiferența viermelui de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
discursuri dacă vrem să stabilim o bază istorică a acestui gen, care, în ciuda recunoașterii sale tot mai largi, "rămâne în bună măsură neexplorat de cercetători" (Connery, Research Review, 1). Acest capitol încearcă să localizeze jurnalismul literar narativ ca o funcție retorică specifică față de alte forme de proză nonficțională, și de asemenea legăturile lui cu formele de eseu discursive tradiționale. De asemenea, încearcă să clarifice de ce jurnalismul de senzație este în felul său un jurnalism obiectiv și de ce apariția jurnalismului literar narativ
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
să aibă o prezență proeminentă și să joace un rol important - dacă amintim aici numai conținutul unor publicații precum National Enquirer și New Yorker și investigațiile încununate cu premii ale presei de investigație. În acest capitol explorez relațiile dintre modurile retorice tradiționale și eseurile discursive și mai tradiționale, examinez relația jurnalismului literar narativ cu jurnalismul de senzație și relația lui ambiguă cu cel de investigație. Una din metodele de înțelegere a similarităților și diferențelor dintre jurnalismul literar narativ și celelalte forme
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
altul. De aici, soluția de a identifica textele lui Crane și Mencken este una de a descoperi care dintre modalități predomină - iar la autori ca E. B. White vom avea parte de o încercare frustrantă pentru cei legați de formele retorice clasice mult mai rigide. O asemenea înțelegere ne-ar putea ajuta să distingem între eseul ceva mai tradițional și narațiunea nonficțională și jurnalism. În timp ce jurnalismul literar narativ, jurnalismul de senzație și cel de investigație pot să facă apel la tehnicile
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
scufundarea "a fost opera inamicului" (subliniere adăugată). Dar, pentru că reportajul de pe prima pagină era senzațional, el mima atributele unei informații model, chiar dacă această informație era coruptă, pentru că era mai degrabă discursivă decât narativă. În acest loc cele patru vechi modalități retorice tradiționale își demonstrează utilitatea pentru că scot la lumină transferul care are loc între expoziție și argument. Ideea lui Schudson este că modelul informațional este în chip fundamental expozitiv, intenția sa retorică fiind expunerea unei experiențe verificabile. Totuși, exemplul lui Maine
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
decât narativă. În acest loc cele patru vechi modalități retorice tradiționale își demonstrează utilitatea pentru că scot la lumină transferul care are loc între expoziție și argument. Ideea lui Schudson este că modelul informațional este în chip fundamental expozitiv, intenția sa retorică fiind expunerea unei experiențe verificabile. Totuși, exemplul lui Maine este puternic deformat de modul argumentativ în încercarea de a stârni indignarea și de a induce o convingere emoțională. Informația sau accentuarea discursivă poate fi reflectată în chip similar în jurnalismul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]