6,418 matches
-
pentru claritatea demonstrației. A doua zonă de unde au dispărut adevăratele exigențe ale spiritului critic este chiar... critica literară curentă, de cronică săptămânală. Ea abdică de la spiritul critic, atunci când pretinde că deține, proclamă, definește, în exclusivitate, adevărul critic absolut. Respectiv, când revendică pentru judecățile sale valoarea absolută, indiscutabilă, definitivă. S-a și spus, de altfel, că impresionismul este prin excelență dogmatic. Deci când afirmă: X are talent, Y nu are, Z intră în literatura română, Y nu intră ș.a.m.d. în
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
dovezi. Nu îndrăznesc să spun că a fost și un gest de «rezistențăă intelectuală; noțiunea s-a banalizat și depreciat azi. 2) Pentru a întemeia, a «inventaă, a «descoperiă o tradiție hermeneutică românească de la care eu (și alții) să se revendice în lucrările lor viitoare. Ca să nu plutesc total în aer, am construit această «hermeneutică a lui Mircea Eliadeă din elementele operei sale. Atât și nimic mai mult. în unele momente de cumpănă, dezgustat de multele mizerii rezervate de deceniul al
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
ideilor religioase, dar și explicații ale etimologiilor numelor comune, de ex., cuvântul șaman, în concluziile studiului Șamanismul și tehnicile arhaice ale extazului. În Comentarii la legenda Meșterului Manole găsim corporații de metalurgiști, fierari și făuritori de arme, purtând numele sau revendicându-se de la prototipuri mitice; de asemenea, prin magia numelui, frații, Stoian și Stoiana, participă "la statornicia absolută, la tot ceea ce stă în această lume de alunecări și căderi, la realitatea ultimă"19). Interesant este și faptul că, în interviul acordat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
după Sânziene, vorbește și Marius Sala, atribuindu-i originea din Sanctus Iohannes (varianta intermediară, Sândziană)18. O altă ipoteză etimologică este cea a lui Vasile Pârvan care preia de la Sextil Pușcariu etimonul Diana pentru Zâna și consideră că Sânziana se revendică din Sancta Diana, fiind "o formă eufonică, analogistică, de ordin secundar" a lui Sânzana, iar închinătorii Dianei - Dianatici, zănatici 19. Pe urmele lui Vasile Pârvan, pentru E. Lozovan, faptul că Sânziana, zeitate lunară, provine din Sancta Diana "nu ridică nicio
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
un anumit eveniment în viața dumitale, v-ați fi logodit"91. Cuplul Ariadna-Dionisos nu se realizează nici de astă dată. Este, în fond, aceeași mișcare de fugă a personajului masculin care nu ghicește fata. Numele ei de familie, Palade, se revendică de la Pallas, " Fata"92 (semantismul acestui designator, întâlnit și în piesa Columna nesfârșită, era definit de către Eliade într-o scrisoare ca "muză, inspirație, destin" - vezi infra; În curte la Dionis este "fata verde, Una"). Premoniția în trecut a lui Beldiman
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și pietros, de nu puteai să-ți iei ochii de pe el, și fața îi era blândă și dulce, ca de zeiță, cu buzele cărnoase, însângerate, și ochii negri, arzători, de te făceau să tremuri"427. Jidovii sau uriașii de unde își revendică descendența, sunt primii oameni creați de Dumnezeu și căror seminție a pierit la potop, anormalitatea Oanei fiind "semnul unei biologii sacre" 428. Episodul împreunării cu taurul are rădăcini și în credințele populare autohtone legate de strămoșul totem: "poate sufletul acel
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
plăcea, sau ce-i convenea. Dar mitologia aceasta se întemeia pe câteva date reale, abil, chiar fabulos elaborate de acel grup de scriitori și artiști care se entuziasmaseră de Leana"583). Numele proprietarilor grădinilor de vară, Iancu și Enache își revendică același etimon, fiind derivate ale formei neogrecești Ian. La origine, numele Ion reproduce un vechi nume personal ebraic Johanán, teoforic frazeologic. Intenționalitatea numelor în cauză a fost legată de timpul solstițial în care are loc întâlnirea dintre spectatori și artistă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
de conștiință sunt interschimbabile (Dionis a visat că este Dan sau invers?). Totuși, în mijlocul entuziasmului general, prietenii îl cheamă cu numele cunoscut, însoțit de apelativul familiar tuturor, "cuconul Dominic" ca pentru a-l trezi la singura realitate posibilă care îl revendică: "Îl priveau toți cu bucurie amestecată cu spaimă, înghesuindu-se unul într-altul ca să-l vadă mai bine, repetându-i, exclamând, numele (s.m.)"826. Evenimentele relatate își păstrează coerența până la final: călătoria lui Dominic Matei nu putea fi decât în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rom. soare). Este interesant cum teoriile lingvistice și istorice demonstrează (Vasile Pârvan) sau vin să confirme (Mihai Vinereanu, Christian Ionescu, E. Lozovan) ipoteza etimologică a lui Eliade din Istoria credințelor și a ideilor religioase, faptul că sărbătoarea Sânzienelor care își revendică etimologia de la latinescul Sanctae Dianae, a împrumutat numele sărbătorii creștine a Sfântului Ioan Botezătorul (Sanctus Dies Iohannis) cu care se suprapun aceste datini străvechi. Matei Călinescu care respinge derivarea etimologică a lexemului Sânziene din Sanctus Johannes, utilizează mitologia solstițială, stabilind
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Gore, efectele de putere ale numelui funcționează asemenea unui bumerang: deși îndreptate asupra celor din jur au rolul de se întoarce tot la el, de a-l impresiona tot pe el. Gore și Egor (privit ca anagramă a celui dintâi) revendică același etimon (verbul gregoréo "sunt complet treaz") împărtășesc experiențe fantastice legate de cea mai dură confruntare inițiatică. (Veghea este un motiv de importanță cardinală în proza lui Eliade; unul dintre personajele Nopții de Sânziene își intitulează piesa Priveghiul). Numele al
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Înțelegerea personajului literar", în Excelsior, anul I, nr. 2, Cluj-Napoca, 1992, p. 15. 30 Ivan Evseev, Cuvânt-simbol-mit, Editura Facla, Timișoara, 1983, p. 26. 1 "Semantica formală, devenită, la Richard Montague, semantică a modelelor teoretice sau semantică a lumilor posibile, se revendică de la tradiția analitică în logica și filosofia continentală și, mai cu seamă, cea anglo-americană" (Ștefan Oltean, Lumile posibile în structurile limbajului, Editura Echinox, Cluj-Napoca, 2003, p. 7). 2 Despre lectura semnelor, "tehnică a semnelor progresive", narațiunea care devine o "arhitectură
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Gaston Bachelard, mai puțin cu o oarecare știință a irealului, cât cu o știință a suprarealului; ea încearcă să facă lucrurile inteligibile, nu numai în funcție de linii de forțe superficiale, ci mai degrabă în funcție de curenți subterani, care circulă în profunzime; ea revendică mai puțin o știință transparentă, cât o știință densă, ce nu ar putea fi asimilată obscurității sau confuziei"891, ori unei forme de iraționalism. Această știință a complexității nu este privită de către Wunenburger ca incompatibilă cu știința clasică. Nu din
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și al muzicii rock și folk. Sentimentul romantic al naturii fusese perceput în cultura occidentală drept irațional, utopic, în contradicție cu ideea de progres. Tinerii asociază reîntoarcerea la natură cu sentimentul de opresiune într-o lume artificială, înstrăinată, abstractă. Ei revendică natura într-un mod personal și profund. Revendicarea apare îndeosebi în mediile urbane tehnicizate, industrializate, birocratizate și contrastează puternic cu ideologia dominantă a unui progres manifestat prin luarea în posesie de către civilizația umană, prin mijloace tehnologice, a întregii planete. Raționamentul
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
dezvăluie rădăcina comună a tuturor acestor opoziții ierarhice care structurează relațiile de putere. În cele din urmă putem vorbi despre un nou mod de gândire științifică ce le este propriu științelor vieții și ale mediului. De asemenea, gândirea post- modernă revendică depășirea bipolarităților specifice modernității de inspirație cartesiană, ceea ce poate duce la interogații filosofice specifice depășirii cadrului conceptual și supozițional tradițional. În fine, în conexiune cu alte direcții de cercetare, etica mediului are legătură cu alte proiecte critice cu conținut politic
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
o analizez vizează statutul moral al unor entități colective sau al unor totalități, așa cum sunt speciile, ecosistemele sau biosfera ca întreg 46. Recunoaștem faptul că grupurile de oameni se pot constitui formal și își asumă, ca grupuri, anumite responsabilități, și revendică, tot la nivel de grup, anumite drepturi. Aceste drepturi și responsabilități nu sunt reductibile la drepturile și responsabilitățile membrilor care le compun. Este de discutat dacă un asemenea grup este o structură abstractă sau o mulțime de indivizi, dar acceptăm
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
pe științele vieții Un asemenea argument poate porni de la considerații de felul celor prezentate mai sus, în legătură cu noul mod de gândire științifică specific științelor vieții. Unii teoreticieni găsesc un asemenea temei în biologie, așa cum fac Schweitzer și Regan, alții se revendică de la teoria evoluționistă sau de la ecologia generală, ca în cazul lui Commoner. În general, teoreticienii mediului se folosesc de rezultatele cercetării științifice pentru a arăta că omul este în relație de continuitate biologică și ecosistemică cu celelalte viețuitoare. Dar și
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
libere, care au capacitatea de a-și exercita drepturile și de a-și asuma obligații corelative față de alții, în sensul că libertatea de a acționa presupune și datoria de a respecta drepturile altor persoane autonome și libere; - capacitatea de a revendica drepturile pe care o are o persoană autonomă; - totuși, libertatea și obligațiile sunt limitate în sensul că sunt corelate cu anumite principii de dreptate rezonabile sau care pot fi susținute și apărate pe o bază rațională. Bandman consideră că pornind
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
rămânea de văzut, însă era limpede că a se lăsa citiți într-o oarecare măsură constituia, pentru nomazi, condiția primirii de ajutor. Oricum, nu asemenea considerații de la sine înțelese îi preocupau pe protagoniștii întâlnirii; de fapt, pretinsa lor ignorare le revendica pe deplin energiile creatoare. Fiecare din cele două grupuri se străduia să afișeze un deficit de vigilență și putere de înțelegere, spre a spori confortul iluzoriu al celeilalte tabere. A-și instala interlocutorul pe terenul dezavantajos al lipsei de adevăr
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
abisul incertitudinii ecranat de ele. Și de-o parte, și de cealaltă, o pletoră de asemenea ofrande în țiplă foșnitor vorbitoare se îngrămădiră fastuos în spațiul dintre interlocutoare, îndiguind cu bunul lor gust pauperitatea extremă din care proveneau. Revărsarea lor revendică festiv transparența, făcând-o să reflecte, docilă, chipul și intențiile primitorului, iar pe el să se simtă astfel mai înstărit; pentru orice eventualitate, o sărăcie lucie general umană își luă măsuri de protecție, de parcă până și penuria cea mai profundă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ne naștem vite în măsura în care suntem gata să acceptăm un destin hotărât de alții, irosindu-ne forța combativă capabilă să nască începuturi diferite. Picasso s-a identificat profund cu ea, reușind să impună o nouă cale artei contemporane. Dar, deși funciar revendicat de turmă, Asterion dispune și de resursele unei violente autoafirmări; alegerea între cele două e apanajul părții umane din el. Mai înainte de moarte - și într-un fel mult mai insidios - taurul e pândit de primejdia îndobitocirii. Vezi tu, Minotaurul nu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
netulburat a unui cămin stabil? În definitiv, cât puteau fi de jinduite deliciile ei, de vreme ce ea strângea ghem omul, nemailăsându-l să scape de sine, tăindu-i parcă suflarea chiar cu cordonul ombilical al propriei renașteri? Simțeau vag că sufletul revendică în primul rând puterea de a expira, asemeni foalelor de fierărie; inspirația doar readucea lumea în poziția de-a fi iarăși expulzată spre a-i menține lui tonusul - o derizorie participare alături de hazard la clădirea ei, s-ar putea spune
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de sens, boală și nedreptate, fanatism și ignoranță - pe scurt, încerca să instaleze perfectibil lumea mai dincoace de zidul mereu în surpare în spatele căruia toate acestea pândeau. Dar mai ales, clădea pentru că aripa lui străină lipită imperceptibil de corp era revendicată imperios de spațiu. De câte ori o trăgea prin aer, sau mai bine zis de câte ori era tras de ea înainte, în siajul ei fâlfâitor apărea un zid ce, în același timp, și ținea monstruozitatea la distanță, și îl apropia de ea, lăsându
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ele o distincție cât de cât funcțională? Și care ar fi fost acum timpul lui, al lui Ian Rechner cel pândit și de imprevizibile începuturi moțăind înșelător pe undeva prin încrengătura posibilului, și de monstruoasa inerție cu care tradiția îl revendica pe postul de continuator, zidindu-l de viu la edificiul ei? Dacă Minotaurul era chiar zidul Labirintului, lucrarea marelui meșter admirat de el? Deși și-ar fi dorit să-i știe pe nomazi mai în siguranță și mai receptivi la
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
tocmai ea, neîntrecuta maestră iluzionistă, ar fi putut fi pradă unei iluzii mai ample decât era în stare să cuprindă înțelegerea-i, unei mașinațiuni subversive la care conspirau forțe necunoscute. De ce era mai nesigură care dintre viață și moarte o revendica mai tenace, de-aceea făptuia mai fără frâu, de parcă uzul excesiv de putere ar fi căutat să palieze neputința de-a scăpa din ghearele nesuferitei incertitudini. − Dedal, pari mai mult decât deprins cu șerpuitorul mers al lucrurilor. Creta ar dori să
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
pierzania totală. Umbra străină a zidăriei aciuiate pe lângă ei le-a asistat, răbdătoare, pașii în acest proces îndelungat. Așadar, gustul pentru răsuflarea aspră a stepei le rămăsese întipărit în trup nomazilor și după ce dependența obiectivă de ea fusese surmontată. Îi revendica imperios mai ales la ceasul târziu, când veghea contenește și oboseala mână omul înspre refugiu-i de pe urmă. Fiecare suveran își are suveranul; simbolic, piatra se găsea încoronată de cupola cortului. În somn ne reîntoarcem la origini, iar pentru suveranii
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]