4,067 matches
-
ca niște insigne de Partid. Dar mai existau și animalele de „rasă superioară“: pescărușii de la Dunăre care mâncau carne de om și câinii de pază ai milițienilor, ai gardienilor din închisori și ai grănicerilor. Coloanele de furnici se mărgineau să roadă pereții caselor oamenilor nevoiași. Iar puricii și păduchii nu le înțepaudecât pielea. La fel și muștele. În grupul nostru deprieteni, născociserăm un joc cu muștele pe care-l jucam seara. Se numea: „de-a autocritica muștei“. Aprindeam lumina în bucătărie
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
noaptea ai un vis ca acesta: Pe fața mamei e un răzor de pietriș alb, ce se întinde din colțul gurii până sus în dreptul ochiului. Pășesc pe el și pantofii scrâșnesc, o pietricică îmi intră în pantoful drept și-mi roade călcâiul. Mama vâră degetul în pantof, scoțând piatra din el. Merg mai departe până ce ajung la marginea ochiului ei, unde dau peste un gard de cimișir; în fața lui, pe un scaun, șade un bărbat în halat alb, care mângâie un
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
efectele sale colaterale neplăcute, agasante și dureroase un exemplar uman matusalemic ambalat într-un raglan maro, uzat, slinos și grosolan cârpit pe alocuri cu ață albă, iar pe cap în ciuda timpului frumos și călduros avea o căciulă neagră zoioasă și roasă pe la margini de timpul îndelungat de când se afla în câmpul muncii. Omul care stătea pe scăunel în bătaia soarelui fierbinte era într-adevăr bătrân, dar avea gândirea trează și o privire inteligentă și iscoditoare. Tata a îndrăznit. A împins puțin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
necontestat al caprei căreia, în urma botezului, i se atribuise numele de Miți. În același timp, îmi revenea și obligația îngrijirii ei. Era o dimineață frumoasă de primăvară și eu tocmai îi dădusem caprei să bea apă și îi pusesem să roadă niște coceni, când mama abia târându-se până în fața ușii a lansat în eter o frază imperativă, necondiționată: Titi, du-te repede până la moașă și spune-i să vină urgent că fată Miți!! Textul m-a luat prin surprindere, contrariindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
conștient ai fi de statutul tău de străin. În momentul în care scriu aceste rânduri, cred că este mai ușor de suportat o înjurătură directă în materna mea limbă română decât această larvară fierbere rasistă, de o perversitate extremă, care roade ca un vierme sufletele celor exilați aici cu voie sau fără voie. UDC a fost gândit la începuturile sale ca partid al meșteșugarilor și muncitorilor. Creat în 1936, în vremuri tulburi, dominate de ideile corporatiste și de dreapta, încă mai
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de un camion de mare tonaj. După ce lucrurile s-au mai calmat, o țigancă, cea mai bătrână din grup, a început să blesteme. O jumătate de oră au durat blestemele. "Să vă sară ochii, să muriți în chinuri, să vă roadă cancerul, să plângeți pe mormântul familiei". Sau, cea mai înfricoșătoare "Vă iau sângele cu gramul / Să vă piară-n iad tot neamul". Totul spus cu o fantezie morbidă și cu o aplicație uluitoare. Toți ocupanții autocarului o ascultă parcă hipnotizați
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
de artă religioasă ce ar fi putut fi vândute și valorificate ca obiecte decorative. Dar la pomul lăudat să nu te duci cu sacul: în pivniță se găseau doar câteva prăfuite statui de gips ale unor Madone kitsch, câțiva sfinți roși de cari și alte asemenea materiale fără nici o valoare de "piață". Tânăra femeie de afaceri, cu ochelari design și pantaloni de firmă ce-i pun în evidență posteriorul seducător, întreabă pe jumătate dezamăgită, pe jumătate panicată: dar nu mai aveți
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
și teatralizat pentru a extrage un maxim de beneficii de pe urma gestului său. Au plecat expunând vizibil pe față mândria amestecată cu dispreț față de necredincioșii (și mai ales necredincioasele cu buricul gol) care-și mâncau zgomotos pastele cu sos tomat sau rodeau cu poftă coastele de porc, două la trei dolari, cumpărate de la magazinul din campus. 21 iunie 2005 Interminabil și plictisitor colocviu internațional despre "teatralizarea memoriei". A început la ora 8.30 dimineața și s-a sfârșit târziu, cu sandvișuri și
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
R.P. Cu tot ce-ați văzut prin librării, în țară și în afara ei, cu toate paginile răsfoite prin biblioteci... A.R. Au trecut ele prin mine și eu prin ele. R.P. Frumoasă formulare. Spuneți-mi, vă rog, a ce mi roase o carte? Și ce explicații aveți - dacă aveți vreuna - pentru gestul pe care-l fac unii oameni, acela de-a duce cartea la nas, ca pe punga cu cafea de odinioară. Au bibliofilii fetișisme olfactive, ce credeți? A.R. A
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
drept profesori mari scriitori americani. Ne-am întâlnit cu Thomas Pynchon, a venit și ne-a ținut o lecție John Barth, în fine. După-a miază aveam seminar. Eu venisem din România, cu mentalitatea tipică vremurilor și cu îndoctrinarea care rodea în formule de tipul „rolul social și educativ al scriitorului în societate“. De altfel, în interviurile pe care le am realizat cu mai mulți scriitori, se regăsește întrebarea asta... R.P. Făcea parte din meniul impus... A.R. Da, era obligatorie
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
le-au tras-o suavelor și experimentatelor pisici. Înfometați, sălbatici, neținând seama de aspectul lor hidos și de faima lor în omenire, sfidând afecțiunea bipezilor față de feline, uitând până și de semenul lor din La Fontaine care alerga fuguța să roadă plasa în care era prins leul, ignorând proverbele, zicalele și chiar folclorul - șobolanii au invadat străzile și au sărit la pisici, ca lupii la oi, gata să le înhațe, gata să le devoreze - zice Associated Press -, într-un spectacol apocaliptic
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
în istoria lumii, că oamenii pot nu numai să înțeleagă istoria, dar chiar să-i îndrepte calea cu propriile lor mâini. Rând pe rând calomniată, atacată, ironizată, ignorată, această imensă experiență umană și-a dat și își dă în continuare roade tot mai bogate. Sute de milioane de oameni au trecut dincolo de pragul care le împiedică zarea; sute de milioane de oameni - și printre ei și noi, din această țară bătută în răstimpul veacurilor de toate vânturile - gândesc astăzi altfel. Răspândite
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
destin nu poate fi decât triumfător.“ (Săptămîna, 16 decembrie 1977) MARGUL SPERBER Alfred „Ei plâng Democrația din trecut... De-atâta zbieret, parcă-i doare burta; Mai mult îi doare însă ce-au pierdut: (Uzine și moșii aveau cu hurta). Îi roade «Libertatea»; li-i necaz Că nicăieri nu poate să-nflorească; Dar «Libertatea» ce-o doresc ei azi E ca poporul iar să-l jecmănească. «Ungaria»? Sar ca împunși de strechi! Sărmana țară, cine-o izbăvește? Algeria, Cipru și Egipt, țări
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
gândurile ei alături de Bărbatul care-și suie pe-orbita lumii anii vitejești pe soclu stă-n lumini ca o statuie o fiică a conștiinței românești.“ („Fiică a conștiinței românești“, Contemporanul, 8 ianuarie 1982) „Fără de ea nici cântec, nici floare, nici rod Nici grâu să germineze în sublunara glie Credința comunistă e-arcada unui pod Sub care-și împlinește întreaga Românie Mărețul vis, în frunte cu-al ei Conducător care i-a pus pe frunte a gloriei cunună credința comunistă ne proiectează
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
conducător Ce calea ne-o arată spre culmile-nstelate.“ („Buchet de purpură și soare“, Luceafărul, 6 ianuarie 1979) „În grele vremi, scrutând adâncul zării, Crezut-ați dârză n comunista stea Și azi, lângă Bărbatul demn al țării, Vegheați cu munca rod bogat să dea.“ („Cu inima și gândul“, Contemporanul, 6 ianuarie 1984) SELEJEAN Radu, poet „Și am scrâșnit Și am luptat Și-am izbăvit, Sub steagul tău, Partid, conduși de tine.“ („Cântec“, în Cântece și Descântece de piatră, Editura Cartea Românească
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
România. „Înaintea noastră e tabula rasa“, zice tânărul, „După noi e haosul“, zice bătrânul. Pe nici unul din cei doi nu-l interesează dacă cel de dinainte a avut ceva de dat sau dacă cel de după are ceva de dat. Ne roadem fiecare cu voluptate și pe-ndelete oscioarele celuilalt. Nu pentru înțelepciune, nu pentru morală pledez eu aici, nimic nu mi-e mai antipatic decât un profesor bătrân. Pledez pentru ștergerea ochelarilor aburiți; perfecțiunea nu-i peste gard, nici la răsăritul, nici
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
încercam să depășesc barierele, dar aveam acces la altele. Dacă aș fi avut acces la o evoluție în plan social, mi-aș fi folosit energia în această direcție aș fi devenit poate un specialist în vreun domeniu, dar poate că ros de ambiții și mânat de lăcomie , aș fi ajuns și eu unul din jefuitorii de neam. Condițiile sunt pentru toți aceleași, dar ceea ce ne diferențiază este alegerea noastră la un moment dat, compromisurile pe care suntem în stare (sau nu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
forța împrejurărilor, lîngă mine. Iar eu m-am lăsat de fumat. Un mic bemol Desigur, lucrurile sînt departe de a fi idilice, tot așa cum sînt departe de a fi colorate exclusiv în negru. Pentru a contrabalansa efuziunile și declarațiile amo roase din finalul textului de mai nainte, iată un altul, despre aceeași chestiune, scris într-o perioadă în care umorile mi se transformaseră din apoase în sticloase. Ideea este că, deși de fiecare dată am fost cît se poate de sincer
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
lucru. Maică-mea îmi răspundea scurt, să nu piardă scena. Eu insis tam, reformulam, inventam alte întrebări arzătoare, doar-doar trece momentul delicat și mă pot uita și eu la film, fără nici o problemă. Bineînțeles că strategia mea nu dădea întotdeauna roade : uneori maică-mea se prindea de cauza vorbăriei mele subite, alteori era ea însăși prea acaparată de film și mă trimitea la plimbare să scape de mine : „Dacă nu te interesează filmul, du-te, mamă, și te culcă, nu mai
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
generație suferă din pricina tînărului Werther În vreme ce sînt atîtea sinucideri reale despre care nu știm nimic. De aici minciuna Fetei Morgana pe care știința a ucis-o, dar poezia se Încăpățînează s-o Împingă În toate deșerturile. Orgoliul unui Nietzsche care, ros de boli necruțătoare, declara: „ceea ce nu mă omoară mă face mai puternic”, nu e mai prejos de orgoliul și de frica faraonilor. Iar sfinxul Indiferenței, Înainte de a fi paznicul piramidelor, este el Însuși o piramidă ca semnificație. Surîsul său metafizic
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
Italia). Toate acestea se petreceau în toiul iernii: era foarte frig și ningea. Pelerinul nu purta alte veșminte decât niște nădragi de pânză groasă care-i ajungeau până la genunchi lăsându-i picioarele goale, ceva încălțări, un pieptar de stofă neagră ros de tot pe la umeri și o manta scurtă și jerpelită. 50. Ajunse în Veneția la jumătatea lunii ianuarie 1524. De la șplecarea dinț Cipru, călătorise pe mare toată luna noiembrie, decembrie și o parte din ianuarie. În Veneția, unul din cei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
-i ca profesori pe renumiții Corneliu Baba, Ion Irimescu și Jean Cosmovici. În 1950 s-a transferat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“ din București, la clasa profesorilor Constantin Baraschi și Gheorghe Ghițescu. A debutat cu lucrarea de diplomă Rod bogat, expusă la Salonul republican din București, în anul 1954, an în care a devenit membră a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Din 1953 a participat la principalele expoziții colective din țară ca și la unele manifestări de artă românească
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Eminescu și George Bacovia. Numele său a fost prezent în cele mai importante reviste culturale și literare din România: „Convorbiri literare“, „România literară“, „Orizont“ ș.a. În cele peste patru decenii de activitate literară, Cezar Ivănescu a publicat volumele de versuri: Rod III (Ed. „Cartea Românească“, 1975); La Baaad (Ed. „Cartea Românească“, 1979); Muzeon (Ed. „Eminescu“, 1979); Fragmente din Muzeon (Ed. „Cartea Românească“, 1982); Doina (Ed. „Cartea Românească“, 1983); Rod, antologie (Ed. „Albatros“, 1985, colecția „Cele mai frumoase poezii“, prefață de Artur
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Jeu d’Amour și Doina, ediție necenzurată, ambele antologii apărute la Ed. „Helicon“, Timișoara, 1995; colecția liliput La Baaad, cea mai reprezentativă selecție din poezia lui Cezar Ivănescu, în colecția „Poeți români contemporani“, postfață de Th. Codreanu (Ed. „Eminescu“, 1996); Rod / Seed Time and Harvest, antologie bilingvă, traducere în engleză de Maria Sîrbu (Ed. „Cogito“, 1996); Rosarium (Ed. „Helicon“, 1996), pentru care a primit Premiul special al Salonului de Carte din Oradea; Poeme (Ed. „Cartier“, 1998); Doina (Tatăl meu Rusia) (Ed.
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
nu la biserică, așa cum se ducea în fiecare an. N-am aflat niciodată unde s-a dus ; poate că nici n-a fost la cineva, vreun cumătru ori vreun fin, ci mai degrabă cred că a umblat aiurea pe drum, ros de chinul așteptării. Fusesem trecuți la chiaburi, dările se măriseră, iar surorile mele fuseseră date afară din internatul școlii din Tîrgu Frumos; acum stăteau în gazdă la o babă care, în nopțile mai friguroase, băga în casă și cele două
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]