4,056 matches
-
apariția clasicismului și interacționând cu acesta. La sfârșitul secolului al XVIII-lea a apărut și în literatura engleză,iar în anii 1820 în literatura franceză și rusă. Una din caracteristicile romantismului este faptul că se împotrivește clasicismului. Tema centrală a romantismului este idealul și dorința de libertate, individul și autoexprimarea sunt promovate în prim-plan. La romantici, personajele aparțin tuturor categoriilor sociale, nu există tipuri umane, ci individualități. Se pune accent pe individualitatea creatoare, afirmarea originalității și a sensibilității. Temele predilecte
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
sau în reverie, este evident interesul pentru mituri, simboluri. Fundalul istoric este dat de dezamăgirea izvorâtă din [[Revoluția franceză]], apoi [[războaiele napoleniene]]. Caracteristicile generale ale literaturii romantice: Mișcarea [[Sturm und Drang]] (literal, "Furtună și imbold") este considerată a fi precursoarea romantismului în Germania. Poetul [[Johann Wolfgang von Goethe]] a fost cel mai faimos reprezentant al acesteia. Goethe publică "[[Suferințele tânărului Werther]]", operă de intensă subiectivitate datorită unei iubiri imposibile a protagonistului acesteia (Werther). Cartea a cauzat multă vâlvă în perioada sa
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
iubiri imposibile a protagonistului acesteia (Werther). Cartea a cauzat multă vâlvă în perioada sa, datorită faptului că un val de sinucideri a fost atribuit lecturii volumului. Reprezentanți: În literatura engleză un grup de poeți sunt considerați reprezentanți de seamă a romantismului, printre care se numără [[Samuel Taylor Coleridge]], [[John Keats]], [[Percy Bysshe Shelley]] și [[William Blake]] urmați mai târziu de [[John Clare]]. Publicarea în 1798 a "Baladelor lirice", cu unele dintre cele mai frumoase poezii ale lui Wordsworth și Coleridge, este
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
Lake, sau sentimentele poetului față de natură care au fost dezvoltate mai complet în poemul său "Preludiul" nepublicat în timpul vieții sale. Cel mai lung poem din volum a fost a lui Coleridge "Rimele bătrânului marinar", care a arătat partea gotică a romantismului englez și exoticul multor poeme. În perioada când au scris poemele [[Poeții lacului]] au fost priviți ca un grup marginal de radicali, deși aceștia au fost susținuți de către criticul și scriitorul [[William Hazlitt]] și alții. [[Fișier:George Gordon Byron, 6th
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
romanul istoric]], începând în 1814 cu romanul Waverley, plasat în anul 1745 despre revoltele iacobiților, care a fost un succes enorm și foarte profitabil, urmat de peste 20 de romane noi scrise de Waverley în următorii 17 de ani. Spre deosebire de Germania, romantismul în literatura engleză a avut puține legături cu naționalismul, iar romanticii au fost adesea priviți cu suspiciune pentru simpatia multora simțită pentru idealurile Revoluției Franceze, a cărei colaps și înlocuire cu dictatura lui Napoleon a fost,ca și pentru alte
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
de în "Persuasion"([[Persuasiune]]) (1817) . În mijlocul secolului au apărut operele fără îndoială romantice ale familiei Brontë, în special a lui [[Charlotte Brontë]] "[[Jane Eyre]]" și "Wuthering Heights" ([[La răscruce de vânturi]]), romanul lui [[Emily Brontë]], ambele fiind publicate în 1847. Romantismul a apărut relativ târziu în literatura franceză, chiar mai târziu decât în artele vizuale. Precursorul romantismului în secolul al 18-lea a fost cultul sensibilității, care a fost asociat regimului monarhic și Revoluția Franceză a fost mai mult o sursă
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
în special a lui [[Charlotte Brontë]] "[[Jane Eyre]]" și "Wuthering Heights" ([[La răscruce de vânturi]]), romanul lui [[Emily Brontë]], ambele fiind publicate în 1847. Romantismul a apărut relativ târziu în literatura franceză, chiar mai târziu decât în artele vizuale. Precursorul romantismului în secolul al 18-lea a fost cultul sensibilității, care a fost asociat regimului monarhic și Revoluția Franceză a fost mai mult o sursă de inspirație pentru scriitori străini decât o experiență la prima mână a scriitorilor francezi. Prima figură
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
contemporană și politică, călătoriile sale, apără religia și spiritul medieval (Génie du christianisme 1802), și în cele din urmă, în anii 1830 și 1840 apare enorma sa autobiografie Mémoires d'outre-Tombe ("Memoriile de dincolo de mormânt") . După [[restaurația franceză|restaurația burbonilor]] romantismul francez s-a dezvoltat în viața de zi cu zi prin teatrul Parizian, cu producții de Shakespeare, în Franța fiind un autor romantic de bază, Schiller și adaptări după Scott și Byron alături de autori francezi, dintre care mai mulți au
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
atât pentru romanele sale, cât și pentru relația ei cu [[Chopin]] și alte figuri marcante ale societății. [[Stendhal]] este probabil cel mai apreciat romantic francez în zilele noastre din acea perioadă, dar el se află într-o relație complexă cu romantismul, fiind notabil pentru perspectiva lui psihologică penetrantă ale personajelor sale și realismul său, calități rare în romanele aparținând curentului romantic. Ca un supravietuitor francez al retragerii Napoliene din Moscova în 1812, recurge în mică măsură la fantezii despre eroism și
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
el este adesea văzut ca un precursor al realismului. Lucrările sale cele mai importante sunt "Le Rouge et le Noir" ("[[Roșu și negru (roman)|Roșu și negru]]", 1830) și" La Chartreuse de Parme" ("[[Castelul din Parma]]", 1839). În [[literatura română]], [[Romantism literar|romantismul]] se face simțit prin intermediul scriitorilor [[Revoluția de la 1848|pașoptiști]] ([[Ion Heliade Rădulescu]], [[Costache Negruzzi]], [[Vasile Alecsandri]], [[Alecu Russo]] ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile [[Europa de Vest|vest-europene]], atingând punctul culminant în opera lui [[Mihai
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
adesea văzut ca un precursor al realismului. Lucrările sale cele mai importante sunt "Le Rouge et le Noir" ("[[Roșu și negru (roman)|Roșu și negru]]", 1830) și" La Chartreuse de Parme" ("[[Castelul din Parma]]", 1839). În [[literatura română]], [[Romantism literar|romantismul]] se face simțit prin intermediul scriitorilor [[Revoluția de la 1848|pașoptiști]] ([[Ion Heliade Rădulescu]], [[Costache Negruzzi]], [[Vasile Alecsandri]], [[Alecu Russo]] ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile [[Europa de Vest|vest-europene]], atingând punctul culminant în opera lui [[Mihai Eminescu]], considerat
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
scriitorilor [[Revoluția de la 1848|pașoptiști]] ([[Ion Heliade Rădulescu]], [[Costache Negruzzi]], [[Vasile Alecsandri]], [[Alecu Russo]] ș.a.). Influențele curentului persistă mult timp după declinul său în culturile [[Europa de Vest|vest-europene]], atingând punctul culminant în opera lui [[Mihai Eminescu]], considerat ultimul mare romantic european. Romantismul s-a manifestat în literatura română în trei etape: Reprezentanți: [[Fișier:Beethoven.jpg|thumb|upright|[[Ludwig van Beethoven]]]] Deși termenul de „romantism”, se aplică atunci când vorbim de muzică în perioada aproximativ de la 1820 până în jurul anului 1900, aplicarea contemporană a
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
său în culturile [[Europa de Vest|vest-europene]], atingând punctul culminant în opera lui [[Mihai Eminescu]], considerat ultimul mare romantic european. Romantismul s-a manifestat în literatura română în trei etape: Reprezentanți: [[Fișier:Beethoven.jpg|thumb|upright|[[Ludwig van Beethoven]]]] Deși termenul de „romantism”, se aplică atunci când vorbim de muzică în perioada aproximativ de la 1820 până în jurul anului 1900, aplicarea contemporană a termenului de „romantic” pentru muzică, nu coincide cu această interpretare modernă. În 1810 E.T.A. Hoffmann i-a numit pe [[Wolfgang Amadeus
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
și [[Ludwig Spohr]] a folosit termenul de „bun stil romantic” pentru părți din Simfonia a V-a a lui Beethoven. Din punct de vedere tehnic, Mozart și Haydn sunt considerați compozitori clasici, și după cele mai multe standarde, Beethoven reprezintă începutul perioadei romantismului muzical. Începutul secolului al XX-lea, datorită faptului că sensul s-a rupt decisiv de trecutul muzical, a dus la faptul că secolul al XIX-lea se numește "Era romantică", și se utilizează în muzică în sens enciclopedic. Contrastele și
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
Franz Liszt|Liszt]], iar dirijorii au început să apară ca figuri importante, de a căror abilitate de interpretare a muzicii tot mai complexe depindea în mare măsură calitatea redării. [[Fișier:Niccolo Paganini.jpg|upright|thumb|[[Niccolò Paganini]]]] Principali reprezentanți ai romantismului în muzică: Romantismul în arhitectură nu are caracteristici de stil sine stătătoare. La mijlocul secolul al 18-lea [[Horace Walpole]] și-a construit castelul Stawberry Hill astfel, încât arhitectura castelului să corespundă exact caracterului și minții sale care explora neobosit trecutul
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
iar dirijorii au început să apară ca figuri importante, de a căror abilitate de interpretare a muzicii tot mai complexe depindea în mare măsură calitatea redării. [[Fișier:Niccolo Paganini.jpg|upright|thumb|[[Niccolò Paganini]]]] Principali reprezentanți ai romantismului în muzică: Romantismul în arhitectură nu are caracteristici de stil sine stătătoare. La mijlocul secolul al 18-lea [[Horace Walpole]] și-a construit castelul Stawberry Hill astfel, încât arhitectura castelului să corespundă exact caracterului și minții sale care explora neobosit trecutul. În acest scop
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
vreme era încă o curiozitate. La expoziția mondială din 1851 [[Joseph Paxton]] proiectează Palatul de cristal din Londra din fontă și sticlă, având o suprafață de 72 000 metri pătrați. În anii 1880 Eiffel construiește turnul său devenit celebru. [[Categorie:Romantism]] [[Categorie:Istoria artei]] [[Categorie:Literatură]]
Romantism () [Corola-website/Science/297855_a_299184]
-
și oameni ocupați cu agricultura vântul solar și impacturile cu micrometeoriți pot sa mărească albedoul și să altereze proprietățile reflectorizante ale suprafeței originea și primii ani ai vieții după eliberare literatura bulgară a adoptat rapid stiluri europene cum ar fi romantismul și simbolismul ei au fost transportați pe neobservate din locurile natale sau au evadat de la comercianți și amatori uleiul folosit de acest sistem hidraulic lua foc când un proiectil perfora blindajul acest vocabular de bază denumește noțiuni care sunt vehiculate
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
1892), în care se dezbat probleme vechi și noi, lumea cavalerească și adânca filozofie. Hans Alienus, funcționar la Biblioteca Vaticanului, încearcă nu numai să se lămurească, ci să "trăiască". Își caută dezlegarea în lumea frumosului și a plăcerii, în spiritul romantismului începutului secolului al XIX-lea. Abia în 1895, Heidenstam publică culegerea de versuri, intitulată chiar "Dikter" (Versuri), în care devine el însuși, un patriot înflăcărat și un poet liric puternic, plin de o simțire caldă. Incursiunile istorice sunt profund personale
Verner von Heidenstam () [Corola-website/Science/297870_a_299199]
-
se ascund ochilor vizitatorilor grăbiți. Baza rectangulară a clădirii este ea însăși un simbol. Poarta principală se aseamănă unui văl, pe care femeile Indiei îl poartă în noaptea nunții. Binecunoscutele imagini ale Taj-ului nu corespund întru totul legendei, poeziei și romantismului despre care Rabindranath Tagore obișnuia să spună că este "o lacrimă pe obrazul timpului". Culorile ansamblului se schimbă de la oră la oră și de la anotimp la anotimp așa incât Taj Mahal-ul și mormântul pe care îl găzduiește nu sunt niciodată
Taj Mahal () [Corola-website/Science/297886_a_299215]
-
Johan (Jean) Julius Christian Sibelius (n. 8 decembrie 1865 - d. 20 septembrie 1957) a fost un compozitor finlandez din perioada Romantismului târziu, a cărui muzică a avut un rol esențial în formarea identității naționale finlandeze. Esența operei sale rezidă in cele șapte simfonii ale sale. Pe lângă acestea, printre cele mai cunoscute compoziții ale sale se numără "Finlandia", "Suita Karelia (Karelia- sarja
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
dat seama că muzica lui ar trebui să fie mai mult decât un răspuns colorat la Kalevala , și pe termen lung, a părăsit această sursă de inspirație, cel puțin în ceea ce privește aspectele ei cele mai vizibile. A reușit să "exorcizeze" spectrul romantismului și să devină însuși tipul artistului romantic disciplinat. În acest sens, Sibelius se opune contemporanului său Gustav Mahler. Marea forță a muzicii lui Sibelius rezidă în faptul că din profunzimile ei statice, niciodată sinonime cu imobilitatea totală, izbucnește o considerabilă
Jean Sibelius () [Corola-website/Science/297871_a_299200]
-
ca o creație care pășește pe drumul poeziei viitoare, ba chiar al poeziei iminente. Unii specialiști eminescologi (ca Petru Creția, între alții, sau Ion Negoițescu) au accentuat valoarea operei poetice postume a lui Eminescu. Virgil Nemoianu făcea distincția între două romantisme aplicabile și eminescianismului poetic, unul de tip Biedermaier, de salon, de expresie franceză în principiu, ca în poezia antumă (selecție făcută în spiritul vremii de Maiorescu însuși) și un romantism înalt, de tip germanic sau englez (comparabil cu poemele lui
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
postume a lui Eminescu. Virgil Nemoianu făcea distincția între două romantisme aplicabile și eminescianismului poetic, unul de tip Biedermaier, de salon, de expresie franceză în principiu, ca în poezia antumă (selecție făcută în spiritul vremii de Maiorescu însuși) și un romantism înalt, de tip germanic sau englez (comparabil cu poemele lui John Keats, Byron, Shelley, la care se adaugă Novalis, Holderlin etc., romantici cu largi meditații metafizice, înalte, estetizante).
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
excesivă, care reconfirmă estul ca loc de proveniență al prostituatelor și prostituția că pricipala îndeletnicire a femeilor din est plecate în străinătate. Veronica îndeplinește toate rolurile tipice femeii, exagerate pentru a se potivi mai bine în context regional, oscilând între romantism voluptuos și mămoșenie forțată. Ea aduce oală cu borș la restaurant, îi promite lui Marian o căsnicie împlinită, este misterioasă și capricioasa, cerând să nu mai fie sunata insistent și reprezintă atât motivația, cât și punctul de cumpănă al bărbatului
Afacerea Est () [Corola-website/Science/296157_a_297486]