6,798 matches
-
drumul de țară. Merse prin trestia de zahăr sălbatică de pe terenul pustiu de lîngă perimetrul nordic al aeroportului Lunghua. O perdea de copaci și bidoane ruginite de combustibil Îl despărțea de terenul deschis al terenului de aterizare, de hangarele În ruină și de pagodă. Cutii de cartușe zăceau pe cărarea Îngustă de la picioarele lui, ca boabe de alamă lăsate drept repere. Urmă direcția sîrmelor, evitînd roiul de muște care se adunau peste umbrarele În miniatură din tufele de urzici. De ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cluburilor de noapte. Frînturi din sunetele amplificate răsunau ca bubuitul tunurilor peste zgomotul traficului. El Începuse războiul privind jurnalele de actualități În cripta Catedralei din Shanghai și Îl termina acum sub aceleași imagini care se repetau - mitraliori ruși Înaintînd prin ruinele Stalingradului, marinari americani care Își Îndreptau aruncătoarele de flăcări asupra apărătorilor japonezi ai unei insule din Pacific, avioane de luptă ale Forțelor Aeriene Regale care loveau un tren de muniții Într-o gară germană. Cu precizie, din zece În zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
cabina locomotivei-plug, duduind, pregătită pentru marele viscol ce va veni. Și bate vântul totul. Se duce bătută de vânt ziua, porție a zilelor ce ni s-au dat. Tu, plin de teamă, dar și de scârbă, pentru cei care păzesc ruinele bisericii demolate. Furi o bucată de cărămidă, urmă a acestei biserici pe lume, Sfânta Vineri. O așezi acasă Între cărți. Ore În șir privești cărămida asta, ciobul ăsta de cărămidă. Te uiți la ea ca la o piatră căzută din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
soarele apunând, acum, la începutul de iunie, peste contrafortul Jaizquibel-ului, deasupra fortului de la Guadalupe, unde a fost închis bietul general don Dámaso Berenguer, cel cu nehotărârile. Și la poalele Jaizquibel-ului mă ispitește zilnic orașul Fuenterrabía - oleografie pe coperta Spaniei - cu ruinele acoperite de iederă ale castelului împăratului Carlos I, fiul Nebunei Castiliei și a Frumosului Burgundiei, primul Habsburg al Spaniei, odată cu care a intrat la noi - e vorba de Contrareformă - tragedia în care încă trăim. Bietul prinț Don Juan, ex-viitorul Don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Să mai evoc o dată finalul odei lui Carducci „Pe Monte Mario“? Descriindu-ne cum „până când, pripășită la ecuator, la chemările căldurii fugare, vlăguita descendență nu va mai avea decât o singură femeie, un singur bărbat, care, stând în picioare printre ruine de munți, prin pădurile moarte, livizi, cu ochi sticloși te vor vedea, o, soare, peste imensa gheață apunând.“ Apocaliptică viziune, ce-mi amintește de alta, cu cât mai comică, cu atât mai teribilă, pe care am citit-o în Courteline
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ca doctorul Gabor când mi-a pus toate întrebările alea despre sex. De îndată ce am luat-o pe Seminole, am simțit cum mă cuprinde valul bine cunoscut de panică. Dacă nu va fi casa acolo? Și în locul ei vor fi niște ruine fumegânde? Mai rău, în locul ei vor fi crescut nestingherite buruieni și copaci. Ca și cum nu ar fi existat niciodată o casă acolo. Totul a fost un vis. Și într-o secundă m-aș trezi în cealaltă lume. Dar casa era la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
că este, deși recunosc că vechile obiceiuri mor greu. Instinctul meu încă mai împărțea lumea în evrei și neevrei. Singura diferență era că acum eram de partea sigură. Am luat-o pe Seminole Road. Nu mă mai așteptam să văd ruine fumegând sau păduri acolo unde nu fusese niciodată vreo clădire. Credeam cu convingere că locuința mea va rămâne veșnic acolo, proaspăt vopsită, cu streșinile curățate și tufișurile îngrijite, aproape ascunsă de copacii care creșteau în jurul ei aproape la fel de repede ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
două bătrâne foarte pioase, În haine negre, de văduve, cu cruci mari de lemn pe piept, așezate la amiază pe un pietroi mare din mijlocul câmpiei, nemișcate și tăcute, cu degetele Împreunate. Într-o noapte auziră muzică venind dintr-o ruină părăsită. Iar altă dată trecu pe drum, prin fața lor, un bătrân sfrijit, cântând din mers la un acordeon spart, care nu scotea nici un sunet. În dimineața următoare căzu o ploaie scurtă și repede, iar aerul deveni atât de limpede, Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
simți cum Îl cuprinde furia. Se autoproclamă pe loc președintele statului și se hotărî la un pas dramatic - În ziua comemorării masacrului de la Deir Yassin va face acolo o vizită prezidențială și va ține o cuvântare scurtă, dar tranșantă, printre ruinele satului: Fără a intra În speculații despre a cui vină e mai mare, noi, evreii israelieni, Înțelegem profunzimea suferințelor prin care au trecut În ultimii patruzeci de ani arabii palestinieni și, pentru a le pune capăt, vom face tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
se părea drept sau emoționant. Era membru al multor comisii, comitete, organizații, colective și asociații. Participa permanent la colecte publice În favoarea celor fără locuințe, a noilor imigranți, a bolnavilor și a celor care necesitau operații complicate În străinătate, pentru reconstituirea ruinelor istorice, pentru achiziționarea de terenuri În Teritorii, editarea volumelor memoriale, construirea de cămine pentru copii abandonați sau femei maltratate. Susținea artiștii săraci și Încetarea experiențelor pe animale, cumpărarea de scaune cu rotile sau campaniile de prevenire a poluării. Nu vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-ți explic unde e poanta, dar Între timp pune ceainicul pe foc și toarnă-i, te rog, tatălui tău o picătură minusculă din Cointreau-ul acela pe care ți l-am dăruit săptămâna trecută. Apropo, a cam venit vremea să văruiești ruina asta, Fimucika. Înainte să pună stăpânire pe ea spiritele rele. Doar cheamă zugravul și trimite-mi nota. Unde eram? Da, ceaiul. Iubitul vostru Nietzsche e o boală contagioasă. Nu l-aș atinge nici cu capătul vâslei. Uite, să-ți povestesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lentile groase, se ghemuiră amândoi sub o singură pătură și Fima Îi spuse poveste după poveste, despre șopârle, despre abisurile evoluției, despre eșecul revoltei inutile a evreilor Împotriva romanilor, despre directorul căilor ferate și distanța dintre șine, despre templele În ruine din nordul Greciei, despre pădurile din Sierra Leone din Africa, despre vânătoarea de balene din Alaska, despre Înmulțirea peștilor tropicali În bazinele din Valletta, capitala Maltei, despre Sfântul Augustin, despre bietul cantor care s-a trezit singur pe o insulă pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
izbucnit anul țapului și studiile au fost amânate. Baruch a fost cel care l-a scos din nenumăratele lui Încurcături, din Gibraltar, din Malta, ba chiar și din Închisoarea militară. Îi spunea: Femei, da, desigur, dar pentru plăcere, nu pentru ruină. Din unele puncte de vedere, Efraim, femeile sunt ca și noi, dar din altele sunt complet diferite, Însă În ce ni se aseamănă și prin ce diferă - asta nici măcar eu n-am reușit Încă să-mi dau seama. El i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
piatră și peste păduricile antice de pini, peste mânăstiri și peste livezile de măslini, peste moschei, cripte și peșteri, peste mormintele regilor și ale profeților adevărați sau mincinoși, Întuneric pe străduțele bătute de vânt, Întuneric În clădirile guvernamentale și peste ruine, peste porți, peste câmpurile de piatră și terenurile virane, Întuneric peste comploturi, pofte și viziuni nebunești, Întuneric peste dealuri și peste deșert. Spre sud-vest, deasupra Înălțimilor ce Înconjurau satul Ein Karem, norii Începură să se miște. Părea că o mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
la Yavniel. În ferma veche a părinților tăi. Să creștem flori În seră ca sora și cumnatul tău. Să punem din nou pe picioare livada cu pomi fructiferi. Baruch o să ne dea ceva bani și o să reconstruim Încetul cu Încetul ruinele. O să ne facem o fermă-model. Dimi și cu mine o să ne ocupăm toată ziua de animale. Iar ție o să-ți construim un birou, cu calculatoare și cu o masă de desen. Și cu un tunel centrifugal, dacă ai să vrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Fima, ca ăsta să fie fiul fiului fiicei fiicei celebrului câine Balak, care a turbat În urmă cu optzeci de ani și a semănat groaza pe toate străduțele astea până când a murit În chinuri cumplite. Într-una din curți zări ruinele unui palat construit de copii din lăzi și cutii de ambalaj stricate. După care observă că pe zidul sinagogii Izbăvirea Sionului - micul sanctuar al comunității din Meshed - se lăfăiau câteva lozinci și se opri să le studieze: „Amintește-ți sâmbăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu l-a cunoscut“, dar oricât se străduia, nu reușea să-și aducă aminte de la cine auzise cu câteva zile În urmă citatul acesta Înfricoșător. I se păru o exprimare exactă și pătrunzătoare. Minaretele moscheilor de pe dealurile ce Înconjurau Ierusalimul, ruinele și zidurile de piatră cu cioburi de sticlă colorată pe deasupra, ce adăposteau mânăstiri neștiute, porțile grele de fier, grilajele de fier forjat, pivnițele Întunecoase, stelele, Ierusalimul fanatic și complotist, scufundat până la gât În coșmarurile profeților lapidați, ale mântuitorilor răstigniți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Dar existau și povești trăite personal, despre excursiile din Alsacia și din Breisgau, despre tancuri avariate, rămase în câmp, despre găurile de glonț și schijele de grenade pe fațadele caselor, despre gropile în formă de pâlnie căscate pe străzi, despre ruinele din jurul domului din Freiburg și mai erau poveștile despre Hans Hass, despre ochelarii lui geniali de scufundător cu care făceam cercetări în bazinul special amenajat pe coasta Mării Sudului, o lume subacvatică pe care ne-o imaginam atât de fantastică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
accesul liber și o zonă asfaltată destul de largă pentru ca acele camioane de mare tonaj, cu remorcile lor, să se poată folosi de ele. Și în interiorul satului se căscară gropi pentru fundații, vechea șură de la casa subadministratorului dispăruse, totul devenise pârloagă, ruine peste ruine, molozul de la vechea poștă era cărat de acolo cu roaba, de parcă toate acele clădiri ar fi fost lovite de trăsnet. Felix și cu mine coboram în pâlnie până la hala de turnătorie, căscam ochii din ușă în întunericul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și o zonă asfaltată destul de largă pentru ca acele camioane de mare tonaj, cu remorcile lor, să se poată folosi de ele. Și în interiorul satului se căscară gropi pentru fundații, vechea șură de la casa subadministratorului dispăruse, totul devenise pârloagă, ruine peste ruine, molozul de la vechea poștă era cărat de acolo cu roaba, de parcă toate acele clădiri ar fi fost lovite de trăsnet. Felix și cu mine coboram în pâlnie până la hala de turnătorie, căscam ochii din ușă în întunericul de funingine, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dar pe atunci cine s-ar fi gândit la așa ceva? — La fel era și cu butoaiele, după război deveniseră tot mai puține, dar „Novopan“... — Doar nimeni nu putea să creadă într-o mașină de etichetat; în Germania totul era o ruină când Jagenberg îmi făcuse oferta personală. — A trebuit să găsesc o reprezentanță similară și în domeniul construcțiilor, macaralele sunt cea mai bună afacere pentru viitor. Așa o mașină etichetează mii de sticle curate, fără urmă de clei - iar profiturile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
iubit când era al meu și l-am iubit și mai mult când a devenit al nostru. L-am cumpărat gol-goluț pe vremea când zona Battersea era considerată un fel de Chelsea 1 pentru săraci. Chiar și-n starea de ruină în care l-am cumpărat a fost scump și nu mi l-aș fi permis fără banii lăsați de tatăl meu. Mi-a luat aproape zece ani să-l transform într-o casă adevărată. Am schimbat ferestrele ca să intre lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ambivalente față de Întoarcerea la Whitby. Era, fără Îndoială, un loc istoric și pitoresc, dar clima și topografia constituiau o veșnică problemă pentru vizitatori. Văzute de la distanță, de pe Înălțimile mlăștinoase, Într-o zi Însorită, clădirile Înghesuite, roșii și cafenii ale portului, ruinele scheletice grațioase ale catedralei de pe vârful Înverzit al dealului din vecinătate și brațele prelungi ale portului Întinzându-se peste valurile albastre, cu creste albe, unul din ele strângând farul ca pe o lumânare Într-un pumn, formau un tablou Încântător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bronz, intrând astfel în eternitate. În martie ‘58, când mi-a fost acordată, nu fără oarecari eforturi, o viză pentru Polonia și când, călătorind de la Paris prin Varșovia, am ajuns la destinație pentru a căuta, în Gdańsk-ul ce creștea din ruine, urme ale orașului Danzig de odinioară și după ce, în spatele fațadelor în ruină și de-a lungul plajei Brösen, apoi la o masă de lectură din biblioteca orășenească, precum și în împrejurimile școlii Pestalozzi rămase în picioare, iar, la urmă, în sufrageriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
acordată, nu fără oarecari eforturi, o viză pentru Polonia și când, călătorind de la Paris prin Varșovia, am ajuns la destinație pentru a căuta, în Gdańsk-ul ce creștea din ruine, urme ale orașului Danzig de odinioară și după ce, în spatele fațadelor în ruină și de-a lungul plajei Brösen, apoi la o masă de lectură din biblioteca orășenească, precum și în împrejurimile școlii Pestalozzi rămase în picioare, iar, la urmă, în sufrageriile a doi angajați ai poștei care supraviețuiseră - găsisem și auzisem suficient material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]