4,629 matches
-
turc Savfet-pașa către reprezentanții puterilor garante, din 20 aprilie/2 mai 1877, în care se preciza că guvernul român „a contractat cu străinul aranjamente de neadmis“, „trădând interesele țării“ - re lațiile dintre cele două state fiind astfel, în mod practic, rupte (Nicolae Corivan, Relațiile diplomatice ale României de la 1859 la 1877, p. 334). Români, strămoșii noștri și-au vărsat sângele pentru libertatea voastră 37, mă socot în drept a vă cere concursul pentru armata care trece prin țara aceasta spre a
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
eventuala proclamare a independenței României, fără a obține răspunsuri prea liniștitoare, și-a luat răspunderea de a proclama solemn voința unanimă a poporului român de a trăi într-un stat independent, de sine stătător: „În stare de rezbel, cu legăturile rupte, ce suntem? Suntem independenți, suntem națiune de sine stătătoare. (Aplauze.) Avem domn de sine stătător. (Aplauze.)... Voim să fim independenți, pentru că voim să trăim cu viața noastră proprie, pentru că nu mai voim să mai pătimim pentru greșelele altora, pentru că voim
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
statului, alcătuit probabil de M. Kogălniceanu, cuprindea într-adevăr fraze emoționante referitoare la proclamarea independenței României și la vitejia ostașilor români peste Dunăre: „În fața rezbelului ce ne-a fost făcut Înalta Poartă, d voastră, în sesiunea din aprilie, ați declarat rupte legămintele noastre cu Imperiul Otoman, ați rostit sus și tare că de acum înainte Țara noastră este de sine stătătoare! In dependența României, proclamată de d-voastră, soldații noștri au afirmat-o pe câmpurile de bătaie din Bulgaria... Ei, prin
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și crengile căzute. Niciodată, în România, călătorind cu mașina, n-am simțit asemenea șocuri. Parcă deasupra pămîntului nostru ajunsese mistralul, care - să știi (precizare de om care a stat cîțiva ani în Franța) - e teribil de periculos pentru călători: șosele rupte, mașini răsturnate etc. (De aceea e și anunțat, preventiv, prin radio.) înaintînd - continuă el -, m-am întîlnit iarăși cu ploaia. În sfîrșit, cînd am ajuns la Onești, ploaia se transformase deja în zăpadă”. *Autoportret: suprafață calmă, interior agitat: „Mult a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
care îl regretă - a apelat la unul din grupa sa să-i procure - „neapărat contra cost” - un pachet de Kent, pentru a-l da opticianului care îi repară ochelarii. Deși a insistat, iordanianul „n-a vrut să primească bani în ruptul capului”, dar, ulterior, după cîteva întîrzieri la ore, cînd C. l-a poftit afară, a mormăit din pragul clasei: „Ce-am făcut eu, domnu’, pentru dv. nu contează?” „Adică vezi colea, devenisem dator, să-i tolerez lenea și impertinența!” Scena
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
-și buzele - noi oamenii politici nu avem privilegiul celorlalți de a bea un pahar, de a ne uita la o femeie frumoasă. (Doamna, fiind din această categorie, a roșit.) Noi organizăm acțiuni etc.” Vrăjeli ieftine, de impostor! Ceilalți rîd pe rupte, eu, deși le sesizez comicul, nu pot rîde. *Trebuie să aștept ca actele mele de credință să-mi fie răsplătite? Să am cutare lucru, cutare situație? și dacă nu le obțin înseamnă că nu cred? Adevărul e că viața nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Azi dimineață, pe fiecare alee erau zeci de bucăți de lemne groase și sumedenie de vreascuri. Existența lor era, pînă acum, necunoscută. Stăteau ascunse în coroanele arborilor. Au căzut și ramuri verzi, dar puține, ciocnindu-se cu cele vecine sau rupte, în cădere, de cele uscate. Pășesc peste unele, pe altele le ocolesc, gîndindu-mă că, fără îndoială, tot așa se întîmplă și în furtunile sociale: răscoale, revolte, revoluții. Natura e cel mai bun autor de discursuri morale simple și de fabule
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
aștept să-mi scrieți și mă Întorc la prefața mea, cu care am Început. Văzând mâna dumnezeiască, nu pot să nu v-o spun: Prefață O fac eu, autorul. Toate personajele mele caută, aleargă, speră să poată regăsi capătul firului rupt, să poată Încropi cât de cât armonia turburată din sau fără voia lor. Nu aspiră la dealuri de bogăție, fericire, liniște, doar un strop, pentru ele supremul ideal. Nu-l prea găsesc și se Întorc spre ele Înșile, se gândesc
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
al acuzațiilor aduse împotriva soțului meu, ca și a vulgarei înscenări judiciare a cărei victimă a fost o constituie faptul că a fost ținut izolat, la secret, și cu regularitate maltratat (de două ori internat la spitalul penitenciarelor pentru coaste rupte, contuzii grave și hemoragii în urmă bătăilor primite). Toată România știe că inversiunea sexuală este un delict de drept comun și că deținuții de drept comun chiar și acei condamnați pentru homosexualitate nu sunt ținuți la secret, au dreptul la
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
în căutarea unui aliment, ca să putem face de mâncare soților, copiilor și nepoților noștri. Crede-ne, sunt zile, săptămâni chiar, când nu găsim absolut nimic în magazinele statului, iar când apare ceva, vai și de statul la rând și de ruptul oaselor, că-ți piere pofta, nu de mâncare, ci de trăit. Ne vine să ne luăm zilele, nemaiputând suporta mizeria și nedreptatea ce domină această biată țară. După sondajele făcute de noi în toate colțurile țării, ne-am convins că
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
suedez, fără a face raport scris. Dar ce să facă bietul funcționar de la o întreprindere de comerț exterior, cât de priceput ar fi, cu piața mondială? Ce se face cu neamțul care produce semifabricate industriale indispensabile, dar nu vrea în ruptul capului nici salam de Sibiu, nici autoturisme Dacia și nici chiloți tetra? Cum se optimizează activitatea întreprinderilor de comerț exterior în aceste condiții noi, dar, mai ales, cum poate funcționarul respectiv să se mai uite în ochii copiilor săi când
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
fără riscul risipei? în locul conservelor de carne, patru metri de rafturi pline cu șampanie românească de proastă calitate, cu eticheta Încolo peste tot poți găsi conserve cu pește în ulei, fabricate la Tulcea, și care nu pot fi consumate în ruptul capului. Pentru că, probabil, peștele nu mai era chiar așa de proaspăt chiar în momentul conservării. Conservele românești de pește sunt râncede, uleioase și necondimentate, și din această cauză inferioare peștelui olandez folosit la hrana animalelor. Uitându-se la rafturile din
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
al Poeziei, Înfruntând, nealterată de timp sau transhumanțe, Marea Bestie care Îi vânează trimișii: „Oh, comunitate de scandal!/ Furia e tot ce ne mai leagă...”. Modern, centrifug, lirismul său amar și lucid invocă intensitatea ca răscumpărare și revanșă, În cadența ruptă a solitudinii interogative, rareori aliniată de brizele scurte ale Înfrățirii cu iluzia. Cine a contemplat biblioteca românească pe care imigrantul Jean Schächter a cărat-o după el, de la Dunăre la Iordan, nemaiavând timp, el Însuși, ulterior, presupun, decât s-o
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Radu Petrescu, D.Țepeneag, Șt. Agopian, Mircea Nedelciu și Bedros Horasangian, așa că poți compara cu ce am scris despre ceilalți. Istoria merge grabnic spre fine, astfel ca să poată apărea la anul viitor. A și Început tipărirea ei! Lucrez deci pe rupte. Cu prietenie, șI. Negoițescuț ș3ț München, 24 ianuarie 1991 Dragă Norman Manea, azi am primit ultimul mesaj ce mi-ai trimis. Am făcut textului dumitale Îndreptările pe care le-ai dorit. El nu va putea Însă apare decât În numărul
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
suplețea rezistentă și tenace, de fibră aleasă. Se arăta deschis, Îngăduitor, Îndrăgostit de Paris și de cartierul În care locuia, fericit că beneficiază de luminile civilizației pe care nu Încetase s-o batjocorească. Ceea ce nu putea, Însă, accepta, nici În ruptul capului, era neglijența scandaloasă a editurii franceze, care nu-și promova cum trebuie autorul venit tocmai de peste ocean... Ceea ce editura franceză nu ignorase, totuși, fusese grijulia programare a unei sesiuni foto cu o renumită profesionistă, doamna Giles Rolle. Fotografiile le-
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
broșura „Adevărul în procesul Corneliu Zelea Codreanu” s-a repartizat județelor din Bucovina un număr de 1000 exemplare. Acestea se vor înmâna personal legionarilor de încredere. Ele vor fi duse de studenți, care vor cutreiera județele, îmbrăcați în haine țărănești, rupte și murdare, pentru a nu atrage atenția. Deplasările se vor face cu căruțele de cereale, fân, paie, cherestea, etc. pentru a deruta vigilența autorităților. Oradea. Legiunea de jandarmi Organele P.T.T. au găsit în cutiile de scrisori manifestul legionar „Adevărul în
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
în pragul camerei lor, acoperind cu toată mărimea trupului intrarea ca să nu ne poată vedea jandarmii. Ajunși în colțul casei, femeia a deschis șopronul și ne-am îngrămădit claie peste grămadă printre saci, fiare de plug, resturi de mobilă, roți rupte, și alte vechituri, pe care Tomici, ca orice gospodar prevăzător, le păstra pentru cine știe ce nevoie. Dar nici aici nu ne-a lăsat femeia. Pe o scară strâmtă, ne urcăm în podul șopronului, unde dormeau găinile. Speriate de brusca noastră irupție
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
operat. În cadere îi plesnise abdomenul și pierduse mult sânge de la Ticvunul Mare până la Oravița. S-a crezut inițial că este vorba de o rupere de splină, dar nu a fost așa. Organele interne erau intacte, în schimb avea umărul rupt și câteva coaste. Nu mai putea să miște sub nici o formă și trebuia să stea în liniște. În aceeași zi primește două vizite prevestitoare de rău: Un maior de la Consiliul de Război din București, trimis de Ministrul de Interne, Mihail
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
foarte suspectă. După 167 câteva zile a reușit să evadeze și a trecut frontiera în țară, într un grup de contrabandiști. în închisoare l-a întâlnit pe Tomici, care era bolnav întrucât fusese bătut îngrozitor de către sârbi, având câteva coaste rupte. Omul nu se tânguia, grija lui mare era de Comandant de care auzise că era în mare primejdie. Tot în închisoarea de la Belgrad au fost ținuți Traian Borobaru, Vârlan Negru și au fost schingiuiți ca fiind socotiți spioni germani; mai
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
cu fiecare strigăt al fetiței, parcă umerii Căpitanului se încovoiau mai mult, sub povara unor dureroase presimțiri..... îl priveam înmărmurită cum se depărta încet, încet până când gura fortului l-a înghițit. .......................... Într-un târziu am plecat tristă spre casă. Eram ruptă și zgâriată întrun mod îngrozitor. Dar cine se mai gândea la asta? Ceea ce nu știam atunci, în acel 17 Mai 1938, era că îl văzusem ultima dată pe Căpitan. Desigur, răutatea oamenilor este permanentă, dar parcă în timpul Căpitanului nu coborâse
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
1964, când a suferit cea mai grea și lungă perioadă de închisoare. A intrat un om de 40 de ani, sănătos fizic și psihic și a ieșit după 16 ani un om în vârstă, bolnav de tuberculoză, cocoșat, cu piciorul rupt - talia se micșorase incredibil - fără a avea asigurat o cât de mică sursă de întreținere. Această perioadă de 4 ani, 1964-1968 din viața tatălui nostru a fost mai blândă, deși a avut destule greutăți cu sănătatea, cu lipsa unui venit
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
contează. A fost o perioadă - după ce-am împlinit douăzeci de ani - când am tot mers pe la nunțile prietenilor și cunoștințelor. La una dintre ele m-am pricopsit și cu ceasul ăsta deșteptător. Eu nu mi-aș fi cumpărat în ruptul capului unul a cărui alarmă să nu tacă dacă nu apeși două butoane în același timp. Mi s-ar fi părut mult prea complicat. Din fericire, nu prea am probleme cu trezitul. Mă trezesc ușor. Când am dat cu ochii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
stătea înfipt mucul ultimei țigări stinse de bibliotecară. Marlboro Light. Fără urme de ruj. Dacă-mi aminteam bine, nu fusese deloc fardată. Mi-am verificat creioanele și carnețelul. Din cele cinci creioane pe care le ascuțisem frumos, două aveau vârfurile rupte, două boante, și unul era intact. Nu-l folosisem. Umplusem șaisprezece pagini de carnețel cu cifrele mele. Degetul mare de la mâna dreaptă îmi amorțise ușor, așa cum mi se întâmplă întotdeauna când scriu mult. Am comparat datele permutate cu cele rezultate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
va îngropa în propriile ei gunoaie, în propriile ei ruine. Afirmația era valabilă pentru cum arăta apartamentul meu în momentul de față. Pe jos, o jale de neimaginat: îmbrăcăminte sfâșiată, televizorul și videoul făcute bucăți, ghivece de flori sparte, lampadarul rupt, casete și discuri călcate-n picioare, sosul de roșii dezghețat, cablul microfonului rupt, lenjeria de corp plină de noroi și de tot felul de pete de la lucrurile vărsate... Chiar nu mai puteam folosi nimic din tot ce zăcea acolo. Până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
pentru cum arăta apartamentul meu în momentul de față. Pe jos, o jale de neimaginat: îmbrăcăminte sfâșiată, televizorul și videoul făcute bucăți, ghivece de flori sparte, lampadarul rupt, casete și discuri călcate-n picioare, sosul de roșii dezghețat, cablul microfonului rupt, lenjeria de corp plină de noroi și de tot felul de pete de la lucrurile vărsate... Chiar nu mai puteam folosi nimic din tot ce zăcea acolo. Până și strugurii pe care-i scosesem din frigider cu trei zile în urmă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]