KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...147 148 149 ...158 >

3,950 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912

Păru-i curge la călcîe ca un lung și scump tesaur: E a stelelor regină, e al nopții meteor. Ades albă dintre valuri de-a înnot marea despică Și albastrul blând al mării albul sânilor ridică, Valurile-n cânt salută sântul apelor odor. Acolo în fundul mării, în înalte-albastre hale, Șed la mese lungi de piatră zeii falnicei Valhale; Odin stă-n frunte - cu părul de ninsoare încărcat; Acolo decid ei moartea Romei și o scriu în rune, Presun de argint și

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
fața mică și urâtă, Tu, Christoase, -o ieroglifă stai cu fruntea amărâtă, Tu, Mario, stai tăcută, țeapănă, cu ochii reci! Era vremi acelea, Doamne, când gravura grosolană Ajuta numai al minții sbor de foc cutezător... Pe când mîna-ncă copilă pe-ochiul sânt și arzător Nu putea să-l înțeleagă, să-l imite în icoană. Însă sufletul cel vergin te gândea în nopți senine, Te vedea râzând prin lacrimi, cu zâmbirea ta de înger. Lângă tine-ngenunchiată, muma ta stetea-n uimire, Ridicând frumoasă

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
plânge pe fiica ce-a fugit. Frumoasa-acea fiică, un înger dulce, blând, De-o frumusețe care senină, strălucind, Ai crede că-i a lumei înger senin de pază, Încununat de stele, învesmîntat de raze - Al valurilor astru, al mărei sânt amor, A stelelor regină, a nopții meteor, A miezenopții fică, a Nordului bătrân Copilă răsfățată. Pe-a polului senin Frunte eternă - de-aur înseninată stemă, - Un înger-rege palid, cu fruntea-n diademă. Unde se duse steaua, unde fugi cel înger

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
Dumnezeul urei în iadu-i asurzi, Când poporul puternic de jugu-i desfăcut Și-aduse-atunci a minte ce fuse în trecut, A desgropat din piatră bătrânul meu schelet Și, în cântarea dulce a unui blând poet, Poporul, ochi-n lacrimi, jură în ceasul sânt C-o Românie una esistă pe pământ Și au făcut Credința, Voința lor cea tare Din două țări mici, slabe, o Românie mare. Când oasele-mi albite, destul-îs și ajung {EminescuOpIV 469} Ca să deștepte-o țară din somnul ei cel

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
o cântă nevăzuți încă: SILFII DE LUMINĂ Somnia regină combină-arbitrară Tristeță cu râs, Vrăjește vis de-aur în noaptea amară În suflet închis; Alături c-o umbră lumina răsare, Alături c-un nor, Din noaptea eternă prin raze apare Un sânt meteor. (: In timp ce cântecul durează, Mureșanu [doarme]. - Fața sa se descompune ca de-o fericire suprapământească - și asupra frunții sale, în toată ființa sa, plană seninul inspirațiunei. In momentul acela apare din ruina de marmură: ) LUMINA (Albă și surâzândă

Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

mesei scumpe din mijlocul camerei și se întrebă cum să facă să afle ce mai cuprindeau lăzile de zestre. - Vorbește și dumneata cu a dumitale, am să mai trec pe aici, spuse ea. Nu-ți aduc eu cine știe ce golăneț, că sânt femeie în toată firea. Și-i povesti câți oameni au făcut casă de pe urma ei, pe câți îi cununase și câți îi aduceau daruri la lăsata-secului. Vorbea cu însuflețire, repede, aproape fără să răsufle. Auzise el de Mihalache Tobă, de era

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să le stăpânească sănătoși... - Dar trusău... - Îi dau și trusău: șase cearșafuri de madipolon, șase fețe de pernă, pat, scaune, masă, mă rog dumitale, tot ce trebuie la casa omului. Numai cuminte să fie... Pețitoarea se ridică. - Bine, săptămâna viitoare sânt cu el aici, o să-ți trimit vorbă să fie și a dumitale de față, și fata, să facem vederea, cum s-ar zice. Meșterul o duse până la poartă. Pe drum, Aglaia se gândi că ar fi trebuit să-l mai

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
el i-o dă cu dragă inimă, că doar de măritat este, însă, până atunci, să-l lase să cerceteze, să afle cu cine stă de vorbă. Acu să nu se uite că fata lui e atât de speriată, așa sânt femeile la măritat, ce, parcă a lui nu fugise când îl văzuse, dar cu timpul se obișnuise... Meșterul vorbea frumos, cu bunăvoință. Îi plăcuse chipul cîr-ciumarului și credea că în cele din urmă se vor înțelege. Nu prea se împăca

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
în primire mirelui. - Uite, maică: șase cearșafuri, șase fețe de pernă, saltea de lână, perdele, preșuri, batiste, bluzele fetii, fotele, hainele, pantofii, ciorapii, două fețe de masă, tot... Dogarul avea o față veselă de om ușurat. Adăugă și el: - Eu sânt om cinstit, ceea ce am zis, fac! Dădea, scăpa. Soacra se uita cu dușmănie la străin. Ea, ca femeile, se gândea la lucruri, că erau făcute cu greutate, și veneticul le punea pe spinare și le ducea, cu fată cu tot

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și s-aveți noroc să înmulțiți ce v-am dat! Vorbele socrului u mergeau la inimă lui Stere. Strânse banii, îi cântări o clipă în mână și-i ascunse în haină. - Nici o grijă, dădu și el cu gura, eu nu sânt orice ciuruc. Unde bag banul, iese ban. Soacra le mai turnă în pahare. Se amestecă și ea în vorbă: - Că și fata noastră, Sterică maică, e dobă de carte! Și să te porți omenește cu ea, să n-o bați

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
și or să petreacă în bordei, bând aldămașul în cinstea mireselor. Numai ucenicul să fie priceput și cu mână ușoară, să nu-l simtă ageamiii. - Las' pe mine, nene Floreo! spuse el după ce auzi ce are de făcut. Eu le sânt naș. Numai dumneavoastră să-i țineți în șișuri dacă s-or întinde la vorbă. - Treanță! strigă Bozoncea la cel bătrân. Auzi' ce spune dumnealui... Hoții râseră cu înțelegere. Spre seară, o promoroacă aurie scălda fundul gropii. Vântul, ca briciul. Au

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
dumneata? Și scoase un teanc de hârtii ștampilate, pline de timbre. Bozoncea se rezemă de gardul murdar, privind cu nepăsare. Dacă ar fi fost groasă, acolo -lar fi mântuit pe client. Slăbănogul cercetă totul cu grijă și mai zise: - Eu sânt geambaș vechi și, dacă vrei să știi, ăștia-s cai de furat... Uite la părul lor... Gheorghe se lipi și el în stânga mușteriului și zîmbi: - Oi fi de la poliție, nenișorule... 66 67 Starostele scosese suriul său cu prăsele de sidef

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
fier, zidită într-un perete. Numără suma de două ori cu spatele la el și, când se întoarse la masă, mai adăugă: - Învață de la mine. Nu-ți bate joc de bani. Când ai o mie, | înmulțește-o! Seamănă, dar și culege. Dobânzile sânt sfinte: banii tăi | sânt banii tăi. Din procente faci alții... | își scutură țigaretul, mă răsfoi o dată în fața lui hârtiile de o mie și, ! înainte de a i le întinde, îi spuse: De obicei iau douăzeci la sută. Ție nu-ți cer

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
perete. Numără suma de două ori cu spatele la el și, când se întoarse la masă, mai adăugă: - Învață de la mine. Nu-ți bate joc de bani. Când ai o mie, | înmulțește-o! Seamănă, dar și culege. Dobânzile sânt sfinte: banii tăi | sânt banii tăi. Din procente faci alții... | își scutură țigaretul, mă răsfoi o dată în fața lui hârtiile de o mie și, ! înainte de a i le întinde, îi spuse: De obicei iau douăzeci la sută. Ție nu-ți cer atât. Zece la sută

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
țigaretul din nou și tăcuse. Cârciumarul mai avea de adăugat ceva. - Jupîne, la mine e lume săracă, nu prea au parale. Și-au făcut casele din te miri ce. Pe buzele subțiri ale lui Pandele trecuse un zâmbet. - Ce dacă sânt săraci? Nu se spală, nu mănîncă? De unde cumpără mălaiul, săpunul? Nu de la tine, de la altul! N-au bani totdeauna? Nu-i nimic. Dă-le pe datorie, te-am mai învățat. Datoria e ca buba coaptă, de ce-o lași, d-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
să știe? La plată, zic: "Atîta face!" Dă, că nu simte. Jupânul meu spunea, Dumnezeu să-l țină: "Lasă pe alții să se înghesuie la petreceri. Tu strânge bani și-ai să vezi pe urmă ce bună ziua capeți, că golași sânt destui!" Femeii nu i se mai părea ca altădată, urât și posac. Trecuseră amândoi prin multe. Când au ridicat casele, avuseseră și o cumpănă. Stere nu voia s-o scrie și pe ea în actul făcut. Ba ieșise și cu

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
meu, ginerele meu, însă ar fi bine să fie și Lina în acte... - Ei, actele... Dar ce, fuge cineva? O s-o dea cineva afară pe nevastă-mea din casele noastre? - Nu, sigur că nu, dar știi, e mai bine... - Eu sânt om serios! retezase Stere aproape supărat. Se opintiseră. Meșterul văzu negru înaintea ochilor. Înțelesese unde bătea negustorul. O luase ușor, să nu-l necăjească: - Măi Sterică... -Da. - Ia pune colea un pahar de vin. Ginerele îi turnase. Lina cu mă-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
plăcea una, o dată o oprea: - Sărut mîna! zicea, și-și scotea pălăria, că purta și pălărie. Dacă muierea da să-ntoarcă spatele, să n-o vadă cineva, el o stăpânea cu privirile. Avea niște ochi albaștri-cenușii, de lup, parcă ardeau. - Sânt Titi Aripă, beau și pup! atât mai spunea. Umblau muierile după el ca după prescure. Ehe, ce chilomanuri făcuse, cu câte fugise, romane să scrii, nu altceva! Când n-avea ce mai bea, își punea hainele amanet și striga în

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
tremurau copitele spintecate. Din ele picura încă sângele, se bălăbăneau scurt, izbeau aerul la întîmplare și, ajunse la o ușă groasă, erau despărțite de o mână dibace. - Ce faci, Marine? îl întrebă Chișcă, tovarășul lui. - Ce să fac, mă băiete, sânt cam ostenit... - Da ce-ai pățit? - Am băut aseară cu un cumnat și m-am făcut puzderie. Fata lui chircită, îmbătrînită devreme, se strânse ca un sac. Avea și o inimă grea. - Nu știu ce mi-e. M-aș plimba într-o

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cu buza umflată. Pe urmă o să-mi trebuie bani mai mulți... Domnul Bică se ținea dârz. - Mă Mielule, eu dau banii cu dobândă, mă, și ție nu-ți pot lua dobândă, așa că mai bine nu-ți mai împrumut. Mă, eu sânt cămătar, mă, că așa mă știe o lume întreagă. Bani fără dobândă de la mine din mână nu pleacă, mă, că nu mai mi-ar merge bine altfel, auzi tu? Și apoi e luni, mă, și cine dă lunea nu-i

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Cânta și pocnea din bici. A ridicat tot praful din curtea lui Bică-Jumate. Până s-apuce ceilalți să-i spuie că jupânul îl căuta cu poliția, acesta a și oprit iepșoara, crunt, și-a strigat la Mielu: - Banii, tîlharule! Unde sânt banii? Argatul râdea de parcă-și pierduse mințile: - Ha, ha, te-ai speriat, domn' Bică! Te-ai speriat, ai? Credeai că plec cu banii dumitale... N-am ce face cu ei, că-s murdari, dacă vrei să știi! Și i-a

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
chibrit pe care 1-a frecat de pantalonii lustruiți și a tras un fum adânc în piept. - Cum e, Treanță? întrebă Paraschiv. - Rău, vai de oasele noastre, ni le paradesc ăștia! își șterse sângele de pe ochi. - Te doare? - Nu că sânt obișnuit... și scuipă în dușmănie. Las', că ieșim noi de-aici! Celălalt tăcea. Nu simțea nici o frică. Numai o mânie grea îi ținea inima. Îi fusese rușine să treacă bătut pe sub nasul negustorilor. Asta nu le-o ierta el așa

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Și veni aproape de ei. Râdea. Râseră și pungașii, mânzește, că le era inima cât un purice. O dată se încruntă comisarul: - Cui vinzi tu pepeni? Dumnezeul mă-ti de huidumă! Da când ați furat, tot la Tulcea ați fost? Caii! Unde sânt caii, că vă bag în pămînt! 238 Și-i lovi pe amândoi cu pumnii, fără milă. Pe Treanță îl pălise cu cizma în boașe. Bătrânul căzu pe dușumea, gemând. - Aoleu! Aoleu! - Scoal', că te fărîm! - Dom' șef, mor! mor! se

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
oasele și râse încet: - Să vedem, tot n-o să spuneți? Oamenii legii se așezară în fata lor. Sergentul și cel de j^e ladă astupau lampa. În mijloc aștepta comisarul, cu mâinile în buzunare. El vorbi la început. - Spuneți unde sânt caii? Hoții se priviră în ochi. Încleștară măselele. Acu era acu... - Nu știm nimic, tăiați-ne, omorîți-ne! Nu știm nimic! zise Paras-chiv hotărât. Șeful îl mângâie cu palma lui grea pe barbă: - Las', c-ai să spui tu și ce

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Îl mângâie apoi încet cu barba. - A mișcat! spuse comisarul. Gheorghe râdea bucuros în el. Puteau să-l mai bată. - Treceți la treabă! le porunci șeful. Sergentul se apropie. Scrâșnea din dinți, furios. Aproape îi rugă: - Spuneți, mă, dracului unde sânt caii! Hoții tăcură. Îi traseră pantalonii lui Paraschiv. Îi scoaseră și cămașa. Rămăsese în pielea goală. Îl cărară pe ladă, gâfâind. 241 - Udă frînghia! zise unul. Ucenicul strânse fălcile. Auzi apoi apa clipocind în căldare. Se făcu din nou liniște

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]