6,936 matches
-
oameni, toți gardienii din închisori au fost aleși dintre oameni. Dar a trebuit să recunosc că nu toți oamenii sânt la fel. De aceea lumina întunecată de pe fața Hingherului m-a făcut să mă cutremur. M-am întrebat, ce nefericire săpase în bătrânul din luminiș, care-mi păruse înainte un sfânt, o ură ce-i strălucea pe față ca dragostea? Ce joc era acela care-l umplea de o bucurie atât de cumplită? Nu mai eram deloc sigur că, găsindu-mă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fi cioplit un mormânt în cea mai înaltă stâncă de pe țărm și aș fi scris cu litere de o șchioapă, să se vadă de departe ca un avertisment teribil: "Nu râdeți. Vă rog!" M-am gândit apoi că puteam să sap această inscripție oricum, în definitiv mai existaseră cu siguranță și alții care fuseseră scuipați și cărora li se râsese în nas. "Fire-ai al dracului, Mopsule, numai din pricina ta..." îmi venea să murmur, când cineva a spus: "Ulise, fă-mi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
soluție. Vroiam să trăiesc viața, nu să fiu trăit de ea (deși s-a întîmplat mereu tocmai invers!). Mi-am făcut cruce și am rătăcit o vreme prin bălării ca să caut un loc potrivit pentru mormântul Bătrânului. Mă gândisem să sap într-o noapte o groapă, să o umplu cu un maldăr de frunze, să o acopăr cu pământ și pe urmă să răspândesc zvonul în azil că Bătrânul formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
formulase cu limbă de moarte un greu blestem împotriva celor care ar îndrăzni să se atingă în vreun fel de mormântul lui. Nici ceremonie funerară nu dorise. Hotărâse să fie înmormîntat noaptea și numai eu să asist. Eu să-i sap groapa, eu să-l așez pe frunze în pământ și apoi să acopăr cadavrul. Nu dorise să-l vadă nimeni mort, în afară de mine. Ba și pe mine, pe care mă alesese executor testamentar, mă silise să spun preventiv o minciună
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în bălării să asiste la înhumarea lui pe care o vroia desfășurată în cea mai strictă discreție. Planul mi se părea bun. Într-o noapte, m-am strecurat din azil, m-am dus în bălării și am făcut întocmai. Am săpat o groapă mare, am umplut-o cu frunze și am astupat-o. Apoi am revenit în azil, m-am spălat, am băut un ceai cald și m-am culcat. Dimineața, le-am spus bătrânilor ce se întîmplase. Ca să previn eventualele
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mormântul fals. Probabil, îl înjunghiasem și dacă ar fi asistat cineva la înmormîntare s-ar fi descoperit crima. Ca s-o ascund, înjghebasem o farsă. Îl înmormîntasem pe Bătrânul noaptea, ca un tâlhar, fără martori, undeva în bălării, și apoi săpasem un mormânt fals în altă parte ca să șterg orice urmă. "N-am nici o îndoială că așa s-au petrecut lucrurile, zicea indignat Mopsul. Și cu ce scop? Asta-i bună! Vrea să se așeze pe fotoliul Bătrânului, să bea din
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
constituise un tribunal care-mi intentase proces. Eram învinuit de două crime. Prima, că l-am ucis pe Bătrânul. A doua, că am complotat să-i iau locul. Mopsul era extrem de revoltat. "Cum a îndrăznit? striga el. Și de ce a săpat un mormânt pe care l-a umplut cu frunze? Vroia să-i aparținem nu numai morți, ci și vii. " La plecare, Domnul Andrei a mai adăugat ceva încîlcit, că Arhivarul n-ar fi fost străin de toată înscenarea, după care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
DE LA CEREMONIE. LI SE TOLERA DOAR SĂ VINĂ LA POARTA CIMITIRULUI ȘI ÎNCĂ NICI ASTA NU ERA OFICIAL ADMIS. PENTRU CĂ, ÎN CEEA CE PRIVEȘTE ULTIMA CEREMONIE, LUCRURILE SE SCHIMBASERĂ PUȚIN. LA MARGINEA CIMITIRULUI, PE UN SPAȚIU LIBER, ACOPERIT CU ARBUȘTI DE FISTIC, FUSESERĂ SĂPATE DOUĂ IMENSE GROPI. EXISTA GROAPA BĂRBAȚILOR ȘI GROAPA FEMEILOR. DIN ACEST PUNCT DE VEDERE, ADMINISTRAȚIA RESPECTA CONVENIENȚELE ȘI ABIA MULT MAI TÂRZIU, PRIN FORȚA LUCRURILOR, A DISPĂRUT ȘI ACEASTĂ ULTIMĂ PUDOARE ȘI AU FOST ÎNGROPAȚI ÎN DEZORDINE, UNII PESTE ALȚII
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
mai întâi, care și-a găsit loc în partea cealaltă a patului, opusă lui Tarrou și s-a sprijinit de perete. O expresie dureroasă se citea pe chipul său și oboseala tuturor acestor zile în care se expusese direct primejdiei săpase riduri pe fruntea sa congestionată. A venit apoi Joseph Grand. Era ora șapte și funcționarul s-a scuzat că era cu sufletul la gură. N-avea să rămână decât o clipă, poate acum se știa ceva precis. Fără să scoată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
dezvoltat repede o concepție proprie. În anii ’60, mulți dintre ei asistau o echipă de experți în Biblia luterană venită din Illinois la dezgroparea Tell Ta’anach-ului, o colină aflată nu departe de Jenin, pe Malul de Vest. Americanii au săpat acolo mai mulți ani, atât de entuziasmați erau. Ta’anach era menționat în Biblie ca unul din orașele Canaanului cucerite de Iosua, unul din liderii militari ai israeliților. Dar Ahmed și colegii săi au întrevăzut ceva nou. Au revenit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
existența poporului palestinian, că, de fapt, comunitățile care trăiau pe aceste pământuri aveau cele mai adânci rădăcini posibile. Reputația lui nu a făcut decât să crească atunci când i-a dus pe studenți într-o tabără abandonată de refugiați, unde au săpat prin gunoaie, cutii vechi de sardine și pungi de plastic, care au dezvăluit modul de viață al oamenilor în urmă cu doar o generație, al celor care își abandonaseră căminele în 1948. Iar munca de aici, din Beitin, i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fâșie de pământ sterp era de fapt acoperită cu pământ brun, nisipos, asemenea celui dintr-o grădină de legume. Iar acum, îndemnat de tatăl său și deloc deranjat de amenințarea cu cuțitul a lui Mahmud, Nawaf sărise în mijlocul ei și săpa. — Ce se întâmplă? —Așteaptă și ai să vezi. Naasri și Mahmud stăteau și se uitau la Nawaf cum sapă încet și degajat. Mahmud observă brațele lui Nawaf, căptușite cu mușchi. Treptat, în pământ începea să se deslușească o formă. Ali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Iar acum, îndemnat de tatăl său și deloc deranjat de amenințarea cu cuțitul a lui Mahmud, Nawaf sărise în mijlocul ei și săpa. — Ce se întâmplă? —Așteaptă și ai să vezi. Naasri și Mahmud stăteau și se uitau la Nawaf cum sapă încet și degajat. Mahmud observă brațele lui Nawaf, căptușite cu mușchi. Treptat, în pământ începea să se deslușească o formă. Ali săpă mai repede, după care aruncă deoparte lopata, se ghemui și începu să scormonească în pământ cu mâinile goale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Ce se întâmplă? —Așteaptă și ai să vezi. Naasri și Mahmud stăteau și se uitau la Nawaf cum sapă încet și degajat. Mahmud observă brațele lui Nawaf, căptușite cu mușchi. Treptat, în pământ începea să se deslușească o formă. Ali săpă mai repede, după care aruncă deoparte lopata, se ghemui și începu să scormonească în pământ cu mâinile goale. În lumina lunii, Mahmud intuia o formă, un fel de animal. Nawaf le făcu semn să vină. Apropiindu-se, Mahmud o văzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se înfrupte din ea iar și iar, fără să fie deranjați. Fără îndoială s-a descurcat bine, adăugând colecției Naasri din curtea lui minunății care i-ar ajunge să-și deschidă un muzeu al său. Prostul de fiu-său a săpat cât era ziua de lungă luni întregi, ascunzând capturile pe care marea lui rețea de curieri i le aducea zilnic din Irak. Câteodată, dacă îi suspecta că îl înșelau, aprovizionându-l pe unul din rivalii săi de aici, din Aman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
aducea o schimbare bine-venită. Dar uite care e problema, domnișoară Costello. În mod obișnuit, acțiunile corecte și câștigarea de voturi nu merg împreună. Când LBJ le-a acordat dreptul de vot negrilor, aceea a fost o acțiune corectă, dar a săpat Partidul Democratic până în ziua de azi. A fost corect, dar ne-a tras-o în fund. Acum e altceva, chiar și o canalie cinică și bătrână ca mine poate vedea asta. Avem șansa de-a face ce e bine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
e Mishkan: Templul, palatul. Se referă la toată zona aia. Doar că ceea ce a lăsat el nu se află pe Muntele Templului. Evreii se duc foarte rar acolo: e prea sfânt. A ascuns-o dedesubt. —Dedesubt? — Acum câțiva ani au săpat tunelurile care merg paralel cu Zidul de Vest. Tatăl meu și alți câțiva arheologi. Nu partea cunoscută a zidului, unde se roagă toată lumea și îndesă acele bilețele de rugăciune către Dumnezeu în crăpături. Ci o porțiune întreagă de zid care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
că evreii încercau să submineze temeliile Domului Stâncii, știi, clădirea aia mare cu un dom de aur. Știu, mulțumesc, Uri. —E construită pe locul în care cred ei că s-a înălțat Mahomed la cer. Și iată-i pe evrei săpând pe dedesubt. Iar apoi tata și prietenii lui au înrăutățit lucrurile. Au decis că nu e suficient ca turiștii să poată intra în tunele. Nu, aveau nevoie și de o ieșire la celălalt capăt, ca să nu trebuiască să meargă tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
construit în fața lui și în cele din urmă peste el. Au construit strat peste strat de case, temelii și structuri de rezistență. Până când nu s-a mai văzut nimic din zidul propriu-zis. Dar vestea bună este că am reușit să săpăm un tunel pe toată lungimea zidului. Acum putem vedea toate acele straturi de istorie - și putem admira frumusețea zidului însuși, o comoară care le-a fost ascunsă evreilor timp de cel puțin două milenii. În timp ce bărbații în pantaloni scurți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fi aduși în fața justiției. Maggie simțea cum tremură de furie, teamă și o enormă tristețe. — Ți-am captat atenția acum, domnișoară Costello? Capitolul 58 Ierusalim, vineri, 9.52 a.m. Era ca și cum ar fi recurs la rezervorul de urgență. Se simțea săpând adânc în rezervele ei - de rezistență, autocontrol și un misterios drog interior pe care părea în stare să-l producă atunci când situația o cerea cu adevărat, acela care putea, printr-un simplu act de voință, să-i calmeze durerea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Maggie se lăsă în jos, ștergând praful, până când dădu peste ceva. O deschizătură, o fantă între peretele lateral al scării modelului și ceea ce trebuia să fie ultima sa treaptă. Își înfipse unghiile, îndepărtând praful. Deschizătura se întindea de jur-împrejur. Maggie săpa mai repede acum. Ceva se mișca, o simțea. În cele din urmă micul dreptunghi de pământ cedă în mâna ei. Știa că, în sfârșit, o găsise. Deodată auzi țipetele unei femei, urmate de zgomotul asurzitor al unor pași bărbătești, alergând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
era stearpă și neospitalieră. La patru sute de metri depărtare, pe plajă, îl văzu pe Manuel, o formă întunecată ghemuită sub manglieri. Se adăpostise de vânt. Nu mai era nimeni altcineva pe plajă. Julio porni spre el, trecând pe lângă gropile adânci săpate de țestoase în zilele precedente. Plaja aceea era unul dintre terenurile de înmulțire pentru țestoase, care veneau din ocean, pe întuneric, ca să-și depună ouăle. Procesul avea loc mai ales noaptea, iar țestoasele erau vulnerabile ... pe vremuri din cauza braconierilor, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
e, spuse Manuel. Era o femelă cam de o sută de kilograme, și de un metru și un sfert lungime. Avea plăcile carapacei normale, cam cât o palmă de om. Maronie, cu dungi negre. Era pe jumătate îngropată în nisip, săpând o groapă în spate, cu aripioarele. — Începe și se oprește, zise Manuel. Și în clipa aceea începu din nou. O strălucire purpurie care părea să fie emanată de anumite plăci ale carapacei. Unele plăci nu aveau acea strălucire și erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
asupra corpului său, în orice moment ... Judecătorul părea plictisit. — Domnilor, înțeleg care este problema, spuse el. Dar ce legătură au toate acestea cu doamna Burnet și cu fiul ei? Bob Koch se retrase. Era mai bine ca Rodriguez să-și sape singur groapa, își spuse el. Concluzia la care voia acesta să ajungă tribunalul era de neconceput. — Onorată Instanță, zise Rodriguez, dacă tribunalul acceptă că celulele domnului Burnet sunt proprietatea clientului meu, așa cum cred că ar trebui, atunci respectivele celule sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
în spatele centrului chirurgical. Planul era ca dr. Manuel Cajal să iasă din centru, să urce în Hummer, să facă biopsiile și să plece. Nimeni nu vedea nimic, nimeni nu știa nimic. Dar acum, drumul era blocat. De două excavatoare, care săpau un șanț mare. Nu avea cum să treacă, nu exista alt drum. La o sută de metri depărtare de centrul chirurgical. — Fir-ar al dracului de ghinion, zise el cu năduf. — Ia-o încet, Vasco, spuse Dolly. Nu e mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]