6,982 matches
-
-o! am stăruit. Mi-a răspuns: - Eu nu sunt arian și nici ce crezi tu. - N-are importanță, Dumnezeul nostru e același. Păstreaz-o! A luat-o cu două degete, ca și cum ar fi fost murdară. - Am s-o folosesc pentru cei săraci, și ei vor înălța tot ce trebuie, spre mulțumire. La curte, longobarzii erau toți adunați sub stejar. Vipera de aur atârnată de nuc mi-a dat de înțeles că întrunirea era importantă. Fără să zic ceva, m-am dus în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lui Colombano, aflat într-un colț al bisericii lângă ușă unde am observat crucea irlandeză sculptată în piatră. Apoi, fiindcă era ora prânzului, am mers în refectoriul oaspeților. Printr-o norocoasă conjunctură, nu mai era acolo niciun pelerin sau vreun sărac în căutare de hrană sau de adăpost, din pricina unei bănuieli de molimă care se răspândise în jur. Abatele însuși ne-a turnat apă să ne spălăm mâinile și, în cele din urmă, în așteptarea bucatelor, m-a întrebat: - Cine ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-și schimbe școala - jignit, supărat și fără să știe - și nu mai avea timp și totul era pierdut. O prinse de poșetă. O poșetă de catifea, puțin cam Învechită, cu siguranță mai Învechită decât cele pe care mama le dăruia săracilor de la Crucea Verde - dar mama lui Kevin era altfel decât mama, era o mamă blondă-blondă, Îmbrăcată În violet, roșu și portocaliu, și parfumată cu tămâie, ca statuia Madonei. — Doamnă, spuse plină de speranță, scuturându-i poșeta, Kevin poate lua masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încrucișați și se Îmbrăca aidoma unei căpușe. Și pentru că Aris se Îmbrăca și el ca o căpușă, Camillei Îi erau simpatice căpușele - acele creaturi minuscule, odioase, care trăiesc și printre oameni, comuniștii. Ea Îi iubea și pe nenorociți, adică pe săraci, care nu au nici o vină că sunt așa, căci Aris spune că Întâmplarea face să ne naștem fii ai unui demnitar sau ai unui șomer - și, de altfel, Într-o zi toate acestea se pot schimba și săracii pot deveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
adică pe săraci, care nu au nici o vină că sunt așa, căci Aris spune că Întâmplarea face să ne naștem fii ai unui demnitar sau ai unui șomer - și, de altfel, Într-o zi toate acestea se pot schimba și săracii pot deveni bogați, și invers. De la ușa cea verde a băii băieților se auzeau bufnete și gemete Înfundate și râsete. Dintr-o dată se auzi o bubuitură - ca un fel de explozie -, iar gemenii Bettini se repeziră afară urlând. Anzalone aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cuvintele și simte încordarea lui Ioniță Zugravu, îi vede ochii înrourați și-aude încă întrebările: - Ce culoare avea duhul ăsta? - Nu ți-am spus? Era așa, ca apa, ca apa verzuie, de baltă. - Și Pampu ce făcea? - Ce să facă, săracul, nu mai zicea nimic. Era căzut în pulberea drumului. - Ei, păi, deja l-am făcut în picioare, cu ochii ridicați spre cer. - E mai bine, mult mai bine așa, cum mi-l și amintesc, zicea Fănița, legănându-și ușor urechile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
erau vreo cincizeci de copilași, cu toții băieți mucoși, luați de la mamele lor ca să fie dați turcului pentru a face soldați din ei. Era și un băiat de pe la noi și ni se rupea inima când îl vedeam plângând, pentru că ei toți, săracii, știau că se duc și nu se mai întorc niciodată. Când făceam conac și scoteam cârnații ori ce mai făcea Savetina pe pirostrii, le dădeam și lor, deși aveau și ei de la mumele lor câte o traistă de mâncare. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
dar aici, la Răducăneni, plăcinta este la mare căutare... Colacii, împletiți, prevăzuți cu coardă de jur împrejur, ne sunt dați de stăpâna casei în timp ce gospodarul ne dă și câte un ban...Numai că, acum cu criza aceasta financiară, nici ei săracii, nu prea au... La unele familii, unde avem colege, primim mere, nuci și acadele, făcute în casă. Fetele, îmbujorate, ne servesc cu toate acestea, iar băieții, fără să ne observe părinții lor, ne făceau cu ochiul... Așa au învățat de la
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
sunt agent 00. Eu sunt Prâslea, știi, fiul cel mic al împăratului. Cel care avea în grădină un măr fermecat care făcea mere de aur. Eu nu știu să lupt decât cu zmeii cei răi. Ce glumeț ești, agent 00! Săracul Prâslea nu mai putu spune nimic, deoarece era dotat cu o mulțime de mecanisme. El luă un mecanism care avea un buton roșu pe care îl apăsă, și îl tot apăsă și, în timp ce el apăsa, o ușă se tot deschidea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
strălucitor, care se balansa ușor pe valurile apei. Prâslea văzu că nu i se pare nimic cunoscut și începu să strige: Agentule! țipă Prâslea. Ce ai, omule? Ești nebun? Nu mai țipa! exclamă cu furie o doamnă elegantă de pe vas. Săracul Prâslea fu pus la muncă de căpitan. Trebuia să spele toată puntea și toate geamurile. Unde o fi agentul? se întrebă nedumerit Prâslea. Taci! țipă căpitanul la Prâslea. Dintr-o dată se auzi o bubuitură puternică, iar în mijlocul mării se făcu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lăsată de Sara și de Avraam care, se spune, îi primeau la fel pe prinți și pe cerșetori. Așa că, în fiecare dimineață, Rebeca primea pelerini înăuntru frumosului ei cort. Stătea cu fiecare - zdrențăros sau strălucitor - și nu se grăbea cu săracii. Stăteam cu femeile ei în timp ce își primea oaspeții. Mai întâi, o femeie care nu putea avea copii s-a apropiat și a implorat-o pentru un fiu. Oracolul i-a dat o sfoară roșie pe care s-o lege în jurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
la fiecare crampă. Am cerut apă rece ca să răcorim fața mamei, paie curate și conuri de lotus ca să împrospătăm atmosfera și cinci servitoare care să se așeze în jurul stăpânei lor și s-o încurajeze. Câteodată e mai ușor pentru cei săraci, m-am gândit. Chiar și cele fără familie locuiesc în cartiere așa de înghesuite, încât țipetele unei mame în durerile facerii adună alte femei care vin ca gâștele chemate de o conducătoare în zbor. Dar cele bogate sunt înconjurate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
un laș și c-o să-mi arate el cum se face. Apa curgea printr-o țeavă de fier orizontală, care ieșea din zidul de sub placa memorială, pe placă scria că aici și-a alinat setea Iancu Jianu, faimosul haiduc, ocrotitorul săracilor, pe când fugea de poteră, și mai scria că e apă minerală, nu se recomandă femeilor gravide și celor care alăptează, când Szabi s-a aplecat să bea, i-am și zis s-o ia mai încet, n-a văzut ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mangal căzute pe jos și remarcând că cel puțin mangalul e moale, a mai cotrobăit prin grămadă, a mai luat câte-o țoală, examinând-o și aruncând-o înapoi în grămadă, între timp se văicărea cum că lui taică-su, săracu’, îi fuseseră atât de dragi obiectele că adunase o grămadă și, strângător cum era, n-ar fi aruncat nici unul și, Dumnezeu să-l ierte, că mult se mai certase din pricina asta cu bătrânu’, îi spunea mereu ce făr’ de rost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mai suflat o dată nasul, s-a aplecat, a ridicat un sac mare de pânză, l-a desfăcut, a scos din el un pumn de mălai, l-a încercat cu limba, apoi l-a risipit pe jos, spunând că taică-su, săracu’, fusese ani de zile nevoit să se țină tot cu mămăligă, pe când el se-ndopa cu clisă și cu brânză, cât de nedreaptă e, într-adevăr, și viața asta, însă acum vom face și noi un parastas pentru bătrânu’, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Franța, care poate fi considerată - mutatis mutandis - una dintre rețelele precursoare ale World Wide Web-ului. Minitel-ul roz oferea servicii erotice. (n.red.) Cataloage de vânzare prin corespondență, adresate În special profesorilor. (n.tr.) Les Restos du cœur, cantine pentru săraci, inițiativă filantropică a lui Coluche, comic celebru În epocă. (n.tr.) Charles Baudelaire, Recueillement, traducere de Barbu Nemțeanu, În Les Fleurs du mal / Florile răului, Editura pentru Literatură, București, 1968, p. 481. (n.tr.) Spital de psihiatrie din Paris. (n.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
lumii fantastice. În maniera specifică basmelor lui Creangă, se realizează umanizarea personajului fantastic prin ironie și sarcasm dracul, dar și caricaturizarea sau prezentarea umoristică a unei situații ce îmbracă forme tragice: “...de-i pocnește lui Dănilă un ochi din cap. Săracul Prepeleac! Se vede că i-a fost scris tot el să răsplătească și păcatele iepei frățâne său, a caprei, a gânsacului logodit și ale boilor uciși în pădure. Pesemne blastămul gâștelor văduvite l-au ajuns, sărmanul!” Finalul basmului valorifică din
Implicaţii ale categoriilor temporale şi spaţiale în basmul „Dănilă Prepeleac” de Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ştefan Fînariu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_952]
-
pe noi, zise Enkim. Din cauza mea. Lăsați-mă aici. Tu ai treaba ta, Krog, iar tu ai pruncul, Runa. Am clătinat din cap odată cu Runa și i-am făcut semn să tacă. Nici să geamă nu mai putea de acum, săracul! - Încotro? am Întrebat-o pe Runa. - N-am mai fost niciodată pe aici. Doar În povești am auzit de apa aceea care curge Învolburat și nu știu să ajung la ea decât așa cum ne-a fost lăsat de bătrâne. Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
știu ceva de la mine, vor afla ceva de la tine și vor Învăța ceva și de la cei ce ți-au luat urma. Ce-o să aleagă ei? Of, of, uite de ce-a amânat Tatăl atât de mult Împărțeala cuvintelor. Se bizuia, săracul, pe oameni, că s-or deștepta, dar ei... pfuuh! făcu N’jamo un gest de lehamite. - Ah, de deșteptat n-or să se deștepte niciodată, am rostit Înainte să apuc să mă gândesc. - Asta să mi-o spui numai mie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a adus pe lume copiii scoborâtori din Kron, dar n-o să vorbim despre asta, căci aduce ghinion. Ăsta e Dupna, Încheie el. Iar el, chiar că ți-este un fel de văr, nu o venitură de om, ca Dyas acela. - Săracul Dyas, am pufnit În râs. Credea că povestea asta va rămâne doar Între noi doi. - Cum să rămână doar Între voi doi? Până și lucrurile negândite se află dacă știi să te uiți la om. Auzi? - schimbă el vorba deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Încă șapte. - Te ții bine, măi Zarge, măi. Văd că ai mulți dinți În gură! Pe Moru l-ai apucat? - L-am apucat, răspunse Zarge, sumețindu-se. Numai că era tare bătrân și abia Își mai târa picioarele. Orbise de tot, săracul. Le-am făcut semn celor ce mă urmau să coborâm spre peștera iernii. Am mers În tăcere, petrecut de cei din neamul meu, lupi neînduplecați care scoteau până și ursul cel mai mare din bârlog. - Și n-a mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
CU BASTON: Asta nu-i nimic. Să vezi ce herpes a avut taică-meu. BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Herpesul se tratează... BĂRBATUL CU BASTON (Indignat.): Herpesul se tratează? Ei află că nu-i adevărat! Nu! Herpesul nu se tratează. Taică-meu, săracul, înflorea în fiecare lună... Toată gura... așa... Pentru că herpesul, dom’le, nu se tratează... Mai degrabă se tratează hernia! BĂRBATUL CU PĂLĂRIE: Hernia? Ha! Nu te pricepi la hernie! BĂRBATUL CU BASTON: Oricum, nu-i așa gravă... BĂRBATUL CU PĂLĂRIE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Deci, a fost pe la ei sau n-a fost? VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: A fost. Da’ ei zic că la ei mai mult a împrăștiat decât a mâncat. BĂRBATUL CU BASTON: Păi, să curețe. VOCEA BĂRBATULUI CU PĂLĂRIE: Au curățat, săracii. Poți să tragi de-acuma. (În timp ce BĂRBATUL CU BASTON trage din greu de funie, de sus coboară, agățat de o funie, un bidon cu apă. De jos se aud râsete înfundate. BĂRBATUL CU BASTON scoate din fântână un tomberon identic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
CU VIOLONCELUL cântă netulburat la violoncel.) BĂTRÎNUL CU BASTON: Oricum, e interesant că execută fără partitură. BĂRBATUL CU ZIARUL: Da, nu e rău. DOAMNA CU VOAL: Are totu’-n cap. Și ăsta-i un talent. BĂRBATUL CU ZIARUL: Taică-meu, săracu’, știa să cânte la acordeon.. Da’ văd că nu s-a transmis... BĂTRÎNUL CU BASTON: Urechea muzicală rar se transmite. (Pauză. BĂRBATUL CU ZIARUL își desface ziarul pe jumătate ud și încearcă să citească. BĂTRÎNUL CU BASTON privește în gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
la rândul lui degetele și încearcă să vadă dacă stropul de materie are miros.): Imposibil. BĂTRÎNUL CU BASTON: Ba da, domnule, pare să se smiorcăie. BĂRBATUL CU ZIARUL: Simte că i-a sunat sfârșitu’, d-aia plânge. DOAMNA CU VOAL: Săracul... BĂTRÎNUL CU BASTON: Ce facem, îl mai omorâm sau nu? DOAMNA CU VOAL: Să-l lăsăm să fugă, nu vreți? (Trăgându-l de mânecă pe BĂRBATUL CU VIOLONCELUL.) Hai, fugi! Fugi! BĂRBATUL CU ZIARUL: Unde să fugă, că n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]