4,482 matches
-
Te joci cu focul! Să știi că, până ce-ai să pricepi tu, încotro bate dânsa și ce vrea, îți iese pe ochi norocul unei astfel de companii... Poți să-i faci și curte, că bărbatul e ocupat și s-a săturat de multă vreme de dânsa... Dar, fii atent!... Bibicule, dumneata te afli, dintr-o dată, ca un acrobat de la circ, care, dintr-o săritură, s-a aburcat în capătul frânghiei, sus, pe podiumul din mijlocul cupolei: poți să-i ții pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vrea să știe ea. Îl măsoară cu o Îngăduință rece pe tipul ăsta arătând ca ieșit dintr-o groapă de gunoi, special pentru a-i produce te miri ce revelații. Când te complaci adică În cealaltă extremă: când te-ai săturat și ți s-a acrit de viață, se satură și viața de tine. Bolile fundamentale, moartea pe care o ducem cu noi peste tot În viață, se dezvoltă din aceste două extreme. — El a studiat medicina, Îi șoptesc trăgându-mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu zi. Cu o parte din treburile astea era bineînțeles la curent și plutonierul, știa și el atâta cât socotea moșu' că trebuie să știe, oricum mai mult decât noi și mai mult decât dada Leontina, care nu se mai sătura chelfăind la salam În spatele nostru și chinuindu-se să soarbă berea din gaura cutiei. Până să se hotărască să-și aducă un pahar, vărsase deja o jumătate de cutie pe halat și pe jos. Amândoi erau la fel de interesați de Laur
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Bere aveau și aici și afară, dar cârnații ăia de pe grătar se serveau doar afară, măcar că lui Andrei Îi cășunase pe cârnați și nu l-ai mai fi ridicat de pe scaunul ăla nici cu macaraua până nu s-ar fi săturat. Păi la banii lui nu te joci, așa că a convins-o până la urmă pe băbătie să ne aducă niște cârnați de afară, pe lângă ciorba de fasole și varza cu ciolan din gestiunea ei, și ia banii aicea, mamaie, și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pe jumătate Întărită. M-am ridicat să i-o arăt lui Laur, care abia surâse. Vântura de zor cu lingura prin fiertura din cratiță și o Înjumătățise deja. Renunțase să mai pună În castroane. Îmi făcu semn că s-a săturat. Parcă i se tăiase și cheful de vorbă odată cu foamea. Îmi Întinse lingura, sughiță și râgâi prelung, și numai bine, vere, că până termină ei, termini și tu fiertura. Era un fel de mâncare de cartofi scăzută, cu multă ceapă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să fim atenți la chibrituri, să nu dea foc la saltele, vere, și să ardem aici ca șobolanii până-și face muta de lucru la bucătărie cu fierturile. Era și ăsta un dar al ei. Făcea niște fierturi care te săturau și-ți țineau treaz cheful de viață, deși gătitul Îi mânca tot timpul pe care l-ar fi irosit altminteri măturând și făcând ordine prin țarcul sau grajdul ăla. În rest, abia de reușea să se spele ea la chiuveta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
plus și ca o dovadă. Adevărul e că nici n-aș avea la ce să-mi bat capul cu ce știe și ce nu știe ori se face că uită văru' Laur. N-am ce-i face dacă s-a săturat de mută și de fiertură. Altceva n-am ce să-i dau. Lasă-l să se-nvârtească Încolo și-ncoace și să se sufle-n pene. Uite-l cum pufăie din țigara aia și zburătăcește fumul dând din mâini. Cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
voastre, acum ștergeți-vă cu ele la cur! Poporul nu vă mai vrea, pământul nu vă mai rabdă, dar voi o țineți una și bună, poporul și poporul și poporul. Poporul pe care l-ați mâncat voi fript, jigodii comuniste! Săturați-vă și Îmbuibați-vă! Măcar că balamucul de afară se Întețise iarăși, noi nu-l mai auzeam de aici, din livingul cu saltele. Coniacul și tutunul ne vindecaseră răgușeala și Înviam de la o secundă la alta aflând cu puteri Înzecite că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
pâine, urcând din nou Împreună cu ei treptele durerii și plăcerii. Pâinea goală și Întunericul, da, dintotdeauna mă salvaseră, dar niciodată până acum nu-i văzusem atât de fericiți. Se salutau cu degetele răscrăcănate În formă de V. Nu mă mai săturam contemplând acest popor victorios mișunând Încolo și Încoace printre grupuri de soldați Înarmați. Îmi aminteam că-n tren Îmi umpluseră somnul cu sporovăiala lor, omoară și omoară și omoară, morți peste șaizeci de mii și sute de mii de răniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
spui că-l iubea. Și el și ei zbierau la turma asta de popor. Poporul era făcut pentru ei și ei pentru popor. Păi ăștia care l-au Împușcat În numele poporului sunt niște javre flămânde spre deosebire de el. Până s-or sătura și până și-or face plinul, or să sugă din noi ani de zile, așa că-n ce-l privește, pe Carol Îl bate gândul s-o taie peste graniță, oriunde, unde-o vedea cu ochii. Să nici nu stea pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
deloc să le surprind. Îmi era probabil frică de felul cum aș fi reacționat, sau mai degrabă Încercam să savurez pe Îndelete o plăcere amânată la nesfârșit, așa că apăream mereu la ore previzibile acasă, după șase-șapte seara, când ele se săturaseră deja una de alta. De cum mă vedea, pe iubita Ortansei o apuca subit graba, că a stat destul și doamna trebuie să se odihnească și mai are prin zonă câteva gravide și lăuze pe la care trebuie să treacă. Avea o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
tot atât de multă lume ca și altădată, dar parcă mai zgomotoasă. Tarabele și vitrinele erau pline cu de toate, zbătându-se și plutind pe zvonurile Încrucișate ale muzicienilor. Luminile și belșugul șiroiau pe fețe și pe trupuri și nu mă mai săturam Îmbăindu-mă Îm vânzoleala poporului, dragostea mea dintâi și dintotdeauna de care-mi apropiam iarăși buzele Într-un geamăt și-un muget orgasmic atotcuprinzător. Poporul se Înveselea, un sânge proaspăt curgea năvalnic prin vinele lui, Împingându-mă pe străzile care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
când s-o nimeri acasă, iar dacă o rămâne Înțepenit prin boscheții de pe faleză și n-o să mai apucăm să-l vedem, cu atât mai bine. În drum spre centrul stațiunii, Laur mă Întrebă de două ori dacă m-am săturat, asta-l frământa, nu-l futea grija pe el de căzătura aia alcolistă. Cum naiba să nu mă satur? Fasolea și margarina cu ardei iuți mi-au picat cum nu se poate mai bine după clătita de azi dimineață, Însă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să-l vedem, cu atât mai bine. În drum spre centrul stațiunii, Laur mă Întrebă de două ori dacă m-am săturat, asta-l frământa, nu-l futea grija pe el de căzătura aia alcolistă. Cum naiba să nu mă satur? Fasolea și margarina cu ardei iuți mi-au picat cum nu se poate mai bine după clătita de azi dimineață, Însă el a ținut cu tot dinadinsul să mergem la unul din localurile de pe faleză la care poposeam În fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
micii ăia. - Nu mi-e foame, vere, ia de mănâncă. Și de mâine Încolo o să fie și mai bine, ai să vezi, aicea-i de noi. I-am mâncat singur până la urmă. El tot mă mai Întreba dacă m-am săturat, să-i spun dacă mi-e foame și ce vreau să-mi mai ia, dar n-ar mai fi intrat nimic În mine. Chiar mă gândeam că de mult n-am mai fost atât de sătul și că numai din cauza
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
În loc de cruce sau lumânare, cum chiar părințelu’ a spus cu gura lui. Ba nu, că fii-su l-a omorât, vere, tot un drac, acuma nu mai contează, și zici să-ți mai iau ceva de mâncare, precis te-ai săturat, vere? că-mi iau gâtu’ dacă te știu că ți-e foame. Pe urmă și-a amintit din nou de Steluța. Ce naiba s-o mai fi făcut? I-am spus că-i tot acolo unde a lăsat-o acum șase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
la iarnă. Până atuncea mai e destul, vere, cine știe ce s-o mai alege? Pe frate-său l-au lăsat la sârbi. O căzătură alcolistă, vere, atâta că turna În el de douăj’ de ori mai mult decât Zlate ca să se sature. Atârna la el și la Neli, le-a făcut praf toată bruma de agoniseală, așa că au răsuflat ușurați când s-au văzut scăpați de el. S-a dus cu Neli la unguri, și-n Germania și-n Austria să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aer.. și, sau așezat pe pământ. „Cât de scunzi au ajuns !..” mă pomenii murmurând. Capul îmi uruia ca o râșniță. Simțeam cum mă învăluie o liniște grea, apăsătoare, ca întunericul chipul unui bolnav. Totuși aș plânge... Aș plânge să mă satur, dar mi-am pierdut lacrimile și, le tot caut și nu le găsesc..! Castanii, și ei parcă lăcrimau... părea, că ar vrea să spuie ceva... Frunzele, le cădeau ca lacrimile.. „Și copacii plâng !”, mă pomenii gândind cu voce tare. Niște
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
importanța tăcerii absolute care conduce la calea inițierii. Tot timpul cât am stat în chilia aceea săracă mi-au vorbit numai prin gesturi și cu degetul pe buze. Îmi dădeau de mâncare o supă de cereale cu miere care mă sătura, chiar dacă luam foarte puțină. Totul era absorbit de trupul meu și, în mod ciudat, nu aveam nevoie de nimic altceva. Poate că eram sugestionat, însă mi se părea că, treptat, creieru-mi devenea tot mai limpede și gândul mi se desprindea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
am învățat că libertatea academică sau autonomia însemna că dacă profesorilor nu le plăcea ceea ce ministerul sau altă autoritate le impunea, fie găseau metode creative de a evita decizia, fie pur și simplu nu se supuneau. În mijlocul anilor 1980, mă săturasem de birocrație și m-am dedicat studiilor doctorale. Devenise destul de complicat să fiu prorector științific deoarece partenerul meu era responsabilul administrației universitare. Noi doi nu aveam nici o problemă, lăsam munca deoparte când ne întâlneam, nu discutam chestiunile în care celălalt
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
cu demonstranții că se întorc în cazarmă". M. M.: Era vorba de cei de pe Olteniței. S. B.: Toate acestea se petreceau în prima parte a zilei. M. M.: Da. Țin minte că pe 22, la prânz, am zis: "Ne-am săturat de fasole și de varză". Îmi veniseră toți din concediu, eu eram bine după cinci zile, tancurile cu muniție în ele. M-am supărat și l-am trimis pe șoferul meu cu mașina: "Ia du-te, măi, și ia-mi
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
asta îmi doresc! Pentru mine și pentru alții. Să nu mă întrebați însă cum arată o "existență trează"! * Într-un fel, sinuciderea are ceva autentic: dezvăluie o vocație. * Încerc aici o treptată dezvăluire de sens. Asta arată că m-am săturat de presimțiri, de convingeri întemeiate pe posibili. * Invidiez scrisul "firesc" al unor autori care îmi dau impresia că lucrurile nu puteau fi rostite altfel. E un scris ce devine "instituție", modalitate de rostire "oficială", ce creionează puncte de reper pentru
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
În centru și cele mate la capete, lucru care creează un tipar extraordinar de radiant de texturi care potrivit lui Utzon „interacționează ca unghiile cu carnea”, sau „soarele, lumina și norii Îi vor da viață”, și astfel „vizitatorii” nu se vor sătura niciodată de spectacolul ei 317. Pe parcursul lucrării au intervenit unele schimbări. Peter Hall a sugerat În 1967 ca sala centrală să rămână doar sala de concerte, și opera să fie limitată la sala mică din cele două principale. În acest
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
bărbatului, Înscenând un suicid. Efectul e cel scontat: publicul larg e implicat În propria dramă și se constituie activ În jurat și asistent. Hilară e scena pregătirii gestului suicidal de către Porția: „După ce a dejunat cu mare poftă și s-a săturat, a- nceput deodată să plângă, zicând către doamna Zamfira Popescu: - Mamițo, eu nu mai pot să trăiesc! eu vreau să mor!” (Groaznica sinucidere din strada Fidelității). Pampon, care o vede pentru Întâia oară pe Mița În frizeria lui Nae, o
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
XVIII) b. Adevăr grâesc voao că-i va încinge (CT.1560-1: 148r) (21) a. căeim-au căutat până la moarte (DÎ.1591-600:VIII) b. căcu direptate și giudeț adevărat toatele aduseș asupră de noi (DDL.1679: 122) (22) Ferecați flămânzii acmu că săturai-se-vor ti (CT.1560-1: 126r-v) Poziția față de negatorul propozițional nu și adiacența la nucleul verbal arată neechivoc că, în româna veche, orientarea pronumelor clitice este tot către flexiune, la fel ca în româna modernă. Rezultă deci că raportul procliză
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]