3,827 matches
-
de turcoaz; inel spiralic (cu diametrul de 1,8 cm) realizat dintr-o singură bucată din aur, având formă triunghiulară în secțiune capetele lățite și împodobite cu cinci caboșoane rotunde împodobite cu granat și două în formă de frunză de salcie, împodobite cu pastă albăstruie; fragmente de foiță din aur descoperite în umplutura gropii funerare; trei mărgele de formă bitronconică alungită din sticlă policromă de culoare verde, având suprafața cu mozaic cu decoruri conținând dungi roșii și albe și înserări în
PREZENŢE SARMATICE ȘI ALANICE TIMPURII ÎN INTERFLUVIUL PRUTO-NISTRIAN by Cezar Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/91551_a_107351]
-
să-și usuce hainele, dănțuia pe o scândură linsă de flăcări. Cu degetele lui înroșite, zdrelite, frământa un bulgăre de lut, cu care învelea peștele înainte de a-l pune pe jăratic... În jurul nostru se întindea pustietatea albă a Volgăi iarna, sălciile cu crengile lor subțiri alcătuind un hățiș străveziu de-a lungul malului și, înecată în zăpadă, o barcă pe jumătate dezmembrată, ale cărei tălpici alimentau focul nostru barbar de lemne. Dansul flăcărilor făcea parcă amurgul mai dens, senzația efemeră de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
aceea fără nici un alt reper decât soarele și cerul. Curios, de cealaltă parte a căii ferate, peisajul s-a schimbat. A trebuit să ocolim câteva văgăuni, falii gigantice cu interiorul nisipos, apoi să coborâm într-o vale. Brusc, prin hățișul sălciilor a strălucit o apă. Ne-am zâmbit, am exclamat într-un singur glas: - Sumra! Era un afluent al Volgăi, unul dintre râurile discrete, pierdute în imensitatea stepei, și cărora li se cunoaște existența numai pentru că se varsă în marele fluviu
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Ne-am zâmbit, am exclamat într-un singur glas: - Sumra! Era un afluent al Volgăi, unul dintre râurile discrete, pierdute în imensitatea stepei, și cărora li se cunoaște existența numai pentru că se varsă în marele fluviu. Am rămas la umbra sălciilor până seara... Abia pe drumul de întoarcere și-a terminat Charlotte povestea. - Autoritățile s-au săturat în cele din urmă de toți schilozii din piață, de strigătele lor, de încăierările lor. Dar, mai presus de toate, ei ofereau o imagine
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
se desprindă de orizont, iar șinele să lucească. Și, o dată trecut acest hotar, aproape că sosisem - dincolo de văgăunile care brăzdau stepa cu tranșeele lor abrupte, presimțeam deja prezența râului. Parcă ne aștepta... Charlotte se instala cu o carte la umbra sălciilor, la un pas de curentul apei. Eu, până la epuizare, înotam, mă scufundam, traversând de mai multe ori râul îngust și nu prea adânc. De-a lungul malurilor lui se aliniau o puzderie de insule acoperite cu iarbă deasă, unde aveai
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
și să te crezi pe o insulă pustie, în mijlocul oceanului... Apoi, întins pe nisip, ascultam liniștea de nepătruns a stepei... Conversațiile noastre luau naștere fără pretext și păreau să decurgă din șiroirea însorită a Sumrei, din foșnetul frunzelor lunguiețe ale sălciilor. Charlotte, cu mâânile puse pe cartea deschisă, privea dincoolo de râu, spre câmpia arsă de soare, și începea să vorbească, ba răspunzând întrebărilor mele, ba luându-le-o înainte intuitiv cu istorisirea ei. În timpul acelor lungi după-amieze de vară în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
râs, sare în șa. Când zgomotul copitelor piere, femeia, încet, deschide ochii. Și începe să respire șovăitor, ca și cum ar fi pierdut acest obicei. Aerul are gust de piatră și de sânge. Vocea Charlottei s-a contopit cu foșnetul ușor al sălciilor. A tăcut. M-am gândit cu mânie la tânărul uzbek. „Trebuia neapărat să o omoare, să o reducă la un trup fără viață!” Și, cu o perspicacitate deja bărbătească, înțelegeam că nu era vorba de o simplă cruzime. Îmi aminteam
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prima. - Și știi ce m-a salvat? Sau, mai degrabă, cine m-a salvat... Nu ți s-a povestit încă? O priveam. Nu, povestea violului nu lăsase nici un semn pe trăsăturile ei. Doar freamătul umbrei și al soarelui în frunzișul sălciilor îi atingea ușor obrazul. Fusese salvată de un saigak, antilopa deșertului, cu nări enorme, asemănătoare unei trompe de elefant tăiate scurt, și - într-un surprinzător contrast - cu ochi mari, temători și tandri. Charlotte văzuse adesea turmele lor alergând prin deșert
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
afirma: „Bunica mea e frumoasă”... Și, totuși, Charlotte, care trebuie să fi avut pe atunci șaizeci și patru sau șaizeci și cinci de ani, era frumoasă. Instalându-se în partea de jos a malului povârnit și nisipos al Sumrei, citea sub crengile sălciilor, care îi acopereau rochia cu un fileu de umbră și de soare. Părul argintiu îi era adunat la ceafă. Din când în când, mă privea cu un zâmbet ușor. Încercam să înțeleg ce anume, în chipul acela, în rochia aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a rochiei și umbra pătată de soare. Contururile trupului ei se pierdeau imperceptibil în luminozitatea aerului, ochii ei, ca o acuarelă, se confundau cu strălucirea caldă a cerului, gestul degetelor ei, întorcând paginile, se țesea în unduirea ramurilor lungi ale sălciilor... Așadar, contopirea aceea ascundea taina frumuseții sale! Da, chipul, trupul ei nu se crispau, speriate de sosirea bătrâneții, ci se lăsau pătrunse de vântul însorit, de miresmele amare ale stepei, de răcoarea crângului de sălcii. Iar prezența ei conferea o
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în unduirea ramurilor lungi ale sălciilor... Așadar, contopirea aceea ascundea taina frumuseții sale! Da, chipul, trupul ei nu se crispau, speriate de sosirea bătrâneții, ci se lăsau pătrunse de vântul însorit, de miresmele amare ale stepei, de răcoarea crângului de sălcii. Iar prezența ei conferea o uimitoare armonie acelei întinderi pustii. Charlotte era acolo și, în monotonia câmpiei arse de căldură, se înfiripa o consonanță insesizabilă: foșnetul melodios al curentului, mirosul aspru al lutului umed și cel aromat al ierburilor uscate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
învălmășeală de tancuri în flăcări, de cadavre ciopârțite, de pământ însângerat. Seara, se afla într-o duzină de supraviețuitori, pe dealul acela. A coborât spre Volga, murea de sete și acolo, pe mal, a văzut apa foarte liniștită, nisipul alb, sălciile și niște plevuști care au țâșnit când s-a apropiat. Ca pe vremea copilăriei în satul lui... O ascultam și Rusia, țara singurătății sale, nu îmi mai părea ostilă „francității” ei. Emoționat, îmi spuneam că bărbatul înalt, beat, cu privirea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
care, inconștient, le situăm deja în trecut. Da, o priveam de la o înălțime iluzorie, din viitorul spre care tindeau toate forțele mele tinerești. Ea mergea prin apă cu nepăsarea visătoare a unei adolescente. Cartea ei, deschisă, rămăsese în iarbă, sub sălcii. Am revăzut brusc, într-o singură licărire de lumină, întreaga viață a Charlottei. Parcă era un șir palpitant de imagini: Franța de la începutul secolului, Siberia, deșertul și, din nou, zăpezile fără de sfârșit, războiul, Saranza... Nu avusesem încă niciodată ocazia să
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
licăriri de lumină contribuiau la imposibilitatea morții ei. Și cel mai minunat era că nu trebuia nicidecum să demonstrez asta, să explic, să conchid. O priveam pe Charlotte, care urca pe mal să se așeze la locul ei preferat, sub sălcii, și repetam în sinea mea ca pe o evidență luminoasă: „Nu, toate clipele astea nu vor dispărea niciodată...” Când m-am dus lângă ea, bunica a ridicat ochii și mi-a spus: - Știi, azi dimineață am copiat pentru tine două
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Un trup al cărui reflex carnal se dezvăluie într-un șir de reminiscențe, de mirosuri, de lumini. Râul s-a umflat înainte ca vijelia să ajungă la locul unde eram noi. Ne-am dezmeticit auzind curentul clipocind deja la rădăcinile sălciilor. Cerul devenea violet, negru. Stepa, vâlvoi, încremenea în șocante peisaje livide. Un miros înțepător, acru, ne-a pătruns o dată cu prospețimea primelor răpăieli. Iar Charlotte, împăturind ștergarul pe care prânzisem, își termina expunerea: - Dar la sfârșit, în ultimul vers, există un
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
de hârtie, una dintre espadrilele Charlottei. Cerul îmbibat de ploaie s-a prăbușit peste stepă. Ne-am repezit să salvăm ceea ce mai putea fi salvat. Am reușit să-mi prind pantalonul, cămașa, care, plutind, se agățaseră, din fericire, de crengile sălciilor, și am pescuit la țanc espadrila Charlottei. Apoi foile - erau traducerile transcrise. Ploaia le-a transformat repede în ghemotoace pătate cu cerneală... Nu ne-am remarcat teama - gălăgia asurzitoare a tunetului a alungat orice gând cu violența. Trombele de apă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
uscate, înțepătoare, ale ierburilor. Strigătul îndepărtat și melancolic al unei locomotive. Foșnetul ușor al paginilor pe genunchii unei femei așezate printre flori. Părul ei cărunt. Vocea ei... iar foșnetul și vocea aceea se contopeau acum cu freamătul crengilor prelungi ale sălciilor - trăiam deja pe malul curentului pierdut în imensitatea însorită a stepei. Vedeam femeia cu părul cărunt, care, cufundată într-o visare luminoasă, mergea încet prin apă și părea atât de tânără. Și impresia de tinerețe mă transpunea pe palierul unui
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
nutrienților către zonele inundabile datorită reducerii severe a suprafeței acestei zone prin îndiguireă. O altă consecință a lucrărilor de îndiguire este modificarea covorului vegetal. Înainte de îndiguire acesta era alcătuit din vegetație ierboasă, lemnoasă, pășuni și pajiști, stufărișuri și zăvoaie de sălcii. Prin îndiguire, a fost modificat regimul apelor superficiale și al apelor freatice din zonă, a fost redusă aria proceselor aluvionare din zonă, deci a fost modificată succesiunea 87 geomorfologică normală. Prin modificarea condițiilor de biotop, omul a modificat și modul
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
atât lunaca exterioară a fluviului, cât și cea interioară cuprinsă între brațe, proporția terenurilor după 1965 se prezenta astfel: 65,5% terenuri pentru folosințe agricole; 5% pășuni; 2% vii; 0,5% livezi;11% păduri plantate, în special de plopi și sălcii. Comparativ cu anul 1890, suprafața terenului agricol a crescut de la 26% la 65,5%, iar suprafața pășunilor a scăzut de la 21% la 5%. Se mai poate adăuga că tot datorită lucrărilor de îndiguire, numărul așezărilor rurale din zonă s-a
CONSERVAREA MEDIULUI ŞI A BIODIVERSITĂŢII by Dana Popa Răzvan Al. Popa () [Corola-publishinghouse/Science/739_a_1106]
-
ingrediente active decât speciile care cresc într-un pământ bogat, fertil. Plantele care cresc în soluri grase, umede sau mlăștinoase sunt bune de utilizat în rețete pentru tratarea mucozităților excesive, a problemelor respiratorii, precum astmul, răcelile, tusea și tulburările reumatice. Salcia, verbina, eupatorium perfoliatum și socul sunt exemple în acest sens. Plantele care cresc lângă ape curgătoare repezi sunt bune de folosit ca diuretice. Acestea ajută la curățarea sistemului alimentar de toxine și reziduuri dăunătoare. Fiți mereu atenți la condițiile în
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
și a unor locuri speciale de stat fac ca grădina să fie savurată de toată lumea. Amenajare circulară simplă Busuioc Vetricea Tătăneasă Floare de ochi/Silur Mentă indiană Roiniță Mentă Mușețel Cimbru Salvie Amenajare în stil englezesc Mere pădurețe Cimbru Vinariță Salcie Zmeură Trandafiri albi Nalbă de grădină Mătură Coada-șoricelului Mușețel Busuioc Tătăneasă Mărar Săpunariță Calomfir Purecariță Violete Conduruldoamnei Soc Isop Arpagic Hasmațuchi Măghiran Pătrunjel Iarbă-moale Isop cu gust de anason Salvie Mentă Unguraș Coriandru Usturoi Roiniță Cimbrișor Crăiță Busuioc Dacă doriți
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
este necesar. Violetele (Viola odorata) Înalte între 10 - 25 cm. Violetele sunt plante minune. Se pot folosi toate părțile. Această plantă conține mai multă vitamina A decât oricare altă plantă cunoscută. Este extraordinară pentru ceai și este un relaxant grozav. Salcia (Salix spp.) Înaltă între 15 - 24 m. Se pot face ceaiuri calmante de salcie din ramuri, scoarță și frunze. Inițial aspirina se făcea din scoarță de salcie. Acum se face din petrol și produse de gudron. Se poate folosi intern
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
Se pot folosi toate părțile. Această plantă conține mai multă vitamina A decât oricare altă plantă cunoscută. Este extraordinară pentru ceai și este un relaxant grozav. Salcia (Salix spp.) Înaltă între 15 - 24 m. Se pot face ceaiuri calmante de salcie din ramuri, scoarță și frunze. Inițial aspirina se făcea din scoarță de salcie. Acum se face din petrol și produse de gudron. Se poate folosi intern și extern pentru a calma durerile și umflăturile. Coada-șoricelului (Achillea millefolium) Înaltă de 90
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
oricare altă plantă cunoscută. Este extraordinară pentru ceai și este un relaxant grozav. Salcia (Salix spp.) Înaltă între 15 - 24 m. Se pot face ceaiuri calmante de salcie din ramuri, scoarță și frunze. Inițial aspirina se făcea din scoarță de salcie. Acum se face din petrol și produse de gudron. Se poate folosi intern și extern pentru a calma durerile și umflăturile. Coada-șoricelului (Achillea millefolium) Înaltă de 90 cm. Proprietățile sale analgezice sunt similare cu cele ale salciei. A se folosi
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]
-
din scoarță de salcie. Acum se face din petrol și produse de gudron. Se poate folosi intern și extern pentru a calma durerile și umflăturile. Coada-șoricelului (Achillea millefolium) Înaltă de 90 cm. Proprietățile sale analgezice sunt similare cu cele ale salciei. A se folosi pentru curățarea rănilor și a tăieturilor. Ceea ce urmează este o listă cu plantele medicinale pe categorii. Sunt clasificate ca astringente, diuretice, expectorante, sedative sau stimulente. Și plantele folosite în tonice vor fi prezentate. Veți vedea aceeași plantă
[Corola-publishinghouse/Science/2151_a_3476]