3,889 matches
-
are un număr impar de linii (cum este cazul tăblițelor K, N, P și Q), scrierea va începe pe cealaltă față din colțul stânga sus iar direcția de scriere se schimbă de sus în jos. Tăblițele lungi, asemănătoare cu niște scânduri se citeau fără a se întoarce, ceea ce presupunea o anumită abilitate a cititorului de a lectura rânduri scrise cu susul în jos. Conform tradiției, scribii foloseau pene de obsidian sau dinți de rechin, unelte care încă se mai folosesc în
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
în 1722, a descris locurile ca fiind „lipsite de arbori mari” iar Gonzales de Ahedo (navigator și cartograf spaniol) a notat în 1770 următoarele: „Pe insulă nu există nici un singur arbore suficient de mare ca să se obțină din el o scândură mai lată de 15 centimetri”. Georg Forster (savant german contemporan cu James Cook) a remarcat în 1774, când a vizitat insula, că „nu există pe întreaga insulă arbori mai înalți de trei metri”. Prin aceste metode se datează doar lemnul
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
1868, Florentin-Etienne „Tepano” Jaussen, episcop de Tahiti, a primit un dar de la un proaspăt convertit la catolicism de pe Insula Paștelui. Era vorba despre un șnur lung făcut din păr uman, probabil folosit drept coardă pentru pescuit, înfășurat în jurul unei mici scânduri acoperită cu o scriere hieroglifică. Stupefiat de descoperire, episcopul a scris imediat o scrisoare către părintele Hippolyte Roussel, aflat pe insulă, cu instrucțiuni să colecteze toate tăblițele inscripționate și să găsească indigeni în stare să le traducă. Numai că Roussel
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
adus cu ani în urmă de la biserica de lemn din Surduc. Sătenii îl numeau „perindeu”. Judecata de obște se făcea probabil în pragul bisericii. Hotărârea o aducea sfatul celor bătrâni și înțelepți împreună cu preotul. Vinovatul era băgat cu capul între scândurile batante ale scaunului stând într-o poziție destul de incomodă o vreme, suficient spre a i se aduce cuvinte de ocară de către toți cei care veneau în duminica respectivă la biserică. O altă piesă de mare valoare documentar-istorică este Cazania copiată
Biserica de lemn din Surduc, Bihor () [Corola-website/Science/319187_a_320516]
-
interior și alte șapte exterioare susțin bolta semicilindrică a naosului. Decorul acestei biserici de lemn este destul de sărac și este firesc să fie așa, ținând cont de vechimea monumentului, de posibilitățile materiale ale unui sat sărac, cu pământuri neproductive. O scândură cu motive traforate, amintind canoanele artei baroce, este fixată de iconostas. Pictură se află doar la ușile diaconești („Sf. Mihail" și ,Sf. Nicolae") și cele împărătești ("Bunavestire"), zugrăvite în secolul al XVIII-lea. „Stucaturile" cruciforme de pe peretele de vest, în
Biserica de lemn din Bucuroaia () [Corola-website/Science/319197_a_320526]
-
este plasată în două locuri diferite. Primul loc stipulat este peretele vestic al naosului iar cel de-al doilea fiind în interior, pe un perete al altarului. Din păcate, în prezent, biserica are interiorul căptușit cu un înveliș proaspăt de scândură, astfel încât nu se mai pot vedea fragmente din pictura ce altădată împodobea pereții bisericii. Această pictură a fost finalizată după o perioadă de câțiva ani. O altă inscripție menționează acest lucru: Finit Alexander Matei Pr.H.P.M.C. 1869...Pontifex Zaharias...sacerdos Gregorius
Biserica de lemn din Subpiatră () [Corola-website/Science/319217_a_320546]
-
x 6 m. De regulă, suprafața pereților gropii era numai "muruită" (fățuială de lut cu apă), dar constatăm că adesea fățuiala consta din lut amestecat cu pleavă și paie de grâu. Unele bordeie erau căptușite în groapă cu loazbe și scânduri de lemn (pe toate laturile sau parțial). Podeaua bordeielor era sumar amenajată cu un strat de lut bine bătut, amestecat în decursul folosirii locuinței cu cenușă; nicăieri nu a fost găsită pardoseală de lemn. În Rogojeni, Raionul Șoldănești, Republica Moldova arheologii
Bordei () [Corola-website/Science/319307_a_320636]
-
al XIX-lea. Printre primele exponate realizate se află un bordei dacic, reconstruit exact la dimensiunile urmelor găsite pe Valea Mileului. Este o locuință aproape scufundată în pământ, din care se vede doar acoperișul în formă de semicerc, făcut din scânduri și stuf. Scările, care coboară aproape un metru până la intrarea în locuință, sunt conturate din lemn, iar spațiile rămase sunt umplute cu pământ. Ușa este masivă, din lemn, cu o clanță, de fapt o bucată de lemn, care angrenează sistemul
Bordei () [Corola-website/Science/319307_a_320636]
-
nord și sud. Naosul și pronaosul sunt despărțite printr-un zid cu o deschidere prin care se face accesul. Pridvorul este deschis, în față fiind sprijinit pe coloane simple din lemn de stejar, pe care este fixat un brâu din scânduri de brad și portiță, iar în laterale zid tencuit. Accesul în pridvor se face pe o scară cu patru trepte, din piatră cu liant de ciment și nisip, având borduri laterale. În partea de sud-vest a bisericii se află clopotnița
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
a fost cumpărat un teren de 800mp necesar extinderii complexului parohial). În exterior (latura de vest) a complexului parohial este situat Parcul Parohial Sihăstria”, amenajat să servească și ca ,Școală de vară”, având împrejmuirea rustică, din bulumaci de salcâm și scândură de brad, prevăzut la sud și vest.cu portițe pentru acces. În incinta parcului este ridicat un monument în cinstea tuturor eroilor martiri din toate timpurile și din toate locurile, jertfiți pe câmpurile de luptă, în lagăre, în închisori, pentru
Biserica de lemn din Bărbălătești () [Corola-website/Science/319342_a_320671]
-
înalță coiful piramidal acoperit cu șindrilă. În interior pronaosul este tăvănit. În peretele ce-l desparte de naos se află o ușă ce are cadrul împodobit cu rozete și linii frânte. Naosul a fost acoperit cu o boltă semicilindrică din scânduri. Două ferestre mici, deschise pe o latură și pe cealaltă, luminează naosul. Bolta altarului e semicilindrică. Pictura bisericii, patinată de vreme, se păstrează doar fragmentar și dovedește intervenții succesive datorate unor zugravi ale căror nume nu le cunoaștem. Clopote: unul
Biserica de lemn din Calna () [Corola-website/Science/315510_a_316839]
-
fost reprezentat de „dulapii” de stejar de 10 cm, cu încheietură în „coada rândunicii”, așezați pe tălpi de stejar de 40x20 cm, deasupra unei fundații de piatră uscată. Bolta altarului și naosului este fixată pe arce de lemn ce susțin scândurile de brad. Tavanul pronaosului este realizat din scândură de brad susținută de grinzi de stejar. Învelitorea acoperișului este din șiță de brad, fixată pe șipci de brad, susținute de căpriori din stejar și brad. Șarpanta se încheie cu o dantelărie
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
cm, cu încheietură în „coada rândunicii”, așezați pe tălpi de stejar de 40x20 cm, deasupra unei fundații de piatră uscată. Bolta altarului și naosului este fixată pe arce de lemn ce susțin scândurile de brad. Tavanul pronaosului este realizat din scândură de brad susținută de grinzi de stejar. Învelitorea acoperișului este din șiță de brad, fixată pe șipci de brad, susținute de căpriori din stejar și brad. Șarpanta se încheie cu o dantelărie („ciocârlani”). Lăcașul de cult cuprinde elemente ale altor
Biserica de lemn din Săliștea () [Corola-website/Science/315569_a_316898]
-
sus a pereților, bârnele se prelungesc, alcătuind un fel de console pentru cosoroabele pe care se sprijină căpriorii acoperișului. Clopotnița de deasupra pronaosului, are o galerie prevăzută pe fiecare dintre laturi, cu trei deschideri, unite în partea de jos prin scânduri, în care s-au traforat diverse motive geometrice. Coiful turnului are o formă piramidală. Pridvor]] aflat în partea de vest se desfășoară pe toată lățimea pronaosului. Cei șase stâlpi de sprijin sunt legați între ei prin arcuri semicirculare, decorate cu
Biserica de lemn din Pintic () [Corola-website/Science/315708_a_317037]
-
bizantin în formă de cruce, cu o cupolă în naos, semicupolă în altar și boltă în pronaus și are cafas pentru cor. Fundația este de cărămidă de la fabrica din Dâmbău (Târnaveni), elevația tot din cărămidă, cupola și bolta sunt din scândură acoperită cu trestie și tencuiala cu mortar pe bază de var amestecat cu nisip, șarpanta este din lemn, iar învelitoarea inițială din țiglă solzi, a fost înlocuită cu tablă de aluminiu la sfârșitul anilor '90, prin eforturile credincioșilor păstoriți de
Biserica ortodoxă din Boian, județul Sibiu () [Corola-website/Science/315726_a_317055]
-
de brad, biserica se încadrează sub aspectul dimensiunilor în categoria bisericilor medii-mari. Având compartimentarea clasică: pronaos, naos și absida altarului, biserica are o fundație de piatră. Intrarea ce duce în pronaos este decorată mai degrabă modest, cu scobituri ritmate în scândurile de brad ale tocului ușii. Separarea dintre pronaos și naos este realizată prin intermediul unui perete din lemn, ce are fantele obișnuite, ce permiteau odinioară credincioșilor aflați în pronaos să asculte slujbele. Decorațiile sunt modeste, stâlpii ce susțin partea superioară a
Biserica de lemn din Vișagu () [Corola-website/Science/315750_a_317079]
-
forma unor coloane. Partea superioară a trecerii din pronaos în naos este modelată sub forma unei acolade. În naos se mai păstrează partea inferioară a corului, tot din lemn de brad, parapetul balustradei, decorat cu motive geometrice prin decupare în scândură. Întrările în absida altarului erau trei, vopsite în albastru, putându-se observa și aici decorațiuni asemănătoare cu cele de la intrare sau de la balustrada corului. În naos, biserica avea probabil boltă cilindrică, fapt ce se poate determina din forma marginilor balustradei
Biserica de lemn din Vișagu () [Corola-website/Science/315750_a_317079]
-
câțiva ani de existență. În tradiția satului se spune că biserica ar fi fost adusă pe Valea Spinelui, deci din(spre) localitatea Topârcea. Variantă este consemnată și în micromonografia comunei Apoldu de Jos, publicată în 1998: „a fost găsită o scândură bătută la ușa bisericii peste bârne cu un text scris cu litere chirilice și după care s-a putut deduce că biserica a fost adusă, de fapt, din Topârcea. Într-o altă versiune, consemnată de părintele Fara din Ludoș, în
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
biserică, acțiune urmată de multe arestări. În 1760, într-o proclamație a împărătesei Maria-Theresia se poruncește ca bisericile ortodoxe să treacă înapoi la preoții uniți. Pictura s-a conservat doar la nivelul bolții naosului și pe bolta absidei. În rest, scândura se arată golașă sau brăzdată de dâre negre, semn că apa prelinsă pe boltă a ras orice urmă de culoare. Puținele porțiuni de pictură aflată în stare bună dezvăluie ceea ce pare să fie cel mai vechi, dar și cel mai
Biserica de lemn din Sângătin () [Corola-website/Science/315844_a_317173]
-
bisericii, din lemn de brad, pe temelie de stejar, înscriu un plan dreptunghiular cu absida decroșată, poligonală, cu cinci laturi. Pe fațada de vest a fost adăugat, probabil la mijlocul secolului XIX, un pridvor deschis, cu stâlpi și umerași ciopliți, iar scândurile palimarului cu motiv traforat, cu acces printr-o scară alăturată, acoperită cu o polată de sub versantul streșinii (ca și la case). Deasupra pronaosului se află o clopotniță scundă cu foișor în console, și margini traforate, stâlpi ciopliți, după modelul crucilor
Biserica de lemn din Sub Piatră () [Corola-website/Science/315888_a_317217]
-
Horga, s-a efectuat restaurarea acoperișului și a turlei după un proiect al arhitectului Sergiu Luchian, lucrările fiind executate de o echipă condusă de Mihai Bradu, noul acoperiș păstrând în linii mari forma originală. Cu mari greutăți s-au procurat scânduri de stejar, ca urmare a bunăvoinței directorului Ioan Popescu și a ing. Dumitru Nacu de la fostul IPRUC Suceava, cu sprijinul credincioșilor și al Mitropoliei Moldovei și Sucevei, preoți fiind Pr. Nicolae Horga. După Revoluția din decembrie 1989, s-au efectuat
Biserica Sfântul Dumitru din Suceava () [Corola-website/Science/316641_a_317970]
-
înalță un turn mic, proporționat față de restul construcției, având o galerie în rezalit, cu câte două arcade pe fiecare latură, sprijinind un coif piramidal pe un plan de asemenea pătrat. Consolele treptate ce susțin acoperișul și motivele geometrice tăiate în scândurile balustradei galeriei turnului, formează singurele elemente decorative vizibile. Ferestrele au fost lărgite la o intervenție ulterioară. Interiorul, în prezent simplu, tencuit, probabil a fost inițial pictat. Se mai găsește o singură icoană, Învierea, a cărei pictură este deteriorată, dar care
Biserica de lemn din Păltineasa () [Corola-website/Science/316669_a_317998]
-
dispuse toate de-a lungul axului mare al bisericii pe cele trei părți componente ale construcției: pronaos, naos și altar. Turla amplasată deasupra naosului este cea mai mare, celelalte două fiind de fapt turle false. Pereții au fost căptușiți cu scânduri, iar turlele au fost protejate cu șindrilă. Dimensiunile bisericii sunt următoarele: lungimea de 17 metri, lățimea de 9.50 metri (inclusiv absidele laterale) și înălțimea de 12 metri. Ea are intrarea prin partea de vest printr-un pridvor de 4x4
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
lățimea de 9.50 metri (inclusiv absidele laterale) și înălțimea de 12 metri. Ea are intrarea prin partea de vest printr-un pridvor de 4x4 metri. Streașina largă este sprijinită pe console simplu și dublu articulate, în „cap de cal”. Scândurile sunt îmbinate cu ajutorul unor leațuri. Aceleași caracteristici constructive sunt întâlnite și la turnul clopotniță. Biserica nu a fost tencuită nici în interior, nici pe exterior. Biserica are formă de cruce greacă (plan triconc), cu abside pentagonale. Lăcașul de cult este
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]
-
În interior, biserica este împărțită în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Pridvorul larg are formă pătrată (cu latura de 3.80 metri), acoperișul său înălțându-se până la nivelul acoperișului central. Inițial deschis, pridvorul a fost închis ulterior cu scândură. Intrarea în pronaos se face pe o ușă (0.90x1.90 metri) situată în peretele sudic al pronaosului. Pronaosul are formă dreptunghiulară (4.80x6.10 metri), având formă poligonală în partea de vest (cu trei laturi), în care s-a
Biserica de lemn din Colacu () [Corola-website/Science/316753_a_318082]