4,770 matches
-
cineva să raporteze cuvântul românesc la stadiile preindoeuropene ale limbii în spațiul euro-afro-asiatic. De exemplu, S. Pușcariu crede că a descoperit adevărata etimologie a cuvântului băiat, care nu ar proveni, cum s-a crezut până la el, de la a băia „a scălda” ca participiu substantivizat al acestui verb. El spune că „numele satului Băietan la aromâni ne arată că băiat exista odinioară și în acest dialect. Dacă ar fi derivat de la verbul a băńa „a scălda”, ar trebui să aibă la aromâni
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
până la el, de la a băia „a scălda” ca participiu substantivizat al acestui verb. El spune că „numele satului Băietan la aromâni ne arată că băiat exista odinioară și în acest dialect. Dacă ar fi derivat de la verbul a băńa „a scălda”, ar trebui să aibă la aromâni (și în Banat) un ń. Faptul că la aromâni avem ǐ ca la noi, continuă Pușcariu, ne arată că adevărata etimologie e cea care pleacă de la băia, păstrat încă în unele regiuni din Transilvania
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
acolo și atât de bine, mai ales vara, încât părea un loc binecuvântat de Dumnezeu. În stânga casei la câteva sute de metri, dincolo de grădini, curgea un râu în care se găsea pește și mulți copii și adulți pescuiau sau se scăldau. În dreapta casei se afla un munte nu prea înalt, împădurit și cu trei mănăstiri de măicuțe. Bunicuța pusese în fața căsuței lângă scări o tufă mare de forstiția. Primăvara când ea înflorește prima după ghiocei, arăta ca o explozie de steluțe
[Corola-publishinghouse/Science/1468_a_2766]
-
dramatic nu trebuie niciodată să piardă din vedere starea sufletească a celui care vorbește și a celui care ascultă. "Mai ales, scrie el în Examen la Medeea, în Narațiunile împodobite și patetice, trebuie avută multă atenție în ce ape se scaldă sufletul celui care vorbește și al celui care ascultă și să ne lipsim de acest ornament care nu merge deloc cu o etalare ambițioasă, dacă există cea mai mică aparență că unul din cei doi este fie prea în pericol
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
îndrăznești să te încrezi în acest frumos firesc; îndrăznesc să afirm că vei fi mai tragică"." Voltaire, pentru care ea a creat în Electra rolul-titlu, a fost uluit de îndrăzneala ei. El a exclamat, după cum povestește puțin mai încolo Marmontel, scăldat în lacrimi și plin de admirație: Acest lucru nu-i creat de mine, ci de ea; ea și-a creat rolul." Un nou tip de joc se năștea datorită ei pe scenele franceze 33. În afara faptului că drama burgheză nu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o analiză, prețioasă pentru istoric, asupra stării teatrului parizian între 1876 și 1880, aceste două culegeri constituie un fel de manifest al teatrului naturalist. Căutarea a ceea ce este adevărat, gustul pentru descrierea exactă se înscriu în marele curent pozitivist care scaldă a doua jumătate a secolului al XIX-lea, căruia îi aparține în special Claude Bernard, care a publicat în 1865 Introducerea în studiul medicinei experimentale (Introduction à l'étude de la médecine expérimentale), pe care se bizuie deschis Zola în Romanul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
vestibul, o pădure, o intersecție; va fi suficientă chiar și o tăbliță. Drama există numai în om, în acest om convențional care a fost despuiat de trupul său, care nu mai este un produs al solului, care nu mai este scăldat de aerul natal. Asistăm numai la lucrarea unei mașinării intelectuale, plasate de o parte, funcționând în abstract. Nu voi discuta aici dacă este mai nobil în literatură să rămâi în această abstracțiune a spiritului sau să-i redai trupului locul
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cu care sunt dotate scenele din timpul său i se pare prea convențional pentru a-i satisface țelurile iluzioniste 98. Nu mai acceptă nici rampa care deformează figura actorului luminând-o de jos, nici "iluminatul concentrat" ("le plein feu") care scaldă scena într-o lumină crudă, profund nerealistă. El încearcă să scalde scena într-o lumină la fel de naturală ca lumina zilei. În aceeași perioadă, în Prefața la Domnișoara Julie 99, din 1888, Strindberg deplânge fixitatea surselor luminoase și îndeosebi tipurile de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
prea convențional pentru a-i satisface țelurile iluzioniste 98. Nu mai acceptă nici rampa care deformează figura actorului luminând-o de jos, nici "iluminatul concentrat" ("le plein feu") care scaldă scena într-o lumină crudă, profund nerealistă. El încearcă să scalde scena într-o lumină la fel de naturală ca lumina zilei. În aceeași perioadă, în Prefața la Domnișoara Julie 99, din 1888, Strindberg deplânge fixitatea surselor luminoase și îndeosebi tipurile de priviri pe care le impune rampa. Cum ochii actorilor sunt luminați
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dramă, pentru că ești totdeauna în el într-o situație." Totuși, dacă aduc visurile pe scenă, dramaturgii suprarealiști, ca și moștenitorii lor, Ionesco, Adamov, Weingarten, Arrabal nu vor să le dea pieselor lor o atmosferă onirică, asemănătoare celei în care se scaldă teatrul simbolist. "Să nu fie îngrămădit pe platou un talmeș-balmeș de vise sub pretextul amăgitor că este vorba de un vis, că trebuie "să visăm", notează Romain Weingarten în didascaliile inaugurale la Alice dans les jardins du Luxembourg (Alice în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ale spiritului (...). El desființează conflictele, scoate la iveală forțele, declanșează posibilitățile, iar dacă aceste forțe și posibilități sunt întunecate, vina nu este a ciumei sau a teatrului, ci a vieții." Teatrul, pentru a-și regăsi violența constitutivă, trebuie să se scalde din nou în izvoarele miturilor, vechilor cosmogonii. Aceasta fusese deja dorința lui Mallarmé. El trebuie să le semene Misterelor Orfice sau Misterelor din Eleusis care puneau în scenă conflicte arhaice. Actorul trebuie să poată intra în transă, ca și dervișii
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
a treia parte este consacrată povestirii vieții sale în Franța, din 1762 până la moarte, și raporturilor sale cu Comedianții Italieni la Paris. 55 Dacă romanticii germani îl admiră, în ciuda conservatorismului său, pe Gozzi, acest lucru se datorează feeriei care îi scaldă teatrul. Lessing și Goethe, după călătoria lor în Italia, îi fac elogiul. Goethe îi aduce omagiu făcându-l să figureze în Wilhem Meister. Schiller adaptează Turandot, Hoffmann și Tieck, după exemplul său, se inspiră din opera lui. Gozzi cade în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scrisoare din 14 decembrie 1887, el scrie: "Ca să fiu cinstit, niște prescurtări de analiză mă deranjează puțin. Știți poate că eu nu sunt pentru abstract. Îmi place ca personajele să aibă o stare civilă completă, să le întâlnim, să se scalde în aceeași atmosferă cu noi." 100 Antoine, și el decepționat de piesele franceze, montează piese străine, în special pe cele ale lui Ibsen și Strindberg pe care le descoperă publicului francez. 101 Dumas adaptează pentru scenă romanul său Dama cu
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
rusa, sau portugheza), alcătuit din expresii gata făcute, din clișeele cele mai facile, îmi dezvăluia tocmai prin asta, automatismele limbajului, ale comportamentului oamenilor, "vorbirea pentru a nu spune nimic", absența de viață lăuntrică, mecanica vieții de zi cu zi, omul scăldându-se în mediul său social, nemaideosebindu-se de el"111. Traseul determinativ FlaubertCaragialeIonesco își găsește în acest fragment o justificare convingătoare în similitudinea viziunii critice asupra conformismului universal. În ceea ce privește nivelul superior al parodiei, denigrarea limbajului însuși, "vorbirea pentru a nu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
mitologice. Andrew von Hendy, de pildă, distinge între teoriile ideologice (cum ar fi reacțiile negative ale lui Marx și Engels, conform cărora mitul nu e decât o minciună propagată pe scară largă teorii în al căror bazin interpretativ încă se scaldă autori provenind din varii discipline umane), folcloristice (cum se întâlnește la Jakob Grimm, unde mitul este un fel de povestire transmisă în culturile orale tradiționale, distingându-se prin referința la probleme de importanță colectivă, de regulă sacră), constitutive (care se
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
cetățenești" de îndoctrinare politică, completate de spectacole de "divertisment educațional", de manifestări sportive politizate, dar și de literatura civică a revistelor și almanahurilor, ori de cea pedagogică a manualelor școlare.888 Istoria exemplară, în "ale cărei falduri roșii s-au scăldat mici comuniști avant-la-lettre ca Burebista, Mihai Viteazul sau Bălcescu, pregătiți, prin patriotism și virilitate politică să-l anunțe pe marele comunist Nicolae Ceaușescu", devine doar un preambul la prezentul socialist ideal, în permanentă construcție.889 Banda desenată expusă în Cutezătorii
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
p. 8 respectiv p. 14. 456 Angelor Morretta, Daimon și supraom, p. 91. 457 Ibidem, pp. 88-89. 458 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, p. 428. 459 Lucian Boia, Mitul democrației, p. 146. Autorul trage următoare concluzie: "omul actual se scaldă în imaginar și trăiește în mare măsură prin intermediul altora", căutând satisfacție facilă prin spectacol, care este factor de atenuare a neplăcerilor, dar și de îndoctrinare, producător de "pace socială", cu noii săi "preoți" sportivi, actori, fotomodele, chiar și politica devenind
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
care asigură o precizie totală armei. footnote> nou-nouț, măi... cum n-ai mai văzut!“, zise moșierul cu mândrie, netezindu-și toiagul cu palma tremurându-i... „...Sărmanu‟ di el, sărmănelul“, își zise compătimitor, cu inima frântă, fostul hăitaș. Și lacrimile îi scăldau obrajii, fără să plângă, uitându-se furiș, cu o jale fără margini, la ruina de om din fața lui, altădată bărbat falnic și vânător strașnic, cum rar a mai văzut. ... Fanachi, țăran înțelept și isteț, îi făcea pe plac boierului, deși
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
înfricoșător, lugubru, ăuitul lor. O rafală năvali peste ceardac și zgudui ușa de la tindă, din țâțâni, trântind-o de perete... - Hai, mamai... hai, mai încearcă!... o îndemna bătrâna cu o răbdare de sisif, mângâind-o cu degetele, ușor, pe fruntea scăldată de sudoare. Pădurarului i se frângea inima de mila tinerei lui neveste, dar și de a bătrânei moașe. - S-o‟ndemnăm fără contenire, Antoane, mamî..., să n-o slăghim diloc, cî‟i mari primejdii mamî... îi șopti ea, tot mai
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
slabit-o cu muncile, femeia a văzut totul, cu iuțeala gândului. ... Ziua aceea însorita și frumoasă, când pășise cu Anton pragul casei pentru prima oară, și bătrînul Toma, tatăl lui Anton, a primit-o cu brațele deschise. În vreme ce lacrimile îi scăldau obrazul ostenit, zâmbi printre lacrimi fericită. Moașa schimbă priviri cu înțeles, cu Anton și cu bătrânul Toma, care au priceput că despica vreo amintire scumpă inimii ei. Tăcea cufundată în bucuria, durerea și suferința ei. Deodată, se întunecă, mistuita de
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
moașa Săftica și-și făcu și ea cruce... ...Îți mulțumesc Antoane, pentru tot... îți mulțumesc!... femeia vorbea încet, tot mai încet, cu răsuflarea tot mai grea și întretăiată... În genunchi, la marginea patului, pădurarul își purta degetele peste fruntea ei scăldată în sudoare, în timp ce sub licărirea vorbelor din ochii ei, luminițele pâlpâiau tot mai slab, ca un opaiț în care s-a isprăvit seul. Era pregătirea de plecare... Lacrimiie începură să-i curgă pe obraji, singure, cu privirile când fierbinți, când
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
deznădăjduit, nu îndrăznea să deschidă vorba, parcă și prin el trecuse nevăzută umbra amară a acestui sfârșit. Ochii, de pe zăpadă, ca două bucățele de lună, îl căutau. Până acasă, Pădurarul nu mai deschise gura. Anuca i-a primit cu obrajii scăldați în lacrimi, pe care grăbea să-i șteargă cu dosul palmelor, zicând: „De ce i-ai omorât, tătai!...“ Moșierul făcu ochii mari de mirare. A doua zi, pădurarul i-a povestit moșierului, de ce a jurat că nu va mai împușca lupi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
fiară, un animal de pradă care se hrănea din carnea ființelor vii, supraviețuind într-un mediu dușmănos, unde numai cei mai puternici pot supraviețui. Se lăsă noaptea și luna plină se ridică, tot mai sus deasupra codrului, luminând priveliștea și scăldând-o într-o aură fantomatică. De undeva, din depărtări, se auzi un urlet stins, tânguitor, urmat de un cor de urlete asemănătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice... și, o haită de lupi
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din depărtări, se auzi un urlet stins, tânguitor, urmat de un cor de urlete asemănătoare. Clipă de clipă, urletele se auzeau tot mai aproape și tot mai puternice... și, o haită de lupi năvali ca un torent argintiu în poiana scăldată de lumina lunii. Suru se înfruntă, în poiană, pentru prima dată cu o haită. Se hotăra soarta, ori e acceptat de haita, ori e sfâșiat. Doi lupi, unul cenușiu și unul dungat, se apropiară prudenți, învăluindu-l... Unul se năpusti
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
aproape și tot mai puternice. Suru păși în mijlocul poienii și ascultă. Era chemarea... chemarea pe mai multe note... haita de lupi trecuse hotarul ținutului acoperit de codri din valea lui Suru. Lupii năvăleau acum ca un torent argintiu, în poiana scăldată de lumina lunii, iar în mijlocul poienii stătea Suru, nemișcat ca o stană de piatră așteptand sosirea lor. Dupa câteva clipe, cel mai îndrăzneț dintre ei se năpusti asupra lui. Suru ripostă fulgerător, sfâșiindu-i junghietura... Apoi, rămase neclintit, fară să
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]