4,368 matches
-
tramvai, pe stradă, la cafenea, nu-l interesau, n-aveau cum să-l intereseze. El cumpăra pîinea de la brutăria de peste drum, "La jimbla rumenă", întotdeauna găsise, chiar dacă auzea discuții grave și alarmante despre "nenorocirea care vine peste noi, rugina și seceta, astea ne vor omorî", umbla pe la băcănia lui Levaditti și cumpăra afumături de la Leonida, cînd ieșea de la slujbă fără nici o altă grijă decît a banilor. Avea atîtea de făcut și mai ales trebuia să se gîndească la atîtea, încît nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
a suferințelor, cît din pricina uitării care îl acoperise cu totul, chiar dacă trecea agale pe Calea Victoriei, încercînd să răspundă la vreun salut ce nu se mai arăta, văzuse din trăsură un cîrd de cinci dropii, strînse ciopor în mijlocul cîmpiei verzi-gălbui din cauza secetei. Țineau gîturile întinse, încordate, păzindu-se una pe cealaltă, dar era clar că în caz de primejdie adevărată n-ar fi avut cum scăpa, încotro să fugă? Cîmpul era drept ca în palmă, nici tufe, nici lăstăriș, nici porumbi, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ne-ar murdări cu noroi, ne-ar amenința chiar existența în datele ei naturale, munca unde câștigăm o pâine, reputația printre oamenii de bună credință. Și apoi marile turburări sociale care ne duc cu ele, cu forța cataclismelor naturale, precum seceta, cutremurul, inundațiile? În curând aveam să plec militar și chiar să mor, sau să rămân schilod în războiul care bântuia ca o molimă înfricoșătoare. Mă puteam opune? O omenire în extaz, era ea posibilă? Omenirea e ca un ocean străbătut
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
nu văzusem nici un fel de forțe în luptă. Auzisem, adică mi se povestise despre unul, un băiat de vârsta mea, care ținuse un discurs în fața oamenilor, îi amenințase să dea un fel de cote ca să fie ajutați cei loviți de secetă din Moldova și că dacă n-or să dea, or să vadă ei. Fusese cât pe-aci să fie bătut. Chiar și tat-său îl înjura, încolo se schimbau mereu președinții, în acest sens exista într-adevăr o frământare în
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
întâi, câteva fire pe zi, cam în silă. Apoi a început chiar să-i placă.“ „Și Limesh ce-a zis?“ „Limesh nu mai putea de bucurie, ca iarbă avea de unde să-i dea lui Volodea.“ „Ce bine!“ „Până a venit seceta... Dar asta îți povestesc mâine seară.“ Cântarea României din recycle bin Constantin Vică Vineri, 16 mai, la Galeria H’art din București, s-a vernisat poate cea mai ciudată expoziție din anul 2008 - Realpolitik. Ion Bârlădeanu, sau nea Ion cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
mai mari, așadar ce motiv ar fi ca producătorii români să vândă mai scump și să fugă de concurența directă cu producătorii străini? Simplu: fiindcă aici există o clientelă captivă, care plătește mai mult. Fiindcă nu are încotro. Când avem secetă, producătorii din panificație anunță că, din lipsă de grâu, trebuie să mărească prețul pâinii. Când am avut supraproducție la grâu, aceiași producători au anunțat că, din cauza prețului scăzut la grâu, producătorii nu vor să vândă, așa că ei n-au materie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
mărească prețul pâinii. Când am avut supraproducție la grâu, aceiași producători au anunțat că, din cauza prețului scăzut la grâu, producătorii nu vor să vândă, așa că ei n-au materie primă și trebuie să mărească prețul pâinii. Anul acesta am avut secetă. Deci se va mări prețul pâinii. La anul s-ar putea să avem o ploaie de meteoriți, așa că prețul pâinii se va mări din nou. Recent am fost vizitați de o rudă, stabilită de mai bine de zece ani în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
ieșiră domol din târg; îngrămădirea de case rămase în urmă; și deodată câmpia Moldovei cu miriștile lungi, cu lanurile de păpușoi, cu fânețele neclintite sub lumina orbitoare, se desfăcu în toate părțile, până la dealurile depărtate care sprijineau cerul alburiu de secetă. Nu se simțea nici cea mai mică fâlfâire de vânt; un miros cald de fânețe plutea în lumina lui august. În depărtări se zăreau sate ca într-o pulbere mișcătoare; un acoperiș de biserică lucea ca o oglindă, ori ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
bătrânul mai subțire, clătinând din cap și râzând. Apoi am auzit devale... Am mai fost pe la curte... —Așa-i... hm! un om la vite are să trebuiască... încheie bătrânul, foarte încredințat. Niță Lepădatu era trudit de drum lung și de suflarea secetei; dar apa și hodina în bordei, precum și mâncarea gătită de fata moșneagului, îl mai înviorară. Începu și el a spune câte ceva, despre alt boier și despre altă moșie, de unde venea, lăsa apoi pe moș Nastase să vorbească și privea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
după grai; ar fi fost bucuroasă să-l vadă întorcându-se și așezându-se pe laiță, privind-o și cerându-i iar o ulcică de apă rece. Soarele scăpăta spre dealurile de la apus, între pături subțirele de nouri. Vântul de secetă tot sufla în întinderi. Cât cuprindeau ochii, se vedeau numai arături, miriști, păpușoiști; în valea de aproape lucea un iaz; pe-o culme ușoară, înnegrea un pâlc de mărăcini. Nicăieri păduri, livezi, sate. Deasupra, se boltea un cer alburiu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
rătăciți în lume după o bucățică de pâne. Niță Lepădatu îi întreba cu blândeță, și, ascultându-le glasurile, se gândea la locurile nouă în care a intrat și la viața pe care i-o ascundea viitorul. Trecu brumărelul tot cu secetă și Niță Lepădatu călcase cu vitele lui toate hotarele moșiei. Acuma cunoștea drumurile, izvoarele, bălțile și iazurile; cunoștea numele oamenilor și ale vitelor, iuțelile lui Faliboga și gusturile boierului. Se ducea din când în când până la moara de devale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de cărăuși ș-au tot ridicat grâu, au tot ridicat... Oare câte parale să fi luat boierul? Phi! multe parale trebuie să fi luat!... Am vrut eu să-l întreb într-o zi, da’ l-am văzut cam supărat pentru seceta asta și nu l-am mai întrebat... Așa-i, seceta nu-i bună pentru plugar... observă Niță. Nu-i bună pentru nimenea, măi băiete! da’ ce să-i faci? I-am spus și eu boierului: Cuconu Jor, zic, ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Oare câte parale să fi luat boierul? Phi! multe parale trebuie să fi luat!... Am vrut eu să-l întreb într-o zi, da’ l-am văzut cam supărat pentru seceta asta și nu l-am mai întrebat... Așa-i, seceta nu-i bună pentru plugar... observă Niță. Nu-i bună pentru nimenea, măi băiete! da’ ce să-i faci? I-am spus și eu boierului: Cuconu Jor, zic, ce să-i faci? și asta tot de la Dumnezeu îi... Când a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mai puțin dramatică. Povestitoarea e o «babă cu clonț și cu ochii verzi și vicleni», ca în Halima. Lumea însăși a trecut printr-un proces de «estetizare» livrescă.“ (N. Manolescu) Pe Deleleutc "Pe Deleleu" Toamna începuse și se isprăvise în secetă. Unduiau lin funigeii prinși de cheutorile și streșinile caselor; cerul alburiu și zările în ceață se desfășurau, zile după zile, în aceeași tihnă blândă. Moș Calistru Pușcașu, cunoscător vechi a semnelor lui Dumnezeu, nu era mulțămit. Într-o sară, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
până la Sfinții Arhangheli s-arăta semn de iarnă. Acuma s-au scuturat frunzele fără brume și stau așa, troiene, pe cărări. Nici le umflă vântul, nici fug sunând: parcă-s moarte. Pământu-i ca cremenea. Ce s-adulmece cânii? De atâta secetă s-au vârât jigăniile adânc în codru. Eu socot, uncheșule, că cum s-a pișca lumina, se schimbă vremea... Amândoi își ridicară ochii spre luna plină care cernea ca o pâclă argintie peste satul revărsat pe costișă și fulgera în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
întors la locul lui, la vâlvătăile vetrei, stăpânind lângă inimă vinul. —Săracă breaslă! a suspinat el. (Am înțeles că e vorba de breasla noastră a pescarilor.) Când vin Dunările mari, mă îneacă. De ce mă înecați? Așa poftim noi! Când e secetă, mă uscă vipia, de mi se lipește burta de șale. De ce mă frige și mă usucă? Căci e voia sfântului soare! Dacă intră apa cu rânduială și pun gard, are crapul înțelepciune de se ferește de vârșele mele. Să fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
să dărâme din scaun pe părintele său Soliman. De ce-i tăcut și mâhnit în astă sară domnul meu? întrebă sultana-doamnă. A primit vești neplăcute de pe câmpurile de luptă? — Nu, zâmbește obosit stăpânitorul; oștile noastre se dovedesc biruitoare pretutindeni. În Tracia seceta urmează să ardă ogoarele noroadelor? Nu, a plouat; dar putem da noroadelor de aici pâne din Asia. Împărăția noastră e întinsă și se va mai întinde. Poate m-a urât domnul meu pe mine. Nu, floare a sufletului meu; nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de marmură. Se opri, vru să rupă o floare violetă dintre scaieți, dar se înțepă la mână și se răzgândi. Florile astea nu pot fi culese", zise el, explicîndu-mi că scaieții au țepi pentru a rezista și în timp de secetă. "Și cum aici nu prea plouă, ai văzut, de când ai venit n-a plouat aproape deloc, îți dai seama că au nevoie. De aceea sânt țepii atât de mari". "Dinule, l-am întrerupt, te-am întrebat ceva". "Dar ți-am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
se apropie vreun nor. Bătrânii abia se mai mișcau pe coridoare, nedormiți, transpirând, bând apă, transpirând din nou, fierți parcă, împreună cu halatele lor. Uneori, vântul aducea dinspre bălării un sunet ciudat. Era zgomotul ierburilor uscate, transformate aproape în scrum de secetă. Într-una din acele zile groaznice am reușit, în sfârșit, să mă găsesc față în față cu Laura. Am uitat pe loc de căldură și am zâmbit; mă tem că într-un mod pe care nu l-aș putea califica
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nori întregi de muște bâzâiau de-a lungul malurilor tăbărând pe animalele moarte. Unul dintre mașiniști, mușcat de un păianjen veninos, a aiurat două zile și două nopți înainte de a închide ochii. L-ara aruncat printre hoiturile animalelor răpuse de secetă, după care ne-am încăierat fiindcă nu ne înțelegeam cum să-i împărțim lucrurile. Din această istorie am ieșit rău: fără nici un ban și dat jos de pe epava plutitoare. Noroc că am întîlnit o echipă care venise să facă un
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
de diverse culori. Cu acest nisip facem tablourile. - Și nu se degradează în timp? Nisipul nu se dezlipește? - În nici un caz. Sunt mai rezistente în timp ca picturile în acuarelă sau în ulei. Gândindu-mă că lumea asociază nisipul cu seceta, deci cu sărăcia, nu pot să nu admir bogăția spirituală a acestor oameni, care dau lucrurilor dimensiuni artistice. De unde se vede, încă o dată, că omul sfințește locul. Și nu mă pot opri să nu mă gândesc, cu durere în suflet
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
va intra și cazul ,,Ciudatul’’, cum îl botezase căpitanul Irimia Alexandru, un împătimit al muncii de judiciar, șșșeful echipei care primise mșiiunea de a-i dezlega tainele. Însă șansele de a le afla scădeau precum apa Putnei pe timp de secetă. Și au tot scăzut timp de câțivAșani, spre disperarea căpitanului Irimia, avansat între timp, la gradul de maior, care nu se putea împăca cu gândul da a se vedea autorul ,, rezolvării’’ unui caz de prescripție. Așa că , toate ,,antenele’’ sale, adică
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
verde"), vântul verii (natsuarashi), briza ușoară, balsamică (kunpu), vântul parfumat (kaze kaoru), ploaia de la mijocul verii (u-no-hana kutashi, literal "florile de uno au putrezit"), căderea neașteptată de ploaie în amurg (yudachi), ploaia care aduce bucurie (kiu, venită în fapt după secetă), marea de nori la munte (unkai), curcubeul de dimineață (asaniji), curcubeul de seară (yuniji), curcubeul plin, rotund (maruniji). Și așa mai departe. Și poetul care vede, neglijând realitatea imediată, în limpezimea curcubeului o altă lume, liniștea trecerii celei de pe urmă
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în căsnicie, ca la o saca, până când năravul fără leac mă turbă. Abur și ceață îmi suie din trup în creier. Atunci galopez pe șoseaua mocirloasă, hurducând sacaua până când rup șleaurile. Încep să zbor, lăsând în urmă lut crăpat de secetă, bălți pestilențiale, munți de gunoi. Între toate acestea, Gloria rămâne un punct de pământ. Iapă cuminte, sau izbită de isterie, atunci când primește armăsar în loc. Iar eu, ridicat pe deasupra păcatului și al visului urât, privesc de sus trecerea carelor hodorogite, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Gunoaielor... --Întâi nu uita de Ulița Mare care, era și ea un “pod”. Apoi, de la lutul în care atunci când ploua intra roata carului până în butuc sau nu se mai vedea soarele de atâta colb cât se ridica pe vreme de secetă, s-a trecut la poditul ulițelor cu bârne de stejar bine cioplite și potrivite. --De ce era nevoie de atâta grijă la cioplitul și așezatul bârnelor? --Vorba ceea, “cap ai, minte ce-ți mai trebuie?” --Bagă de seamă cum... căăă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]