3,800 matches
-
iubirii, pentru a fi el însuși, niciun loc unde să-și poată desface aripile în pace și să se avânte deasupra zbuciumului lumii. El este un suflet trist, fără speranța unui respiro și a ușurării din chin. Sufletul neiertător este sfâșiat de îndoială, de neîncredere, confuz, atât în ceea ce-l privește, cât și față de tot ce vede; el este temător și mânios, slab și fudul, se teme să meargă înainte, se teme să stea pe loc, se teme să se trezească
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
la una dintre planetele care compun quincunxul va echivala cu un careu la cealaltă planetă. Am remarcat asta la persoane care au În natal un quincunx Între Lună și Venus, care sunt adesea nesatisfăcute de viața lor afectivă și Întotdeauna sfâșiate Între două opțiuni, două situații, una pozitivă, alta negativă... Un alt caz interesant apare atunci când tema natală conține o aglomerare planetară. Orice tranzit peste această aglomerare va antrena un climat menit să dăinuie mult timp, adesea mai mulți ani, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
-se la propriul viitor și ținând cont de situația în care se află, Zoe își vede viitorul ca pe o moarte civilă, urmată de moartea voluntară, de sinuciderea eliberatoare: „Dumnezeule! Cum or să-și smulgă toți gazeta, cum o să mă sfâșie, cum o să râză!... O săptămână, o lună, un an de zile n-are să se mai vorbească decât de aventura asta... În orășelul ăsta, unde bărbații și femeile și copiii nu are altă petrecere, decât bârfirea, fie chiar fără motiv... dar
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
pătimirii noastre”, într-o formulă căreia nu-i lipsesc notele individualizante. Versurile vorbesc de „drumuri oprite să treacă Feleacu...”, de o „jale mare, fără leac,/ de când e hatul la Feleac”, de inima care „bate a-nceput de furtună...” Imaginea Ardealului sfâșiat de consecințele unui act politic arbitrar revine cu insistență în poeme a căror atmosferă dominantă este aceea de „jale istorică inconsolabilă” (Dumitru Micu). Tonul de lamentație aspră alternează cu acela de revoltă vehementă, în reprezentări evocând un tărâm predestinat durerii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285899_a_287228]
-
la îngrădirea afirmării armonioase a individualității și a viețuirii firești. Citate ilustrative pot fi decupate mai de peste tot: „Era o lumină stranie / de parcă toți cei care se aflau de față / ne doriseră cândva binele / fără să știm. Privirile lor dojenitoare / sfâșiau subțirile noastre armuri de apă / semn că totul / trebuia luat de la început./ Te priveam, aș fi dorit să înțelegi / că ei vor pleca într-un târziu, / vor renunța dacă vom avea tăria / să-i privim fără sfială / și mai ales
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
lăsa loc retragerii ori de câte ori avea impresia că celălalt s-a apropiat prea mult. Nu mai erau nedespărțiți, ceea ce Skinner a resimțit drept o pierdere dureroasă. Când nu era alături de Wittgenstein, pentru el viața se golea în bună măsură de sens. Sfâșiat între fidelitatea lui față de recomandările prietenului și 80 GÂNDITORUL SINGURATIC dorința de a se întoarce la viața academică, Skinner s-a îmbolnăvit de poliomielită și a murit în octombrie 1941. Pentru Wittgenstein, evenimentul a constituit un șoc. Moartea neașteptată a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
fac diferența între democrație și haos poate cădea victima unor derapaje similare. Dacă permitem ca parlamentarismul să fie astăzi în pericol, deschidem calea oricăror astfel de abuzuri sau atacuri, permițând până la urmă ca însăși fibra fundamentală a democrației să fie sfâșiată, cu efecte și consecințe greu de contemplat sau de reparat. Pe acest fond, lucrarea lui Gabriel-Liviu Ispas vine să evidențieze importanța fundamentala a forurilor parlamentare atât la nivel național, cât și internațional. Subliniind rolul, funcțiile și valoarea incontestabilă a instituției
by Gabriel-Liviu Ispas [Corola-publishinghouse/Science/1020_a_2528]
-
lucru este valabil pentru sfera publicului în statele-națiune delimitate, granița între cunoscuți și necunoscuți cu privire la minciună este mult mai relativă în alte contexte. Acolo unde statul-națiune este irelevant, ca în cazul populației Navajo, sau în dezordine, ca în țările moderne sfîșiate de diviziuni etnice și religioase, tranzacțiile publice sînt guvernate de categorii înguste. În sfera vieții private, membrii familiilor și prietenii apropiați sînt uneori tratați altfel decît necunoscuții. În general, mincinoșii consideră că nu au obligația de a evita să înșele
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
cuiburi de vrabie, se urca-n copaci ori pe vârful casei, ca să adune miere de prin trestii. Diavolii de ei se hârjoneau prin garduri cu câinii vecinilor, trăgeau pisicile de coadă, ca să le miorlăie, furau ouăle de prin cuibarele găinilor, sfâșiau cămăși și cearșafuri, ca să-și facă coadă de zmeu, câte și câte nu mai făceau, încât băgaseră spaima-n sat, să le vie bieților de oameni să-și ia lumea-n cap, și nu alta!" (Ioan Slavici, Spaima zmeilor) Formulați
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
o altă dorință, au respectat-o, astfel că eu am învățat - iar aceasta este lucrul cel mai minunat din viața mea - să am stimă față de mine însumi. Pentru tineri, stima de sine, pentru misterul ce îi învăluie și, uneori, le sfâșie inima, este un aspect foarte important. Dacă învățam aceste lucruri de mici, în viață nimeni și nimic nu va reuși să ne terfelească demnitatea sau să ne micșoreze libertatea. În mod paradoxal, nici măcar Dumnezeu. Spun aceasta deoarece și cu Dumnezeu
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
a fost consolidată de un gând al lui Ion Vianu, atunci când visează o împărăție care avea să fie nu numai una a toleranței mutuale... dar și a unei reale puteri, a capacității de a impune durabil modelul ei unei lumi sfâșiate în care trăiam. Ideal profund iluminist, de bună seamă (la care ader din plin). Este singurul antidot împotriva tuturor intoleranțelor, fanatismelor și dogmatismelor, din orice direcție ar veni în epoca noastră. Și cu orice motivație posibilă. Reîntâlnindu-mă cu acești
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de dincolo", în vreme ce Elveția de azi este "țara de aici". Două perifraze transparente și vagi totodată, pentru a permite jocul cu spațiul și timpul. Și cu eul, de asemenea. Popescu nu-și inventează vreun geamăn pentru a-și exprima sufletul sfîșiat între două lumi, dar tot jocul pronominal îi servește pentru focalizările diferite. El este miezul iradiant al tră irilor și sentimentelor, dar plimbă prin lume o cameră cam nebună, care ia uneori cadre generale și în acel moment se distanțează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
din loialitate față de cineva drag și, mai mult decît atît, față de sensul unei călătorii spirituale totale. Nu e ușor de conciliat spiritul vagabond al strămoșilor cu neliniștioarea imobilitate moldavă, ambianța intelectuală a vremii, de sorginte germană, care îndemna spre meditații sfîșie toare în jurul "iernii lui Dumnezeu", cu bovarismul diletant, estetic și epicureic, în cea mai pură tradiție franceză... Ne amintește cumva de Amin Maalouf care, în Identités meurtrières, scria: "Mi se întîmplă uneori să-mi fac ceea ce aș numi 'examenul de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în Indochina și Algeria, apoi pictor. Emfaza stilistică, poate inevitabilă cînd e vorba de un suflu epopeic, acoperă, printre altele, o meditație asupra felului în care istoria e transmisă din generație în generație. Proiecțiile actuale se focalizează pe o țară sfîșiată între tentații contradictorii o repliere asupra sa, asupra unei identități naționale catolice, și o confruntare cu populația de imigranți, tot mai numeroasă, instalată de cîteva generații deja, cu precădere la periferia marilor orașe, unde, consideră Jenni, se poartă din nou
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în al său Jurnal inutil, de n-ar fi decît savuroasele evocări ale aranjamentelor de culise și desfășurărilor diplomatice prilejuite de alegerile la Academia franceză -, dar ne revelează în primul rînd un Mauriac îndrăgostit de viață și de frumusețea creației, sfîșiat între dorințe multiple și adesea contradictorii. Memorii intime, aceste scrisori ni-l aduc aproape pe omul angajat, martor activ și combatant în conflictele majore ale epocii sale, apărător al rebelilor și al revoluționarilor în timpul războiului din Spania, apoi sub Ocupație
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
bubuie; Calul său cade; Demonii râseră; o, ce de hohote! Mihnea jos sare. Însă el repede iară încalecă, Fuge mai tare; Fuge ca crivățul; sabia-i sfârâie În apărare. Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfâșie guri însetabile, Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute ca fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fâlfâie Pe oseminte; Barba îi tremură, dinții se cleatină, Muge ca taur. Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur. O
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
trec, ținând seama de progresul cultural, de emoția dimensională și ingenuu lirică a lui Dinicu Golescu. "La toate bisericile se află joc de clopote, adecă mai multe măiestrit așezate, cât, trăgîndu-se, fac o armonie așa de jalnică, pare că-ți sfâșie inima..." Totuși, un instinct formal, o intuiție a fenomenalității estetice există embrionar: "Închipuie-ți la Roma o piață imensă, rotundă, de ambe părți încercuită de portice gigantice, suportate de patru sute de coloane maiestoase și supramuntate cu două sute de statui colosale
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Sadoveanu, Gîrleanu și ceilalți asemeni. Cea mai tipic arheologică este Câinele Bălan, rememorând vremile școlare cu colegii de internat, Presnel, Tuflic, Poriu-Împărat, Scormolici și Beșleagă, cu câinele Bălan ce pune labele în pieptul stăpânului și-l linge pe obraz și sfâșie anteriile țiganilor, cu trăsura ce ia pe copil în vacanță, o "nadiceancă pe dricuri care scutura de minune, cu roțile galbene, coșul verde și capra neagră atârnată în curele". Descrierea casei lui Talpan unde poposește băiatul e gogoliană. De acum
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vastele fotolii și lung prind să se mire... Oglinzile-și arată cu jale infinitul Și nu mai vine nimeni... zadarnic stai la geamuri... În neagra umbră, pianul cu dinții scoși afară Rânjește ca un monstru ce-ar vrea să mă sfâșie... paharul cu ceai (cu un mic feeric care e mai mult o analiză a delicateței de ton a lichidului): Visam privind în fundul paharului de ceai Și-n sticla străvezie ca-ntr-o metempsihoză, Eu m-am văzut pe gânduri ținând
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
blestemul, există o cale de ieșire, există o poartă de ieșire pentru corupți care îi determină să nu moară „cu inima coruptă”: este căința. Într-o pagină a Primei Cărți a Regilor (21,17-29), comentează episcopul Romei, „Ahab și-a sfâșiat hainele, s-a îmbrăcat în sac și a postit. Se culca îmbrăcat în sac și umbla cu capul plecat. A început să facă penitență”. Precum Zaheu cere iertare Domnului pentru păcatele sale și spune: „Iată, Doamne, jumătate din ceea ce am
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
recente [așa relatează cronicarul, după ce a terminat expunerea martiriului Sfântului Verecundo], fericitul sărăcuț Francisc a fost oaspetele Mănăstirii Sfântul Verecundo de mai multe ori. Piosul abate și călugării îl primeau cu dragoste. Aici s-a întâmplat minunea cu scroafa care sfâșiase un mielușel. 2. Chiar în apropierea acestei mănăstiri, fericitul Francisc a convocat capitulul primilor trei sute de frați. Cu acel prilej, abatele și călugării au avut grijă cu generozitate de toate cele de trebuință, după posibilitățile lor: pâine de orz, de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
iată că în acea noapte fratele Walter a avut o viziune: a văzut o căprioară urcând iute pe vârful unui munte înalt, însă doi câini negri au urmărit-o și au făcut-o să se reîntoarcă în vale, unde au sfâșiat-o. Atunci fratele Walter a alergat la locul unde credea că va găsi căprioara, însă nu a găsit decât un sac plin de sânge. Când a povestit această viziune fratelui Agnello, acesta a intuit imediat că acea femeie se lăsase
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a ajunge la Miramolino a mers în Spania îndreptându-se spre Maroc, unde mai apoi frații noștri au fost martirizați. A treia oară a mers la sultan și a predicat credința lui Cristos; pentru ea ar fi vrut să fie sfâșiat în bucăți. Sultanul a spus: «Să-i adunăm pe înțelepții noștri și să discutăm despre credința noastră și a voastră». Fericitul Francisc a răspuns: «Credința noastră este superioară rațiunii, iar rațiunea poate să convingă doar pe cine crede. Mai mult
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
faptului că acesta ar fi fost în realitate medic 291. În dezolarea lui, Ovidiu a primit consolare din partea lui Rufinus, fapt care i-a adus speranță și mângâiere. Poetul îi mulțumește (ex Ponto, I, III) și se arată mai ales sfâșiat de dorul de Patrie (amor patriae); se roagă în mod paradoxal ca prietenii să i se arate mai puțin amabili, ca să poată suporta mai ușor lipsa acestora. Descrie apoi aspectul dezolant al țării unde fusese exilat și o compară cu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
ocazională și nu una autentică. Din aceleași considerente, noi credem că, în ultima perioadă a principatului, a avut loc o schimbare în raporturile dintre clasa conducătoare și Augustus. O societate augustană aproape idilică în prima parte a regimului său și sfâșiată de confruntări decisive în ultima parte, poate fi o iluzie istorică 466. În atitudinea lui Ovidiu cu privire la cele spuse mai sus, așa cum se reflectă în activitatea sa poetică nu există nici o deficiență, ci o coerență perfectă. Așa cum am văzut din
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]