4,171 matches
-
frescă a fost începută în anul 1985 de pictorul bisericesc prof. Constantin Călinescu din Iași (1907-1985) și de ucenica sa, Iulia Handragel din Mălini, iar după moartea profesorului a fost continuată de ucenică și de presbitera Elena. Biserica a fost sfințită la data de 11 septembrie 1988 de către P.S. episcopi Pimen Suceveanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, Eftimie Luca, Episcop al Romanului și Hușilor, și Arhimandritul Mitrofor Teofil Pandele din Galați, înconjurați de protoiereul locului Vasile Hrestic și de un sobor
Mănăstirea Slătioara (stil nou) () [Corola-website/Science/313664_a_314993]
-
Cordoba . Prin intermediul acestui oraș și al matematicianului italian Fibonacci, venit să studieze, cifrele arabe și notația algebrica sunt difuzate în Europa . Este, de asemenea, un centru religios important, " mică Mecca din Africa de Nord " , reședință a multor savanți și mistici . Unii devin sfinți venerați de către populația locală, ca de exemplu Sidi Boumediene, al cărui nume este încă onorat în Maghrebul contemporan . Cu toate acestea toleranță față de non- musulmani este adevărată, după cum reiese din corespondență dintre Sultanul Al Nasir Hammadid și Papă Grigore VII
Kabylie () [Corola-website/Science/313731_a_315060]
-
o vom resfinți va purta hramul Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir care a fost și ocrotitorul lui Dimitrie Gusti, fondatorul acestui muzeu.” La redeschiderea bisericii, conducerea muzeului a anunțat că intenționează s-o repună în circuit, să o sfințească și ocazional să se celebreze slujbe sau chiar cununii și botezuri. Biserica este o construcție religioasă cu plan dreptunghiular realizată din bârne de stejar. Temelia este făcută în piatră de râu, iar tehnica în care a fost realizată este fără
Biserica de lemn din Turea () [Corola-website/Science/314118_a_315447]
-
asemănătoare unui postament de formă paralelipipedică sau trunchi de piramidă pe care e incizat un înscris religios - IC-XC-NI-KA sau IS-NS-NI-KA, semnificând „victoria lui Iisus Hristos asupra morții”; prescurele poartă pecetea literelor sacre, într-un gest ritualic „între rugăciune și munca sfințită de bucuria pecetluirii pâinii” (Ion Iuga, 1993); partea superioară se grupează în două tipuri distincte: „cele cu motive ornamentale și forme legate de ritul creștin” - troițe sau ideea răstignirii stilizată, pecetare cruciforme - și „cele cu pronunțat caracter laic”. Aceste obiecte
Pecetar () [Corola-website/Science/314168_a_315497]
-
a prelua practicile de exorcizare și purificare a acestor locații, încurajând, totodată, amplasarea monumentelor la răspântiile drumurilor de țară: "Troițele de la intersecții de drumuri își au rostul lor. Spiritele rele fug din acel loc și din acea zonă. Preotul, când sfințește troița, se roagă astfel: Trimite acum harul Preasfântului Tău Duh peste acest semn al crucii și-l binecuvântează, îl sfințește și-i dă lui ca să fie semn înfricoșător și tare asupra tuturor vrăjmașilor văzuți și nevăzuți (Molitvelnicul; Rânduiala sfințirii crucii
Troiță maramureșeană () [Corola-website/Science/314167_a_315496]
-
de la intersecții de drumuri își au rostul lor. Spiritele rele fug din acel loc și din acea zonă. Preotul, când sfințește troița, se roagă astfel: Trimite acum harul Preasfântului Tău Duh peste acest semn al crucii și-l binecuvântează, îl sfințește și-i dă lui ca să fie semn înfricoșător și tare asupra tuturor vrăjmașilor văzuți și nevăzuți (Molitvelnicul; Rânduiala sfințirii crucii și troiței). Când treci pe lângă o troiță și te închini înaintea ei parcă simți că te apropie ceva de ea
Troiță maramureșeană () [Corola-website/Science/314167_a_315496]
-
de la nașterea lui Christos. Totuși, până la anul 1572 se utiliza în Moldova stilul de la 1 ianuarie, iar după această dată stilul bizantin de la 1 septembrie. Ca urmare, anul 7007 reprezintă anul 1499 și nu 1498. Faptul că biserica a fost sfințită abia la 6 decembrie 1499 (de ziua hramului) se datorează faptului că logofătul Ioan Tăutu a trimis cu solie în Polonia în anul 1497, fiind închis la Liov. Despre construcția acestei biserici vorbește și cronicarul Grigore Ureche în "Letopisețul țărâi
Ioan Tăutu () [Corola-website/Science/313297_a_314626]
-
ctitori dum(n)ălui iordache Panaite paharnicu i sora dumisale Safta și cucoa(na) dumisale Maria Costachi păhărniceasă au săvărșito cu toată cheltuiala dumes'ale anocialosia 1793 septemvria 1, asconăcial(o)sia 1803 avgust'a 28 cisla”". Biserica a fost sfințită în anul 1803. În anul 1835, alături de vechea bisericuță de lemn care se deteriorase în timp, arhimandritul Rafail a construit o biserică de piatră cu hramul „Nașterea Maicii Domnului”. Acest lăcaș de cult a fost acoperit cu tablă și zugrăvit
Mănăstirea Vorona () [Corola-website/Science/313822_a_315151]
-
a adăugat de asemenea tinda de la intrare. Anul 1851 a însemnat pentru acest lăcaș realizarea picturii. Întreg interiorul bisericii este pictat cu scene biblice din Noul Testament, de către pictorul popular Popa Gheorghe din Șerbeni. Nu se știe însă nici cine a sfințit-o, nici data sfințirii. În altarul bisericii poate fi citită pisania: „Această Sfântă Biserică s-au lărgit în anul 1848, s-au gătit cu zugrăvit cu tot, 1851 noimebrie 1 în zilele înălțatului împărat Iosif I și a mării sale
Biserica de lemn din Urisiu de Jos () [Corola-website/Science/313851_a_315180]
-
Unirii Naționale. La 10 mai 1921, autoritățile de stat și cele bisericești au aprobat acest demers. În anul 1923 s-a obținut un teren în parcul central al orașului, unde urma să se construiască viitoarea catedrală. Acel loc a fost sfințit la 16 septembrie 1923 prin așezarea unei cruci de stejar în prezența episcopului-vicar Ipolit Vorobchievici "Rădăuțeanul" și a ministrului de stat Ion Nistor. Terenul s-a dovedit a fi moale, aici existând odinioară un mic lac numit "heleșteul lui Tofănel
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
aceasta a fost întărită cu o placă de beton armat, groasă de cinci metri, așezată pe pilaștri de stejar. Lucrările de construcție au început abia în iulie 1927 pe cheltuiala Mitropoliei Bucovinei. Piatra de temelie a viitoarei catedrale a fost sfințită la 23 octombrie 1927 de către mitropolitul Nectarie Cotlarciuc al Bucovinei, asistat de arhimandritul Ortizie Popescu, starețul Mănăstirii Sucevița. Ca urmare a faptului că planul inițial nu corespundea unei biserici de dimensiunile unei catedrale, el a fost refăcut de către arhitectul Mihail
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
exteriori. Pereții interiori au fost pictați în frescă între anii 1959-1960, după proiectul prof. univ. Victor Brătulescu, lucrările fiind executate de pictorii Iosif Keber (1897-1989), Gheorghe Teodorescu-Romanați (1891-1980), Ion Taflan (n. 1912), S. Hermineanu și A. Keber. Biserica a fost sfințită la 28 mai 1961, în Duminica Rusaliilor (hramul bisericii), de către mitropolitul Iustin Moisescu al Moldovei și Sucevei, înconjurat de un impresionant sobor de preoți și diaconi și în prezența unui număr mare de credincioși, paroh fiind protopopul Miltiade Iftode. În
Biserica Pogorârea Sfântului Duh din Rădăuți () [Corola-website/Science/314826_a_316155]
-
cereale (în special orez) și se cresc vite pentru îngrășare. În prezent, școala medie generală din satul Hagi-Curda este o școală mixtă cu predare în limbile română și ucraineană . Biserica ortodoxă "Sf. Apostoli Petru și Pavel" din Hagi-Curda a fost sfințită în anul 1875 de către episcopul Melchisedec Ștefănescu al Dunării de Jos, în perioada când sudul Basarabiei era în stăpânirea României. Lăcașul de cult și-a îndeplinit misiunea și în perioada ocupației rusești, apoi după revenirea administrației românești. După instalarea puterii
Hagi-Curda, Ismail () [Corola-website/Science/318408_a_319737]
-
latine, iar a treia în caractere chirilice. În anii '30 ai secolului al XX-lea, pe când slujea ca paroh preotul Epaminonda Berlinschi, s-a început construirea unei biserici de zid în centrul satului Grănicești. Temelia lăcașului de cult a fost sfințită în anul 1936 de mitropolitul Visarion Puiu al Bucovinei. Între anii 1940-1950 a slujit aici preotul paroh Casian Bucescu (1907-1986), considerat „apostolul Suceviței”. El a fost "„primit cu pâine și sare, ca un ierarh, de către vechii gospodari la Grănicești”". În
Biserica de lemn din Grănicești () [Corola-website/Science/320486_a_321815]
-
2.705 locuitori, preponderent moldoveni (români). Școala din sat este o școală mixtă cu predare în limbile română și rusă . Biserica din satul Anadol a fost construită în secolul al XIX-lea. În anul 1938 a fost restaurat, fiind apoi sfințit de un impunător sobor de preoți. În anul 1945, lăcașul de cult a fost transformat în depozit, apoi în 1982 toate intrările au fost blocate de armată și de miliție, iar biserica a fost minată și aruncată în aer. La
Anadol, Reni () [Corola-website/Science/317906_a_319235]
-
teren banul Zmucilă a construit o biserică din lemn care avea în partea de est un cimitir parohial, pe terenul căruia au fost construite ulterior Colegiul Național din Iași și Strada Lăpușneanu. Biserica, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, a fost sfințită de Misail, Mitropolit al Moldovei și Sucevei la 15 iunie 1705. Biserica, prima și unica biserică în care s-a slujit de la început exclusiv în limba română, a fost înzestrată cu cărți românești din secolul al XVII-lea precum "Cazania
Biserica Banu din Iași () [Corola-website/Science/317948_a_319277]
-
avea hramul “Sf. Parascheva”, iar unii autori indică drept ctitor în mod eronat pe logofătul Nestor Ureche. În anul 1760, edificiul a fost refăcut de Vasile Roset. După Pacea de la Iași din 1792 dintre ruși și turci, biserica a fost sfințită de mitropolitul Iacov Stamate, intrând sub oblăduirea Mitropoliei Moldovei. În 1803, mitropolitul Veniamin Costachi a mutat aici maicile de la Mănăstirea Socola, acolo unde se înființase primul seminar teologic din Moldova. În imediata apropiere a bisericii au fost construite două clădiri
Biserica Mitocul Maicilor din Iași () [Corola-website/Science/317943_a_319272]
-
planimetrică, sistem de construcție și proporții, biserica de lemn din Căpăt sugerează ca datare a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. În matricolele parohiale primul preot apare la 1779, în persoana lui Gavrilă Popoviciu, iar antimisul este și el sfințit în același an. Biserica din Căpăt a fost mutată de mai multe ori. Mai întâi satul se afla în locul numit Săliște, de unde, din cauza deselor inundații, la sfârșitul secolului al XVIII-lea se mută în partea de hotar numită „Izvor”. La
Biserica de lemn din Căpăt () [Corola-website/Science/317953_a_319282]
-
Tăutu, de către Ioan Rodovan - zugrav. Lucrări de reparații și îmbunătățiri s-au făcut între anii 1975 - 1977, iar între anii 1978-1979 s-a restaurat pictura de către pictorul Ilie Schipor și s-au făcut strane noi. Biserica „Buna Vestire” a fost sfințită în 1820 de mitropolitul Moldovei Veniamin Costache și resfințită de I.P.S. Teoctist, în aprilie 1980. În biserica actuală au slujit mai mulți ierarhi, unii dintre ei, prin funcțiile ce le-au deținut, având un rol important în viața religioasă sau
Biserica Buna Vestire din Iași () [Corola-website/Science/317952_a_319281]
-
număra aproximativ 1.500 de credincioși. Prima atestare documentară a unei comunități catolice și implicit a unei biserici la Pașcani datează din 1875 când preot al comunității este menționat Lea Bonaventura, în fruntea a peste 500 familii. Biserica a fost sfințită în anul 1879 de către episcopul Fidelis Dehm, vizitator apostolic în Moldova (1878-1880). Lângă biserica catolică a fost organizată o casă parohială pentru preot și pentru personalul deservent al bisericii, o clopotniță la intrarea în curtea bisericii, o școală primară în
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
parohiale. În anul 1993 s-a început ridicarea turnului, lucrare terminată în 1995. După câțiva ani de muncă s-a reușit construirea unei biserici cu turn și sacristie, precum și a casei parohiale cu garaj. Noul lăcaș de cult a fost sfințit la 10 noiembrie 1996 de către episcopul Petru Gherghel, în prezența a peste 30 de preoți și diaconi și a unui număr mare de credincioși din Pașcani și din localitățile învecinate. Începând din 1999, paroh al comunității romano-catolice din Pașcani este
Biserica romano-catolică din Pașcani () [Corola-website/Science/323387_a_324716]
-
contribuit la construcția edificiului. Biserica este ridicată - astfel, din lemn în anul 1806, data construcției fiind menționată atât în repertoriul lui Nicolae Stoicescu, cât și în inscripția de pe o piatră de la pridvor - ce reprezintă data când a fost terminată și sfințită („1806 aprilie 12”; în urma reparației generale care a avut loc în anul 1967, această piatră a fost fixată pe peretele exterior de la altar, unde se află și în prezent). Pe unul din clopote a fost turnată în bronz o inscripție
Biserica de lemn Sf. Dumitru din Negoiești () [Corola-website/Science/323447_a_324776]
-
devine vacantă fiind suplinită pentru scurt timp de Pr. Mitică Rebega. Apoi va fi ocupata de Pr Budianu Toderică, iar la inițiativa sa și a credincioșilor între anii 1992-1993 va mări Biserica și va fi pictată în tehnica fresco, fiind sfințită de către P.S. Episcop Epifanie Norocel, episcop al Eparhiei Buzăului și Vrancei. În anul 1996 parohia devine iarăși vacantă fiind ocupată în același an de Pr. Băieșu Corneliu. Acesta se va îngriji de reamenajarea clopotniței, aceasta fiind reconstruită aproape în totalitate
Biserica de lemn din Spulber-Vale () [Corola-website/Science/323455_a_324784]
-
unor inscripții în chirilică de pe bârnele din lemn. Acestea au fost descoperite datorită lucrărilor de refacere a monumentului începute în vara anului 2003. În partea de sud al pronaosului se află gravat în lemn: „Să știe de cându s-au sfințitu biserica aceasta ombla văliatu 7286 (1778) și era domn Ghica Vodă protopop era Neculaiu Vidra(ș)cu”. Pe o bârnă din lemn situată în partea de nord se găsește înscrierea: „ să știe de cându s-au șindrilitu biserica let 7290
Biserica de lemn din Vrâncioaia () [Corola-website/Science/323474_a_324803]
-
contribuit în măsură mai mică și enoriașii Parohiei „Nașterea Maicii Domnului”. Printre aceștia, s-a remarcat enoriașul Elie Popescu-Dorneanul și soția sa, Paraschiva, care au donat policandrul cel mare, o clopotniță de lemn și 300 de florini. Biserica a fost sfințită la 5 mai 1858, de sărbătoarea Sf. Mucenițe Irina, de către arhimandritul Artemon Bortnic, starețul Mănăstirii Putna și trimis al episcopului Eugenie Hacman al Bucovinei. În decretul de sfințire este menționat Ioniță Dominte Șalvariu drept ctitor al lăcașului de cult, fiind
Biserica de lemn din Câmpulung Moldovenesc () [Corola-website/Science/323484_a_324813]