4,389 matches
-
o semicursieră. Dar nu mi-a cumpărat niciodată un Packard, asta-i al naibii de sigur. Ți-ai găsit o minune de tătic, Betty! M-am lăsat mai jos și am tras cu ochiul prin crăpătura geamului. N-am văzut decât niște siluete întunecate în patul din mijlocul camerei. Madeleine / Betty continuă: — Uneori tăticuțului meu vitreg nu-i plac iubiții mei. Nu face mare caz de asta, fiindcă nu-i tăticul meu adevărat și-l las să mă maseze pe spate. Odată m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
răspundeți? De profesorul de literatură de la clasa a VIII-a, răspunse inspectorul. — Unde se află acum? întrebă pedagogul. — La duș, răspunse inspectorul. Uitați-vă, pe ecranul trei, rândul doi de sus. Priviră ecranul indicat și-ntr-adevăr, în dosul unui glasvand, zăriră silueta profesorului de literatură făcând duș. — Mă rog, nu e prea elocvent pentru activitatea lui - spuse pedagogul -, dar e elocvent pentru a noastră; în fiecare loc unde se deplasează cotidian subiectul avem instalată o cameră TV. — Are o bucătărie frumoasă, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
30% sud-americani - citi inspectorul pe o fișă. — Cam mulți sud-americani, observă pedagogul. — Am notat, răspunse inspectorul. Apoi apăsă pe un buton și se aplecă spre microfonul de pe masă: profesore, când ieși, ia-ți un halat pe tine, că am oaspeți. Silueta de sub duș încremeni o clipă, apoi în încăpere se auzi un sunet cald, stereo: „Am înțeles, să trăiți”. Cam asta ar fi, așa, în mare, spuse pedagogul luând-o spre ușă. Ei, ce ziceți acum, lăsați copilul la noi? — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Stejeran 1 și Dromiket 4. — Cam pustiu, observă comandantul când ajunseră jos. Într-adevăr, pe tot cuprinsul marii platforme era mișcare puțină; doar la vreo două sute de metri în direcția clădirilor centrului și a turnului de control se zăreau câteva siluete mișcându-se în jurul unor nave mici, de-o construcție aparte, probabil niște prototipuri. O luară pe jos înspre centru. — Pe voi, când vă întoarceți, nu vă așteaptă nimeni? zise Getta 2. — Ba da, de obicei trimiteau un titi-car să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
Venus sau pe video, ci pur și simplu un om ca ei, poate puțin mai mic. Se vede treaba că uimirea eroilor noștri era pe deplin împărtășită și de conducătorul tractorului care, uitându-se la strălucitoarea navă „Romroyce” și la siluetele pământenilor, rămase pur și simplu cu gura căscată. Trecură astfel câteva clipe lungi. Nici unul dintre ei nu îndrăznea să facă sau să spună ceva. Comandantul Aciobăniței avu impulsul să se-ntoarcă și să se refugieze în goană în navă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
și s-o strig pe mama să vină după mine. Le-am strigat pe mătușile mele pe nume, pe fiecare. I-am strigat pe Iosif, pe Ruben și pe Iuda. Dar parcă toți uitaseră de mine. Când am văzut două siluete în zare care se apropiau, eram deja moartă de frică. Dar nu venea nimeni dintre cei pe care îi așteptam eu și care m-ar fi liniștit. Cei doi erau fiii dezgustători ai lui Ruti. Au aruncat o pătură peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
eram în continuare cât se poate de mândră de tatăl meu și de tot ce avea și mi se părea că mama pășea în fruntea noastră ca o regină. Nu mergeam de prea mult timp, când Levi a semnalat o siluetă în față, care stătea în drum. Când ne-am apropiat, Rahela a strigat: „Inna!”. A alergat înspre ea, să-și salute prietena și învățătoarea. Moașa arăta ca fiind pregătită pentru o lungă călătorie, cu un măgar acoperit cu pături și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănându-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l obligi să înghită un pumn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
unul dintre numele de alint pe care le folosea afectuos pentru ea. Afectuos, dar fără să flirteze. Cu deux-pièces-urile obișnuite, Închise la culoare, și cu bluzele ei simple, Theodora avea ceva care nu invita la flirt. Era frumoasă, cu o siluetă suplă și dreaptă, cu trăsături clasice, ușor androgine. Părul, tuns scurt la ceafă, i se ondula ușor acoperindu-i pe jumătate fruntea și umbrind ochii negri, care observau atent lumea, fără a dezvălui prea mult din ce se petrecea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ca să audă ceasurile bătând ora douăsprezece. Lămpile cu gaz de pe cheiul din Chelsea ard stins În urma restricțiilor impuse sistemului de iluminat public și vasele care se mișcă În sus și În jos pe râu nu abordează decât luminile de navigație. Silueta podului Albert, În josul apei spre stânga, subliniată de becuri electrice În timp de pace, abia dacă se zărește. Din când În când, ușile de la King’s Head și Eight Bells, cârciumile de la colțul lui Cheyene Walk cu Cheyene Row, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe pipăite până lângă pat. Scriitorul stă Întins pe spate, respirând greu, cu ochii Închiși. — Doarme? Îi șoptește Gosse lui Minnie. Astăzi nu este nici o asistentă de serviciu. — E posibil, domnule. Uneori e greu de spus. Gosse se apleacă deasupra siluetei culcate. — Henry, sunt Edward, mă auzi? spune el pe un ton pe care Încearcă să Îl facă și blând, și penetrant. Am vești minunate. Ți s-a acordat Ordinul de Merit. Nici o schimbare de expresie a trăsăturilor supte nu arată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
adevărat să mă fac era artist. De când mă știu am desenat, chiar și când eram mic, pe bucățele de hârtie, pe dosul scrisorilor, pe marginea cărților de școală... fiecare spațiu alb era o invitație irezistibilă de a-l umple cu siluete și chipuri. După moartea tatei, la Londra - cu părere de rău trebuie să recunosc că mi-a murit În brațe, murmurând versurile unui cântec de pahar - ne-am Întors la Paris și mama a fost de acord să studiez acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
spirit. Beatrix, cea mai mare, era cea cu adevărat frumoasă, care abia „ieșise În lume“ când o cunoscuse Henry, iar faptul de a sta Înghesuit Împreună cu ea În debara, Într-un năstrușnic joc de-a v-ați ascunselea, lipit de silueta ei cu miros dulce și contururi moi, pe Întuneric, Îi produsese una din senzațiile cele mai remarcabile din viața sa, una care Îl ajutase să Înțeleagă extazul trăit aparent de Îndrăgostiți atunci când se Îmbrățișează. O urmărise fascinat deschizându-se ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
inevitabil renunțarea la libertatea personală. În plus, chiar și la vârsta maturității, trebuie să fi existat, dacă nu dorință, măcar o măsură de tandrețe manifestată fizic Într-o căsnicie. Pentru o feneie de vârsta ei, Fenimore era atrăgătoare. Îi admira silueta Îngrijită și bunul gust potolit cu care și-o Înveșmânta, Îi plăcea să Îi privească obrajii netezi și rotunzi, și acum surpinzător de neatinși de riduri, ochii mari și calmi, albaștri-cenușii, curbura ușor amuzată a buzelor În repaus, ca și cum și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o vârstă foarte fragedă - o imagine mentală vie și recurentă - cu mine Într-o trăsură aflată În mișcare, așezat pe genunchii mătușii Kate, cu fața către mama și tata, și uitându-mă pe geam la o coloană Înaltă, Împodobită cu siluete umane. M-au adus aici - părinții - În 1844, În prima lor vizită În Europa. În nici unul dintre orașele pe unde am fost purtat În primii ani ai copilăriei nu exista o coloană asemănătoare. Data următoare când am văzut Parisul aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că avea imaginea clară, viscerală, a ultimelor clipe ale bietei femei - zborul precipitat prin aer, durerea orbitoare a impactului, semiconștiența sufletului zbătându-se să se elibereze din trupul zdrobit. Articolele din ziare relatau că cei doi bărbați care dăduseră peste silueta boțită În aleea Întunecată, puțin după ora unu noaptea, crezuseră mai Întâi că au de-a face cu un balot albicios de așternuturi de pat și, doar când unul dintre ei o Împunsese cu bastonul și auziseră geamătul stins, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Alfred Gilbert lordului Shaftesbury În urmă cu vreo doi ani Își păstra și acum strălucirea argintie, imaculată, În ciuda aerului londonez Încărcat de funingine, aparent pentru că era făcut din aluminiu. Recenta Întâlnire cu cerșetorul Îi aminti că, din câte declarase artistul, silueta Înaripată aplecată Înainte, susținută grațios pe un singur picior, pentru a elibera săgeata, reprezenta Îngerul milosteniei creștine, În ciuda faptului că mai toată lumea credea că este vorba de tânărul zeu al iubirii profane, confuzie care trebuie să fi fost jenantă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În josul dealului, până când Henry Îl rugă să se Întoarcă, motivând că, altfel, avea să Își vadă și el numele pe lista neagră a Emmei. Rămase neclintit pe trotuar, urmărindu-și amicul suind panta, până când acesta dispăru În bezna cețoasă. O siluetă fragilă, Încovoiată și cam tristă. N-ai fi ghicit că era unul dintre cei mai celebri scriitori din lume. Celebritatea lui Du Maurier crescu odată cu timpul. Henry reveni la Hampstead, de data aceasta Într-o duminică, și găsi familia adunată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Smith, și se simțea puțin vinovat pentru a o fi lăsat să Îndure zgomotul și deranjul cauzate de electrificarea apartamentului. Vremea era În continuare frumoasă la sosirea lui Jonathan Sturges. Ca Întotdeauna, felul curajos și inventiv În care Își purta silueta schiloadă, țopăind sprinten În cârje, era un exemplu și o dojană pentru parapoanele lui egoiste, dar Jonathan era neobișnuit de melancolic. Aparent, se Îndrăgostise de o femeie În Franța și fusese, În modul cel mai blând cu putință - dar cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
că era de-acum aproape orb, continua să lucreze pentru Punch, desenând la scară foarte mare, pentru a vedea ce face. Întâmplător, după această Întâlnire produse unul dintre cele mai bune desene după mult timp. Hașurile erau grosiere și trasarea siluetelor lipsită de subtilități, dar compoziția avea forță și umor. Intitulat Adevărata smerenie, el prezenta un tânăr diacon, luând micul dejun cu episcopul și familia lui. Legenda era următoarea: „Episcopul Host: Mă tem că ați dat peste un ou stricat, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
după ce suferise desprinderea de retină. Era fiica În vârstă de șaptesprezece ani a unui tutungiu care murise de curând și se ocupa de prăvălie Împreună cu mama ei. Era drăguță, cu ochi albaștri și păr des, castaniu și ondulat, și o siluetă „de o elasticitate neobișnuită“; iar „sufletul Îi era cufundat În Însăși esența trylbismului“, prin care Moscheles părea că vrea să definească libertatea În purtări, neconvențională, neintenționată, manifestată de tânăra eroină a lui Du Maurier. Cei doi bărbați o găsiseră atrăgătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lucesc în noapte. The story of a young lady " Clarissa Harlow" by Samuel Richardson, "Muncile lui Persiles și ale Sigismundei" de Miguel de Cervantes în română, I.S. Turgheniev, A.P.Cehov, chiar și "Mistere" de K. Hamsure. "Strada Ancorei", Ion Aramă. Siluete fantomatice traversau prin ceață străzile, iar clădirile se ridicau înalte și livide, sărăcite înainte de vreme. Copacii subțiri plângeau cu crengile goale. Peste tot urâtul te făcea să te cutremuri. Fire de iarbă sufereau plăpânde. Era un urât stricat. În singurătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Tremură o clipă de frig cât se dezbrăcă, până își puse pe ea vechile haine din dulap. Apoi frigul era numai în oase, oase goale, ușoare. Frigul îi intrase în oase. Hainele îi lăsau puțin să i se vadă și silueta. Nici nu se învrednici cu o privire ceea ce lăsa înapoi. La ce bun s-o fi făcut? Pe stradă încă picura. Mașinile care circulau cu viteză stropeau nepăsătoare, trecând prin bălți. Unii oameni aveau să te lovească, nesimțiți, și, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
ce căutam. Și pentru că nu exista, se părea, nimic la fel de bun. Plecai de la petrecere, coborâi cu liftul și vroiam să colind fără direcții străzile. Eram puțin vrăjită, visătoare. Și văzui, însă sentiment acut al prezentului, o bătaie cu săbii. Două siluete masculine în noapte și o luptă pe sfârșite. Până să dau eu colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina străzii pustii. Individul îmi displăcu. Iată, însă, lângă el, o sabie. Sabia era, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
bulevardul prietenului său. Nefiind atent pe unde mergea, se împiedică de un trup însângerat, înjunghiat. Se aplecă deasupra lui și îl recunoscu pe Dănuț. Auzi pașii unei ființe ce fugea și porni îndată în acea direcție. Dădu colțul și zări silueta subțire care îl înnebuni mai mult. Gonind ca un nebun, luptând cu propriile lui puteri, aproape o ajunsese. Mai mulți oameni apărură de după ziduri. Se luptă cu ei și auzi un țipăt de femeie. Porni într-acolo și-1 doborî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]