19,447 matches
-
caiet de notații, intitulat „Jurnalul de la Lăpușna” (ed. Nico, 2010), ilustrând modul ei de a vedea lumea, de a participa la viață micului grup de acolo și, în fond, de a rămâne în priză, conectată la scrisul zilnic, exersându-și simțul de observație și cel de imaginație. Sunt pagini de participare febrila la viață taberei, pagini care schițează siluete, adâncesc linii de portret și trăiesc la modul direct întâmplările zilei. Pentru întâlnirea de la Teaca, Ion Vădan i-a scos Melaniei Cuc
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în cutare sau cutare emisiune ? Dacă e așa, situația este cu mult mai gravă decât pare... Și cum aș putea să nu (re)amintesc, după ce am vizionat câte ceva din celebrele, fermecătoarele și de neuitat ,Serate muzicale" moderate cu atâta bun simț și inteligență, umor și ironie fină (specific oamenilor de aleasă spiritualitate și cultură), de regretatul Iosif Sava ? Talk-show-urile sale erau cursuri intensive de cultură generală care, pe nesimțite, ne înălțau spiritual obligându-ne să participăm efectiv și afectiv la ele
Cronica TV by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10750_a_12075]
-
care se salvează de la naufragiul editorial sunt acelea în care a căzut un strop de umor intelectual ori, dimpotrivă, de melancolie dureroasă. Un text precum Sans rime ni raison aduce o inteligentă confruntare între grila corectitudinii politice și perspectiva bunului simț: ,îți arătam, de bucurie, într-un album de Bruegel cel Bătrân (căruia tu îi ziceai the Senior), Parabola persoanelor cu handicap vizual. "Cu incapacitate vizuală", ziceai tu, corectându-mă fără să-mi dai impresia. Eu îți depănam atunci povestea persoanei
Vă place Foarță? by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10903_a_12228]
-
ultragiu adus valorilor consacrate. Căci Bernhard, în Vechi maeștri, asta face: atacă ierarhia firească și subînțeleasă a culturii germane. Folosindu-se de convenția estetică a inocenței cuvîntului artistic, Bernhard lovește în tot ceea ce înseamnă valori pe care tradiția sau bunul simț al colectivității le-a consacrat de-a lungul timpului. Tocmai de aceea proza lui Bernhard, chiar privită prin prisma ficțiunii artistice, trebuie să-i fi scandalizat peste măsură pe austriecii ce i-au fost contemporani. În plus, Bernhard are o
Tehnica repetiției by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10930_a_12255]
-
violență, verbală și fizică, și brutalitate excesivă. Las la o parte că toate astea pentru simplul motiv că nu vroiam să dau șpagă, pentru că nu vroiam să fac cum îmi ordonau ei, împotriva oricărei legi, chiar și aceea a bunului simț. Coborîm. Intensitatea comportamentului de cartier se amplifică, deși sîntem în buricul orașului, deși am de mînă un băiețel speriat - n-a mai trăit așa ceva - care plînge și vrea să fugă, nici el nu știe unde. Poate într-o altă țară
Orașul de basm by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10933_a_12258]
-
piele, respectiv cu tot ce-i trebuie unui om ca să trăiască civilizat, începând cu lucrurile mari, importante și costisitoare și sfârșind cu cele mai mărunte accesorii. Curios, această impetuoasă clocotire de bunuri debusolează o ființă care ajunge să piardă tocmai simțul proprietății. Și așa noii veniți trăiesc aproape strâmtorați în noile lor locuințe, iar când vor să mobileze după gust propriu, îngrămădesc piese achiziționate pe la consignații, fără a mai putea să le și așeze la locuri, ,încercând o acomodare proprie într-
Bal, în paginile Biancăi Balotă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10940_a_12265]
-
al timpului. Potrivit ei, timpul trebuie înțeles ca o însușire a subiectului uman, și nu ca o trăsătură primordială a lucrurilor din lume. Mai precis, timpul trebuie înțeles ca formă a priori a sensibilității noastre. Timpul este în mine, în simțurile mele, el precedînd orice contact al meu cu lumea și, tocmai de aceea, făcîndu-l cu putință. Iar dacă lumea din afara mea ajunge să aibă timp este pentru că eu îi dau acesteia timp, grație facultății sensibile prin care o percep. În
Despre timp, împreună cu Leibniz și Kant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10949_a_12274]
-
Atunci când știe să evite stilul luxuriant al cavalerului Marino sau nefireasca, artificioasa dicțiune dannunziană, autorul se impune prin darul de a vizualiza și a descrie grafic sau pictural, ritmând partituri de o avântată senzualitate verbală. Ca orice artist cu toate simțurile în alertă, nu pregetă să abordeze teme aparent banale (,Trup de Veneră", ,Râul", ,Casa din pădure", ,Grădini", ,Falene", ,Roza" ș.a.m.d.), pe care însă, supunându-le transfigurării și viziunii sale antropomorfice (inspirat de procedeul metamorfozelor ovidiene), obține maximum de
O restituire by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10961_a_12286]
-
liceului din Călărași cu un poem patriotic neglijabil; comentariile la prozatorii ruși, traduși la noi în anii ´50, de la Gogol și Paustovski la nume mai puțin importante; fabule, epigrame și alte versificări facile; schițe și povestiri ce dovedesc un nebănuit simț al umorului și înclinație spre satiric; reportaje conștiincioase de pe șantiere, din fabrici și uzine - texte pe care scriitorul ajuns la maturitate le-ar fi vrut uitate, datorită tributului pe care îl plătesc epocii. De altfel, tot ce poate fi salvat
Opera Milionarului în povestiri by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11004_a_12329]
-
ar putea aplica aceeași etichetă scenelor de lupte de animale tip discovery. De acord, sunt inventive, cafteli suspendate prin liane, combatanții se lovesc în plină cădere, dar cât să înduri așa ceva? Vizual, nu poți să nu admiri. Punând și celelalte simțuri la bătaie, constați că lungmetrajul are mai multe burți decât cap și coadă.
Premiereînainte de Crăciun by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11011_a_12336]
-
Zaharia Stancu ori blagiană a unui Emil Giurgiuca și ajugînd la neoexpresionismul tumultuos al unor șaizeciști precum Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, George Alboiu, Mihai Elin. Ce presupune această ruralitate, ca un numitor comun al unei diversități frapante? Un simț al concretului, o aderență sensibilă specifică la real, un amestec de senzații delicate și aspre, precum pipăirea unor țesături ori covoare produse la țară. Ochiul și degetul se plimbă pe o claviatură de sugestii plastice care evocă o lume tradițională
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
precum pipăirea unor țesături ori covoare produse la țară. Ochiul și degetul se plimbă pe o claviatură de sugestii plastice care evocă o lume tradițională. Bucuria, o bucurie melancolică, e de-a surprinde exactitățile fantaste ce iau naștere la întîlnirea simțurilor cu reveria. Indiferent de unghiul conceptual, social ori estetic adoptat, poeții din această categorie cultivă o gravitate a imaginii realului, bizuită pe un fond vital robust, pe un flux energetic al ființei care, chiar dacă se avîntă în speculații ori se
Simbolismul rustic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11032_a_12357]
-
și cu o ,coadă" de studenți la Belle Arte, veniți, taman atunci, cu Profu' să picteze ceva pustietate. Un amănunt pare, totuși, să-i dea de gol, deși nu știm cu siguranță că-i așa. Zice-s-ar că, dintre simțurile noastre, mirosul e cel mai atavic. Poate că de-asta, stocate de-un creier mai vechi, amintirile olfactive se șterg cel mai greu. Pentru Klaus, un aproape străin nimerit într-o înscenare pe care nu poate, după datele lui, doar
Să nu superi un neamț bătrîn by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11030_a_12355]
-
Potrivit lui Robert C. Prinddy, ,,codarea și decodarea sunt doar două din componentele auxiliare ale unui proces inferențial esențial creativ”3. Ne punem întrebarea dacă are dreptate autorul anterior amintit? La prima vedere, răspunsul este afirmativ, câtă vreme chiar la nivelul simțurilor repet, native, recunoaștem în exprimarea lingvistică un conținut implicit. în realitate situația este alta iar autorul amintit anterior nu ține cont de ea. Pentru a vă convinge, am să vă dau un exemplu banal. Să presupunem următoarea propoziție simplă: ,,este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
continuă: „Numai Dumnezeu cunoaște toate gândurile noastre. în fața lui suntem cu adevărat sinceri, numai El ne poate înțelege cu adevărat.” Absența e-o prezență negativă, E-un gol, o așteptare, o latență. E moarte și viață, deopotrivă - Chiar Domnul, pentru simțuri, e-o absență. De neatins fiind, și nevăzută, Asociind realități contrare, Absența naște jale și frustrare și-un gând de neputință absolută. Ne-existând, nu poate să se-ascundă. Ne-existând, nu-și neagă evidența. Egale-i sunt teroarea și
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o percepție pur-dumnezeiască a Enigmei Sale supreme: adevărul! * în cosmos totul vibrează. Suntem niște unde, suntem receptori ai vibrațiilor cosmice. Duhul călătorește mantramic. Pe unele nu le vom percepe/identifica în consecință, fiind limitați, programați doar a percepe prin emoții, simțuri. Gândim, analizăm, judecăm, acționăm, însă Inspirația Divinului este dată unor rari oameni, fie geniului. * Ei au misiunea de a conlucra cu Divinul în lume, pentru a-l ilumina pe om ca specie. Aici ar fi, vie, iubirea de semeni. Pin
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
într-un cadru feeric, unde cugetarea mereu trează și trăirea lirică contribuie reciproc în plăsmuirea unui univers de viziuni, în care istoria se trezește în sânul mitului și mitul construiește la rândul său istorie. înzestrată cu un pur și fin simț al limbii, ea știe să-și formuleze gândurile și problematicile ei cu claritate, cumpătare și în mod epigramatic. Ana Blandiana - poetă de o rară și continuă înnoire, care, împreuna cu Nichita Stănescu și Marin Sorescu, completează treimea poeților gene rației
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
incontestabil de a condensa sub coperțile sale elementele cele mai importante ale biografiei intelectuale a lui Mihai Șora și de a pune în evidență specificitatea ideilor sale filozofice și politice. Fără a fi un gazetar propriu-zis, Leonid Dragomir are bunul simț de a-și asuma în acest dialog rolul de modestă vioară a doua. El nu face paradă de cunoștințe, dorește să afle cît mai multe de la ilustrul său interlocutor, nu să se pună pe sine în evidență așa cum fac, din
Bucuria de a trăi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11046_a_12371]
-
deosebire substanțial și pertinent. Nu sunt animat așadar, în precizările pe care le fac, de vreun spirit de adversitate, chiar dacă ele contravin supozițiilor și interpretărilor ce-i sunt proprii, adesea inexacte și câtuși de puțin favorabile mie. Beneficiez de suficient simț al umorului ca să nu iau lucrurile în tragic. Ele trebuie considerate așa cum se prezintă, ca o nostimadă contradictorie, în care fiecare parte își exprimă modul personal de a acționa și reacționa, fără a fi vorba propriu-zis de un conflict, ci
Însemnări pe marginea cărții lui Mihai Pelin Deceniul prăbușirilor (1940-1950) (III) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11054_a_12379]
-
și oțel, apoi vile ale unor prea băftoși beneficiari ai tranziției, nu neapărat căpitani de industrie și înalți demnitari ci și strângători magistrați, vameși, agenți fiscali, polițiști, în tandem cu nu mai puțin îndreptățiții oameni de afaceri și politicieni. Bunul simț pretinde ca într-un stat în care, după lupte seculare care au durat cincisprezece ani, proprietatea este garantată prin constituție, să construiești solid, cu perspectivă, cu gândul îndreptat spre viitorul european, recte mondial al fiecărui metru de construcție. Oricărui ins
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
a proprietăților, în lung și în lat, cu cumplită trudă adunate, omul care a trecut prin înalte funcții nu are de ce să se teamă. Chiar și adversarii lui cei mai tenaci îl vor sălta pe brațe deasupra noroiului, din infailibilul simț de solidaritate al breslei celor ce împart pe pământ în felii de toate mărimile, până la cele cum zic economiștii, de mărimea cea mai mică, fericirea.
Home, sweet home... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10817_a_12142]
-
tiptil și răvășesc apa unde tocmai tu așezaseși o bărcuță de hîrtie, nimic, stihia se amuză. Metamorfozele sînt la ordinea zilei, împînzind priveliștea aidoma unor baloane colorate cărora li s-a dat drumul în infinit: ,zăpezile sînt animale cu un simț tactil foarte dezvoltat". Ori: ,roata acestui automobil cu cercul alb în jurul pupilei negre (...) parcă e ochiul unui cîine de sanie cu irisul alb". Ori: ,lacul e gol și-n metrou sînt doamne mari și albe ca niște perne, îți vine
Cununa de spini a poeziei by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10827_a_12152]
-
pe care am studiat-o, un loc care m-a ispitit mereu și spre care am amînat să mă duc. De ce oare?... Abia desupra Mării Negre am simțit căldura unei veri de demult, la Paris. Au trecut zece ani și intensitatea simțurilor este intactă. Am fugit o săptămînă de la Avignon ca să prind ultima zi a Turului Franței în capitala ei. Pregătirile spectatorilor pentru asta sînt incredibile, prin bistrouri se fac scenarii, regii, se organizează rîndurile, cine stă mai în față, cine în
Altfel de spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10870_a_12195]
-
care contează ca o performanță în sine (așa cum regia modernă își îngăduie a trata în maniera cea mai lejeră textele clasice). Indiferent dacă autorul a fost sau nu la curent cu sursele la care face speculativă trimitere exegetul (frecvent, bunul simț ne dă un răspuns negativ), credem că ele pot fi invocate în virtutea unei concepții de autonomizare a operei față de creatorul său, opera depșășindu-i informațiile, intenționalitatea, conștiința operațională. Ea e compusă din straturi "la vedere" și din straturi disimulate, practic inepuizabile
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
voința auctorială. Dincolo de convenție, învoială, înțelegere se află cultul pentru imagine. Servilismul vis a vis de ceea ce este vizual. înșurubarea unei civilizații a ochiului în lăcașurile uzurpate de către aceasta și părăsite de civilizația urechii ori de către formațiunile altor organe ale simțurilor noastre de toate zilele. Banchetul vizualității nu numai că se perpetuează sine die: el devine tot mai agresiv, mai simpotic. "Musique a voir". Avea dreptate Robert Muran atunci cînd afirma că grafismul în muzică are certe contingențe cu artele plastice
Cand accesoriile devin principii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10123_a_11448]