4,486 matches
-
mirosul loțiunilor și al pudrelor i-a amintit de zâmbetul lătăreț, sugestiv, al Axiei, așa că a ieșit numaidecât afară. În pragul ușii sale l-a Învăluit o beznă bruscă, ca apele despicate ale unui fluviu. Când și-a revenit În simțiri, și-a dat seama că trecuseră câteva ceasuri. S-a trântit pe pat, Întorcându-se pe burtă cuprins de spaima mortală că va Înnebuni. Dorea să fie alături de oameni, de oameni, de cineva Întreg la minte, prostuț și bun. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pe frunte, iar teroarea se Întărise ca un Înveliș de ghips. Simțea că pătrunde din nou prin crusta subțire a groazei și că abia acum poate distinge amurgul de umbre din care pleca. Evident, adormise iar. Și-a revenit În simțiri abia după ce a plătit nota la hotel și s-a urcat Într-un taxi direct de la intrare. Ploua cu găleata. În trenul de Princeton n-a văzut nici un cunoscut, doar niște philadelphieni rupți de oboseală. Prezența unei femei bine fardate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
credea și poetul Ovidiu, cel „inspirat de Venera” : „Și scoase [zeița Venus] o frunză de mirt și puține semințe (din cununița-i din păr) și mi le dete zâmbind./ Cum le-am atins îmi păru că-s cuprins de-o simțire cerească/ Și că pluteam în eter, pieptu-mi sufla ușurat” (Ars amandi, III) (274, pp. 96-97, 232, 235). La rândul său, un alt scriitor clasic, grecul Artemidoros, care a trăit în secolul al II-lea e.n. (cam în aceeași epocă cu
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
-lea, vezi la Anton Pann : „La dânsele mă uitam tiriachiu, în cap cu fumul”. Sau în discursul pârcălabului „Strugur mustosul” către „Crăiasa poamelor”, în capitolul „Despre beție” al lui Anton Pann : Eu acela care am puteri de mac Ș-amețesc simțirea ca un tiriac, Ei mă veninează cu spirtosul duh, Și pe loc m-apucă tusea cu năduh (Povestea vorbii, 1852) (174, p. 89). Sau la scriitori moldoveni contemporani cu Anton Pann : Costache Stamati („Satana intră în sală tiriachiu și mormăie
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
3 abțineri, votează ridicarea acuzațiunii. Prin urmare acum chestiunea e lămurită. Rusia ne cere cele 3 județe basarabene ce ne-au fost restituite prin Tratatul de la Paris. Din ceasul acesta prietenia românilor pentru Rusia este sfârșită. În țară naște, deodată, simțirea antirusă. Rușii sunt de acum priviți cu răceală sau cu dușmănie. Conflicte zilnice se întâmplă în toată țara cu militarii ruși. Ingratitudinea rusească, cât și călcarea fără pudoare a angajamentelor luate formal prin Convențiunea de la 4 aprilie revoltă toate sufletele
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
că guvernul face pe deputați după placul său. Acele timpuri noroase au trecut, soarele libertății lucește peste România, o încălzește ș-o reînviază.“ Ce departe suntem astăzi, la 1927, și de acele vremuri, și de acei oameni, și de aceste simțiri. Libertate electorală, cântată și visată de vizionarul Rosetti, dormi somnul drepților alături de cenușa lui. Generația noastră nu a cunoscut-o și nu o va cunoaște. Trecerea lui C.A. Rosetti pe la Ministerul de Interne produce agitație. Rosetti vine cu un
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
noastră nu a cunoscut-o și nu o va cunoaște. Trecerea lui C.A. Rosetti pe la Ministerul de Interne produce agitație. Rosetti vine cu un număr de idei înaintate, toate circulările lui, toate reformele ce propune sunt colorate cu acea simțire democratică care încă, la acea epocă, nu erea înțeleasă în România. Rosetti vrea să reformeze administrația, de aceea cere desființarea vechilor zapcii și numirea în locul lor a subprefecților titrați. Rosetti se ridică împotriva proprietarilor și arendașilor cari împilează pe țărani
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
de anulare reciprocă, ci de complementaritate și de potențare reciprocă. Poezia nu e "gratuitatea gratuităților", am spus ce cred că e coborârea zeității în cuvânt. Sau, încercând alte variante pentru același adevăr, e drumul vertical, e alcool tare, esență de simțire și de rostire, e o uriașă cantitate de energie comprimată într-o pilulă verbală. Pe când proza reprezintă partea noastră de terestritate. De epic avem nevoie tot timpul ca de aer: probabil suntem nefuncționali fără povești și probabil poveștile fac parte
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
fi el falsificat de asiaticii (de exemplu) care falsifică orice produs? Sau e atât de individual încât nu poate fi contrafăcut? Ei, ar fi grozav să avem o asemenea capabilitate de unicitate. Ar fi grozav sau, poate, dimpotrivă: fiindcă, dacă simțirea și rostirea noastră ar fi atât de personale, e de presupus că am fi intraductibili, că am rămâne închiși în noi înșine, incomprehensibili. Din păcate (sau din fericire), în literatură cred că regula de care ascultăm este alta: motivele, temele
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cu atât mai valoroasă cu cât este mai cuprinzătoare, cu cât este un seismograf mai fin care înregistrează infinitele mișcări ale inimi și ale minții. Așadar, nu capodopera, nu clipa, ci scurgerea sinuoasă a timpului, ci însumarea tuturor nuanțelor de simțire și de expresie, însumarea lor într-un grafic integral, lămuritor aceasta găsesc că e calea ce poate asigura măreția unui destin poetic. Totuși, fiindcă țiam promis că voi fi un partener de dialog cuminte, care nu refuză încercările la care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
o trufie să încerc așa ceva. Răbdarea este grea. Noi suntem mereu grăbiți, agitați, în fugă, superficiali, la suprafață și, în mod paradoxal, această acumulare continuă de mișcări și energii fără durată are drept rezultat monotonia, plictisul, inerția, orbirea și ne-simțirea în relația cu propria noastră viață și cu viața unanimă. Răbdarea ar fi o soluție de împotrivire la această aneantizare, o educare întru aprofundarea de sine, un mod de a fi mai rodnic întru spirit. Dar, repet, este greu. Eu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe chipul lui: totul e să știi alfabetul. * Cine râde în colțul gurii rămâne cu ea strâmbă. * Picioarele duc acolo unde vrea capul. * Ca să nu te omoare singurătatea, umple-o cu idei. * Stabilitatea se obține prin echilibrul dintre gândire și simțire. * De când cu Internetul, prin biblioteci nu mai intră nici șoarecii. * Ca să ai liniște, n-o tulbura pe-a altora. * Unii intră prin magazine doar ca să învețe englezește. * Mințile sclipitoare luminează și noaptea. * Mierea se consumă ușor, dar se obține greu
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
următor, când "biserica creștină este nevoită să-și încadreze activitatea în elementul social și să-ntindă mâna frățească științei, care i-a adus atâtea servicii, devenind astfel mai mult puțin o biserică vie, prin participarea ei la tot ce este simțire și nevoie omenească"137. Într-o dinamică de asemenea manieră, Șerboianu compara diversele biserici creștine, ajungând la concluzia că biserica protestantă era cea mai ancorată în mișcarea socială a vremii, urmată de cea catolică și cea ortodoxă. Abia a patra
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
XX-lea, biserica creștină este nevoită să-și încadreze activitatea în elementul social și să-ntindă mâna frățească științei, care i-a adus atâtea servicii, devenind astfel mai mult puțin o biserică vie, prin participarea ei la tot ce este simțire și nevoie omenească. Dintre bisericile creștine, cea protestantă ocupă întâiul loc în mișcarea socială, secundată de cea catolică, pe când cea ortodoxă oscilează între spiritualitate și realism, căutând un echilibru pentru armonizarea acestei antiteze. Articolele precedente au avut drept scop să
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
mortul, în cuptorul încălzit se scoală-n picioare" că "întinde mâinile, parcă-n semn de milă și-ndurare" că "țipă strident la primul contact cu focul, etc. etc." își poate închipui cititorul inteligent, ce răzvrătire se produce în mintea și simțirea omului incult, care nu are nici pregătire științifică, nici religioasă. Scopul însă al celor ce scriu aceste năzbâtii, deși nu le face prea mare onoare, totuși evidențiază o anumită stare de lucruri, ce vrea să dăinuiască perpetuu în biserica noastră
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
când a permis prin legiferare canonic, generală, și a tolerat de a zugrăvi chipul Lui, ca unchiaș, de a ne face icoane și a le venera etc. Biserica creștină, deci a fost "vie" chiar de la-nceputul ei, îngăduind să acomodăm simțirile noastre omenești, aceia ce era mai presus de rațiunea noastră, și care corespundea vremilor de atunci și culturii respective a credincioșilor săi. Sfântul Ioan Damaschin meditând asupra acestei aparente încălcări dogmatice zice "Iară, fiindcă multe la Dumnezeu trupește aflăm, zise
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
sentiments" pag 141 spune: Dacă sunt chipuri originale de gândire, sunt chipuri originale care se impun, creând o contagiune și contagiunea este o caracteristică a mulțimilor". În adevăr, mulțimea adeseori fără mult efort de gândire își apropie "chipuri originale de simțire", cărora le acordă cea mai largă venerație, ajungând prin a fi stăpânită de însăși aceasta născocire. Chiar dacă născocirile sunt bizare, vulgare sau amorale, ele capătă putere de lege prin voința colectivă a mulțimii și pot dăinui secole întregi, în ciuda tuturor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ferește-te de lupii îmbrăcați în piei de oaie, care vin în numele Lui, să te amăgească; adapă-te numai de la izvorul viu al Luminei lui Christos, ca să învieze și în tine și pe pământul acestei țări, o lume nouă de simțire și idei; și numai atunci vei putea înțelege adâncul rost al glasului din noaptea sfântă a învierii, care astăzi și-ntotdeauna strigă tuturor: "Christos a înviat!" (Flacăra Sacră, IV, 5, 1937, pp. 1-2) Eroului necunoscut "Ceux qui pieusement sont morts
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
tot ce este compus se dizolvă cu timpul. Departe de a crede că acest corp este omul, căci el nu este decât un acoperiș al lui și instrumentul lui, pentru a împlini voința sufletului, care singur are principiul mișcării, al simțirii, al inteligenței și al concepțiunii și numai el singur constituie "EUL" nostru sau "NOI". Sufletul este simplu și necompus și prin urmare în afară de puterea morții. Este o substanță cerească, cum este scris: "Sufletul omenesc este o lumină a Domnului". CEREMONII
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Poeziei, desfășurându-se în discursuri descătușate, uneori incendiare. Această nouă vârstă a „Mugurilor” rădăuțeni aparține, stilistic, generației 90, „situată între două lumi, strivită de sentimente extreme și contradictorii: bucuria izbăvirii de obsesiile comuniste și a victoriei libertății de gândire și simțire și, de cealaltă parte, tristețea infirmării brutale a aspirațiilor și idealurilor generoase, dezamăgirea de a asista la o continuă degradare a umanității”. Adolescenții acestor ani de convulsii sunt marcați de „paradoxul tragic al istoriei” ultimelor decenii. În versurile lor acesta
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
parte activă la mai toate manifestările de anvergură ale spiritualității poporului din care s-a ridicat și s-a afirmat ca un aprig militant pentru realizarea idealului sacru de unire, ca un propagandist înflăcărat al comuniunii de suflet și de simțire a românilor de pretutindeni. A avut întotdeauna certitudinea că salvarea lumii vine prin credință și prin valorificarea resurselor inepuizabile de civism care se nasc în sânul națiunii. „Viitorul nostru e în gloatele largi ale poporului de la țară. Sufletul acestui popor
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
în momentul în care predicatorul va ține o cuvântare care va influența întreg sufletul omenesc. Preotul nu trebuie să uite că predica este o artă, iar „arta de a cuvânta e o desteritate, ce urmărește scopul de a produce cunoștință, simțire corespunzătoare, voință liberă și o acțiune cuminte”. După ce enumeră treptele psihologice din punctul de vedere al Școlii din Munihia și a celei din Viena, Nectarie Cotlarciuc descrie treptele care trebuie urmate în predică așa cum le vede el: prima treaptă este
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
s-au plâns unii. Mii de comentarii de pe Twitter și Facebook deplângeau schimbarea și cereau insistent revenirea la vechiul logo. Un cont de Twitter intitulat Gap Logo, care n-avea nici o legătură cu compania, proclama faptul că brandul avusese odată simțire, dar acum era amorțit și confuz - că nu mai știa cine este cu adevărat. Falsul cont a strâns rapid mii de abonați. Pe Facebook au apărut imediat pagini și grupuri cu nume ca „Urăsc noul logo Gap“, „Cred că noul
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
acestui tezaur al spiritualității ortodoxe nu mai putea să aștepte zeci sau poate sute de ani până în momentul în care cea mai mare parte a textelor vor beneficia de o ediție critică”. și apoi adaugă: Vorbim despre Dumnezeu cu multă simțire, cunoaștem destul de bine dogmele credinței noastre și spunem multe generalități interesante despre ortodoxia noastră. Dar toate acestea nu știm de-ajuns cum să le prefacem metodic în valori practice, în puteri care să ne transforme zi de zi. Căci în
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aparțin unui stil solemn care imită de fapt tonalitatea religioasă și poate pe cea filozofică, într-un discurs politic mesianic: "frați întru umanitate"; "pe dificilul drum al renașterii naționale întru demnitate, trai civilizat și pace"; "intelectualii noștri își vor aduna simțirea și talentul, forța și nemurirea ideii întru nădejdea de mai bine a României" etc. ( Dimineața 187, 1996). În fine, nu pot lipsi utilizările degradat-parodice: "Descîntece întru adormirea corupției" ( titlu de volum din 1997), "ceilalți doi companioni întru falsificarea alcoolului... erau
“Întru”, azi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13984_a_15309]