4,438 matches
-
voie..." " Da' vreau să pun și eu, ta-taaa", spuse cu un regret neașteptat, care îmi aminti că ritualurile pe care le cere un eveniment care se produce în lumea copiilor nu mai sânt simplă joacă, ci reprezintă participarea totală a simțirii lor la misterele existenței. Ce era o mireasă? Hm! Un fel de zână care putea fi văzută... "Bine, îi spusei, luăm de la noi din curte trandafiri și..." Credeam că are să uite, dar a doua zi îmi reaminti și trebui să
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mascate de legătura de rudenie, nu se putuse ea hotărî să nu-l mai primească în pat în plină tinerețe. Totuși nu se putuse decide să-l părăsească. Era clar: mama mă vroia întîi pe mine... Eram rodul înaltei ei simțiri instinctive despre rostul femeii pe pământ... Restul nu era decât aspirație și suferință. Aspirația nu se împlinise, nu fusese iubită, nu scrie nicăieri că trebuie negreșit să te iubească cineva, dar avea un băiat și suferința și-o sublimase, își
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
am liniștit, din clipa aceea acuzațiile care începuseră să ia în discursul vorbitorului proporții de crime de război au început să treacă pe undeva pe deasupra capului meu, iar tipul a început să mi se pară o paiață, o marionetă fără simțire și fără nimic de om în el. Da, o să fiu exmatriculată, n-o să pot termina facultatea, dar bine că am absolvit trei ani, o s-o termin eu cândva... Dacă o fi să fie! Încât nu tresării când îmi auzii numele
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
prietenie... Totuși în după-amiaza aceea, după orele mele contabile, pierdui gustul plimbărilor mele solitare prin pădure, îmi adusei aminte că nu mai citisem de mult nimic fundamental și mi se insinuă o acută senzație de vacuitate a gândirii, acum când simțirea mea (îmi dădeam bine seama) nu mai era sub vraja vecinătății morții, pe care marile tăceri vegetale ale pădurii mi-o sugerau (vegetalul nu e el perisabil, chiar dacă un copac trăiește mai mult decât un om? în timp ce iată, chiar această
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
și primesc vizitele vrăbiilor..." Mă apropiai și rămăsei la distanță. Dar era ca și când ființa ei ar fi fost eu însumi, atât de puternic și în același timp atât de delicat și diafan era transferul acesta misterios către mine al identificării simțirii ei cu sufletul plopilor, cu tresărirea frunzelor lor și cu zborul cârdului de vrăbii care tocmai țâșnise auzindu-i glasul... Îi apucai mâna și degetele noastre se strânseră. "Daaa, și acolo jos e o cârciumioară (și continuă acum imitând cîrciumioara
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
o intenție de a feri de cuvinte ceea ce începuse să trăiască în noi: o prietenie frumoasă, o tandrețe încă fragilă, care trebuia protejată... Dacă era să fie mai mult, să nu grăbim nimic, ba chiar să încetinim cât putem creșterea simțirii noastre, care altfel ar putea deveni turbure (nu avusesem eu un prim gând de gelozie când mă întrebasem dacă surâsul ei îmi era numai mie adresat?) și am începe, astfel, iubindu-ne, să suferim... Fără suferință! Deloc! Nici măcar o adiere
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
unui Realpolitik educațional și luând cunoștiință de egoismul național tot mai accentuat al țărilor vecine, Michailescu insistă asupra rostului patriotic al instrucției istorice: "nimenĭ nu póte nega că istoria patrieĭ [...] trebuie să serve institutoruluĭ inteligent ca mijloc de stimul al simțirilor mărețe, [...] ca hrană de întărire a iubiriĭ de țară, mai presus de orĭ-ce" (ibidem, pp. 77-78). Nu fără temei circumstanțial, inspectorul denunță vitriolant propunerile de a dirija educația istorică pe făgașul umanitarismului ca "utopii fanteziste eterate" care, în pofida idealismului lor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
române, autorii manualului de Istoria românilor pentru clasa a IV-a aduc un elogiu patetic limbii prin executarea unei demonstrații de virtuozitate lirică: "Fiind bogată, armonioasă și frumoasă, limba română poate tălmăci cele mai înalte gînduri și cele mai gingașe simțiri ale oamenilor. În cuvintele ei se aude (sic!) parcă vuietul luptelor, foșnetul pădurilor, murmurul izvoarelor, legănarea holdelor, cîntecul mamei la leagănul copiilor" (Daicoviciu et al., 1992, p. 18). O altă expresie a unității totale românești este unificarea identitară a românilor
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
criză (numai dacă această criză îi venea în realitate), când deodată, prin tristețea, prin întunericul sufletesc, prin presiunea care îl apăsa, existau clipe când creierul i se înflăcăra și forțele lui vitale se încordau toate deodată într-un avânt neobișnuit. Simțirea vieții, a conștiinței de sine se amplifica aproape de zece ori în aceste momente, care, ca niște fulgerări, nu țineau mai mult de-o clipă. Mintea, inima îi erau străbătute de o lumină neobișnuită; toate emoțiile, toate îndoielile lui, toate neliniștile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
presimțirea acelei secunde finale (niciodată mai mult de o secundă), cu care începea însăși criza. Această secundă era, firește, insuportabilă. Meditând la această clipă ulterior, deja în starea de însănătoșire, își zicea adeseori că toate aceste fulgere și luciri de simțire superioară a propriei ființe și a propriei conștiințe, deci a „existenței superioare“, nu sunt altceva decât o boală, o dezechilibrare a stării normale, și dacă așa este, înseamnă că nu-i câtuși de puțin vorba de o existență superioară ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Și cu toate acestea, ajunse, în sfârșit, la o concluzie extrem de paradoxală: „Și ce dacă-i o boală? se hotărî el, în cele din urmă, ce importanță are faptul că această încordare este anormală, dacă însuși rezultatul, dacă minutul de simțire, pe care ți-l amintești și îl analizezi după ce ai trecut de criză, se dovedește a fi armonie, frumusețe superlativă, dacă îți oferă un nemaiauzit și nebănuit până acum sentiment al plenitudinii, al măsurii și al unei entuziaste contopiri evlavioase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
putea cântări cu înțelepciune după ce ieșea din starea bolnăvicioasă. Clipele acestea erau tocmai un singur efort neobișnuit al conștiinței de sine- dacă ar trebui să exprimăm această stare într-un cuvânt -, a conștiinței de sine și în același timp a simțirii propriei ființe, în modul cel mai nemijlocit cu putință. Dacă în acea secundă, adică în cel mai de pe urmă moment conștient de dinaintea crizei, i se întâmpla să apuce a-și spune clar și conștient: „Da, pentru acest moment merită să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
în fața lui ca o clară consecință a acestor „clipe superioare“. Desigur, nu s-ar fi apucat de polemizat la modul serios. În concluzie, adică în aprecierea pe care i-o acorda acestei clipe, exista, cu siguranță, o eroare, însă realitatea simțirii îl deruta întrucâtva. Ce să faci, la urma urmei, cu realitatea? Căci acest ceva se întâmpla, reușea doar să-și spună chiar în această secundă că secunda respectivă, datorită fericirii nemărginite, pe care el o simțea pe deplin, putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
și a pus mâna pe sabie; de atunci totul merge așa, numai că sabiei i s-au adăugat minciuna, viclenia, înșelăciunea, fanatismul, superstiția, nelegiuirea, s-au jucat cu cele mai sfinte, cele mai drepte, cele mai naive, cele mai înflăcărate simțiri ale poporului, au dat totul, totul pe bani, pe josnica putere pământească. Și asta nu-i învățătura Antihristului? Cum să nu fi apărut de la ei ateismul? Ateismul de la ei a apărut, chiar din sânul catolicismului roman! Ateismul a început mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
încercase chiar să-i cânte; cel mai adesea îi povestea toate istorioarele comice pe care și le amintea. Mai întotdeauna, prințul se prefăcea că râde din toată inima și uneori chiar râdea într-adevăr de mintea ei sclipitoare și de simțirea senină cu care ea povestea câteodată când se lăsa (și deseori se lăsa) în voia inspirației. Văzând râsul prințului, văzând impresia produsă asupra lui, ea se entuziasma și începea să fie mândră de ea însăși. Dar acum tristețea și îngândurarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
mine“, se gândea prințul. În ochii lui, această încredere în sine, renăscută atât de repede, nu putea să fie firească la ea. Totuși, această încredere nu putea proveni numai din ura pentru Aglaia: Nastasia Filippovna avea disponibilități mai profunde de simțire. Doar nu cumva la mijloc va fi fost spaima pentru soarta care o aștepta alături de Rogojin? Pe scurt, putea fi vorba de toate aceste motive, laolaltă cu multe altele; dar pentru el era cât se poate de clar ceea ce bănuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
imigrat de peste Dunăre rase intelectual sterpe, fizic degenerate. Ele au viciat spiritul public, au viciat instituții și limbă, pentru că vârsta lor etnică e prea înaintată ca să se poată asimila sau pentru ca să fie capabile a concepe cu toată tinerețea organică a simțirii și a caracterului o idee generoasă sau un adevăr. Nu e deloc de mirare că, pe când regenerarea națională pornea în veacul al Xvii-lea din Târgoviște spre Ardeal, în secolul al Xix-lea ea pornea din Ardeal spre București. Jupân
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Ștefănescu Rândurile de mai sus, scrise sub impresiunea imediată a reprezentării din joia trecută, le primim de la d. Ioan Slavici, unul din adevărații cunoscători ai vieții poporului roman. Le publicăm cu atât mai bucuros cu cât ele reproduc foarte bine simțirile numeroșilor spectatori care au rămas încîntați de noua piesă a d-lui Alecsandri. Din parte-ne adăogăm numai un cuvânt de recunoștință pentru actuala direcțiune a teatrelor. După părerea noastră unele din organele de publicitate sunt nedrepte pentru d. Ioan
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
în adevăr a cunoaște și prețui poporul nostru. Limba românească ați fost șters-o din licee, voiți s-o ștergeți și din școala rurală, cu toată comoara ei de locuțiuni, de proverbe, cu bogăția ei de forme și gingășia de simțiri? Voiți ca și țăranul să capete o inimă de morocîine cum e a lui C. A. Rosetti, capete viclene și tâmpite, gusturi de animal ca ale bulgăroilor din partidul vostru? Vreți să înlocuiți pe Alecsandri cu Ceasurile de mulțumire ale
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
oare? N-ar greși deloc. Cine dintre români are o cultură adevărată acela va fi tot de opinia aceasta și singura sa părere de rău, precum și a noastră, ar fi că nu suntem destul de barbari, având tăria și fecioria de simțiri ale barbariei, ci că avem numai viciile civilizației pe de o parte, numai viciile barbariei pe de altă. "Semibarbari", iată termenul tecnic pentru starea noastră, pe care un istoriograf modern [î]l va și întrebuința, cunoscând că această stare e
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
și culmile munților, viața ei puternică ca a codrilor pururea verzi de brad. Copiii ei? O mai fi având ea copii adevărați, sau tot ce furnică deasupra mulțimii e o adunătură de bastarzi suplantați adevăraților ei fii, fără umbră de simțire pentru onoarea și demnitatea țării? Bastarzi rahitici cari speculează numele și demnitatea patriei lor, mijlocitori ai rușinei între țară și străini! Astfel cel întîi An Nou al noului regat primește în inventarul lui o umilire. Ce-ar fi fost mai
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
cu care stătea În cea mai strânsă legătură, și L‑a cunoscut pe El, pe cât Îi era cu putință, precum și lucrurile din natură. Voia lui era străină de orice răutate, supunându‑se voii lui Dumnezeu, căci nu exista luptă Între simțire și spirit. Per‑ fecțiunea relativă a primului om nu se mărginea numai la suflet, ci și la corp, căci corpul său era sănătos, robust, plin de putere și necuprins de dureri, suferințe sau boli, de unde rezultă că durerile, suferințele și
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
vieți virtuoase și a practicării unei intense, sincere și stăruitoare rugăciuni de către cei credincioși, se află marele secret al Întăririi În credință, al tăriei spirituale, al Înmulțirii răb‑ dării și al pogorârii harului dumnezeiesc peste dânșii, pre‑ cum și al simțirii iubirii nemărginite a lui Dumnezeu. Toate acestea dau putere sufletului celui suferind. Acesta nu este doar un sfat convențional, ci o caldă invitație la trăirea lor. Oricine le poate experimenta. Celui ce cere ajutorul lui Dumnezeu și Îl caută, Domnul
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
de durere niciodată. Sufletele mucenicilor, stăpânite de această pururea lăudată virtute, au răbdat cu ușurință chi‑ nurile 203. Cunoaștem din istorisirea cărții biblice Iov că acesta, cuprins din toate părțile de răni, cu trupul năpădit de abcese, nu‑și lăsa simțirea pătrunsă de durere, ci prin meditație durerea rămânea În trup iar sufletul, cu nimic slăbit, nu Înceta să cugete cele Înalte. Astfel o vedea Sfântul Grigorie al Nyssei și pe sora sa, slăvita Macrina, care, „deși febra Îi topise puterile
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]
-
semnul crucii deasupra capului lui Hercules. Apoi el i‑a spus mătușii sale ce văzuse. Icoana a fost apoi strecurată În interiorul cămășii de noapte a băia‑ tului, pe pieptul lui. După ce a fost binecuvântat de icoană, mâinile lui lipsite de simțire au Început să se miște Încet. Le‑a adus până la icoană, a prins‑o și a strâns‑o În brațe. Apoi și‑a Înclinat capul către dreapta și a căzut Într‑un somn adânc. L‑au lăsat să se odihnească
SUFERINŢA ŞI CREŞTEREA SPIRITUALĂ, Ediţia a II‑a, revăzută by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/168_a_136]