4,326 matches
-
Mahler ca fiind „interesante uneori, dar obositoare”, fiind lipsite de creativitate. George Bernard Shaw considera că audiența anilor '30 îi considera pe și Bruckner compozitori „de mâna a doua”. Înainte de interzicerea muzicii lui Mahler pe timpul nazismului, fiind considerată muzică „degenerată”, simfoniile și ariile erau încă interpretate în sălile de concert din Germania și Austria, avându-i deobicei ca dirijori pe Bruno Walter și mai tânărul asistent al lui Mahler, Otto Klemperer și Willem Mengelberg. În Austria, lucrările lui Mahler au cunoscut
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
cel al lui Wagner în Germania). Muzica lui Mahler a fost interpretată în timpul nazismului în Berlin, la începutul anului 1941, și Amsterdam, în timpul ocupației germane a Olandei, de către orchestre evreiești, dedicate numai evreilor; printre lucrările interpretate se numărau a Doua simfonie (Berlin), Prima și a Patra simfonie, și „Cântecele unui călător” (Amsterdam). Conform lui Robert Carr, lucrările lui Mahler au devenit accesibile în toată lumea.” În anii care au urmat centenarului sărbătorit în 1960, Mahler a devenit rapid unul dintre compozitorii cei
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
Muzica lui Mahler a fost interpretată în timpul nazismului în Berlin, la începutul anului 1941, și Amsterdam, în timpul ocupației germane a Olandei, de către orchestre evreiești, dedicate numai evreilor; printre lucrările interpretate se numărau a Doua simfonie (Berlin), Prima și a Patra simfonie, și „Cântecele unui călător” (Amsterdam). Conform lui Robert Carr, lucrările lui Mahler au devenit accesibile în toată lumea.” În anii care au urmat centenarului sărbătorit în 1960, Mahler a devenit rapid unul dintre compozitorii cei mai înregistrați și cu cele mai multe reprezentări
Gustav Mahler () [Corola-website/Science/304936_a_306265]
-
essential DM concept ». "Get right with me" readuce accentele gospel într-un moment de respiro creator ce pregătește avalanșă de sunete numită "Rush" - o fugă halucinanta susținută de ritmul tobelor lui Alan Wilder - notă psihedelica a albumului. "One Caress" - o simfonie desăvârșită, diferită, dar perfect integrată în contextul sonor al albumului. Stringurile de vioară și violoncel creează senzația aproape vizuală a unei săli de filarmonica în care ascultătorul se abandonează exclusiv muzicii și vocii angelice a lui Martin Gore. Piesa de
Songs of Faith and Devotion () [Corola-website/Science/306206_a_307535]
-
de cinema, este autor al mai multor compoziții originale (cântece devenite șlagăre, lucrări camerale și balet). Are la activ mai multe cantate, printre care: "Curcubeul alb"; "Primăvara omenirii"; Vocea omenească"; poeme simfonice, cum ar fi: "Inima veacului". A compus o simfonie, piese instrumentale de cameră, romanțe, poemul simfonic "Mama", ciclul pentru orchestra de estradă "Ritmuri citadine", ciclul coral "Marș gigant", 4 cvartete de coarde, cântece de estradă ("Codrii mei frumoși", "Cântec despre orașul meu", " Cred în ochii tăi", " Florile dragostei", "Iubește
Eugen Doga () [Corola-website/Science/306334_a_307663]
-
Alături de Balakirev, Rimski-Korsakov, Musorgski și Cui, Borodin a făcut parte, din așa-numitul "Grup al celor Cinci", care a stat la bazele școlii muzicale naționale ruse, din cea de-a doua jumătate a secolului XIX. Este cunoscut în special pentru simfoniile sale, cele două cvartete de coarde, poemul simfonic "Stepele din Asia Centrală" și opera "Cneazul Igor". A fost un militant pentru drepturile femeilor și a spirijinit drepturile acestora la educație în Rusia, fiind fondatorul Școlii de Medicină pentru Femei din Sankt
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
1875 despre reacția amidelor iar ultima sa publicație era cu privire la o metodă de indentificare a ureei din urina animalelor. Borodin l-a cunoscut pe Mili Balakirev în 1862. Când se afla sub tutelajul lui Balakirev a început să lucreze la Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, care a avut premiera în 1869 sub bagheta lui Balakirev. În același an Borodin a început să lucreze la Simfonia nr. 2 în Si minor care nu a înregistrat un succes deosebit la premiera
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
în 1862. Când se afla sub tutelajul lui Balakirev a început să lucreze la Simfonia nr. 1 în Mi bemol major, care a avut premiera în 1869 sub bagheta lui Balakirev. În același an Borodin a început să lucreze la Simfonia nr. 2 în Si minor care nu a înregistrat un succes deosebit la premiera sa din 1877 sub bagheta lui Eduard Nápravník dar cu câteva reorchestrări minore a avut parte de o interpretare de succes în 1879 sub bagheta lui
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
dar cu câteva reorchestrări minore a avut parte de o interpretare de succes în 1879 sub bagheta lui Rimski-Korsakov. În 1880 a compus celebrul poem simfonic "Stepele din Asia Centrală". Doi ani mai târziu a început să lucreze la a treia simfonie dar care a rămas neterminată la momentul morții sale. Două părți din această lucrare au fost ulterior terminată și orchestrată de Alexandr Glazunov. În 1868 Borodin a abandonat lucrul la Simfonia nr. 2 pentru a lucra la opera "Cneazul Igor
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
mai târziu a început să lucreze la a treia simfonie dar care a rămas neterminată la momentul morții sale. Două părți din această lucrare au fost ulterior terminată și orchestrată de Alexandr Glazunov. În 1868 Borodin a abandonat lucrul la Simfonia nr. 2 pentru a lucra la opera "Cneazul Igor" care este considerată cea mai semnificativă lucrare a sa și una dintre cele mai importante opere istorice ruse. Conține "Dansurile Polovțiene", frecvent interpretate separat în sălile de concert și este poate
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
bogat în schimbările de stare. Al doilea cvartet de coarde are o atmosferă și o expresivitate mai uniforma. Celebritatea lui Borodin în afara Imperiului Rus a fost posibilă în timpul vieții sale datorită lui Franz Liszt care a aranjat o interpretare a Simfoniei nr. 1 în 1880 în Germania și datorită Contesei de Mercy-Argenteau în Belgia și Franța. Muzica sa este cunoscută pentru lirismul puternic și armoniile bogate. Împreună cu unele influențe ale unor compozitori Occidentali, ca memrbru al "Grupului celor cinci" muzica sa
Alexandr Porfirievici Borodin () [Corola-website/Science/306476_a_307805]
-
cu profunde rezonanțe umane. Perioada celui de-al doilea război mondial a oferit un prilej pentru compoziții pe tema luptei pentru apărarea patriei, care a avut ca rezultat creația unor opere de deosebită valoare. Începutul l-a făcut Miaskovski cu Simfonia a 22-a, apoi cunoscuta Simfonie a 7-a ("Simfonia Leningradului") a lui Șostacovici, Simfonia a 2-a de Haciaturian, Simfonia a 6-a de Prokofief. După sfârșitul războiului situația se înăsprește din nou. Într-o ședință a Uniunii compozitorilor
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
de-al doilea război mondial a oferit un prilej pentru compoziții pe tema luptei pentru apărarea patriei, care a avut ca rezultat creația unor opere de deosebită valoare. Începutul l-a făcut Miaskovski cu Simfonia a 22-a, apoi cunoscuta Simfonie a 7-a ("Simfonia Leningradului") a lui Șostacovici, Simfonia a 2-a de Haciaturian, Simfonia a 6-a de Prokofief. După sfârșitul războiului situația se înăsprește din nou. Într-o ședință a Uniunii compozitorilor sovietici din ianuarie 1948, condusă de
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
mondial a oferit un prilej pentru compoziții pe tema luptei pentru apărarea patriei, care a avut ca rezultat creația unor opere de deosebită valoare. Începutul l-a făcut Miaskovski cu Simfonia a 22-a, apoi cunoscuta Simfonie a 7-a ("Simfonia Leningradului") a lui Șostacovici, Simfonia a 2-a de Haciaturian, Simfonia a 6-a de Prokofief. După sfârșitul războiului situația se înăsprește din nou. Într-o ședință a Uniunii compozitorilor sovietici din ianuarie 1948, condusă de Andrei Jdanov, secondat de
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
pentru compoziții pe tema luptei pentru apărarea patriei, care a avut ca rezultat creația unor opere de deosebită valoare. Începutul l-a făcut Miaskovski cu Simfonia a 22-a, apoi cunoscuta Simfonie a 7-a ("Simfonia Leningradului") a lui Șostacovici, Simfonia a 2-a de Haciaturian, Simfonia a 6-a de Prokofief. După sfârșitul războiului situația se înăsprește din nou. Într-o ședință a Uniunii compozitorilor sovietici din ianuarie 1948, condusă de Andrei Jdanov, secondat de secretarul general al Uniunii, Tihon
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
apărarea patriei, care a avut ca rezultat creația unor opere de deosebită valoare. Începutul l-a făcut Miaskovski cu Simfonia a 22-a, apoi cunoscuta Simfonie a 7-a ("Simfonia Leningradului") a lui Șostacovici, Simfonia a 2-a de Haciaturian, Simfonia a 6-a de Prokofief. După sfârșitul războiului situația se înăsprește din nou. Într-o ședință a Uniunii compozitorilor sovietici din ianuarie 1948, condusă de Andrei Jdanov, secondat de secretarul general al Uniunii, Tihon Cirenikov, sunt criticate tendințele „formaliste” și
Realism socialist () [Corola-website/Science/305902_a_307231]
-
aceste pilde, ca semințe pentru predicile lor pe când vor fi preoți. În 1948 carierea lui de profesor i-a sfârșit odată cu scoaterea în afara legii a Bisericii Române Unite cu Roma. Ascuns, a continuat să scrie. În anul 1951 a scris "Simfonia Mariei", lucrare cunoscută uneori ca aparținând unui "autor anonim". În anul 1955 a fost judecat de către autoritățile comuniste, condamnat la cinci ani de închisoare, dar în același an a fost eliberat. Fostul rector a lucrat după ieșirea din închisoare mai
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
creștine nu este și nu poate fi altul decât Sf. Euharistie", scria pr. Pura în 1943, în prefața cărții, iar cuvintele îi sunt valabile și astăzi. De asemenea, PC Nicolae Pura a lăsat în urma lui, printre alte scrieri, capodopera lirică "Simfonia Mariei". Canonicul Nicolae Pura a trecut la cele veșnice la 10 august 1981 în com. Mărgineni, unde a fost și înmormântat. În sicriu aș dori să se pună un exemplar din Simfonia Mariei în mână, crucea și rozariul", scria în
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
lăsat în urma lui, printre alte scrieri, capodopera lirică "Simfonia Mariei". Canonicul Nicolae Pura a trecut la cele veșnice la 10 august 1981 în com. Mărgineni, unde a fost și înmormântat. În sicriu aș dori să se pună un exemplar din Simfonia Mariei în mână, crucea și rozariul", scria în testamentul său canonicul greco-catolic Nicolae Pura. În manuscris i-au rămas alte 22 de lucrări, printre care un rezumat al Conciliului Vatican II, "Explicarea Sfintei Liturghii", traducerea unor poeme ale lui Pierre
Nicolae Pura () [Corola-website/Science/305258_a_306587]
-
a Operelor din Budapesta( Turandot), Skopje (Nabucco, Turandot), Bratislava (Turandot, Nabucco, Cavalleria rusticana, Requiem - Verdi), Praga (Turandot), Essen (Turandot, Nabucco), Frankfurt am Main (Nabucco), Graz (Nabucco), Iași (Nabucco), Timișoara (Turandot, Nabucco, Cavalleria rusticana, Aida), Cluj (Turandot, Aida), Galați (Aida, Nabucco, Simfonia a 9-a), Craiova (Turandot), este in acelasi timp prezența pe scene de concerte în lucrări vocal simfonice sau concerte de gală, fiind o permanentă colaboratoare a Filarmonicilor din Arad, Timișoara, Cluj, Iași, ca și a Radiodifuziunii Române. Prezența sa
Silvia Sorina Munteanu () [Corola-website/Science/313113_a_314442]
-
de vocea omenească ("da cantare"). Sonata nu trebuie confundată cu "forma de sonată", care se referă la o modalitate particulară de organizare a materialului muzical în interiorul unei părți componente (de obicei, dar nu totdeauna, prima mișcare) a unei sonate, unei simfonii, unui concert, unui cvartet sau altei compoziții de muzică de cameră. Sensul termenului de sonată a evoluat în cursul istoriei muzicii europene, desemnând o diversitate de forme muzicale ce au precedat era clasică. În perioada barocă, termenul de "sonată" se
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
a treia parte facultativă (în cazul lui Boccherini, în cele 28 de sonate pentru violoncel și pian). Totuși, cu timpul, tot mai multe opere instrumentale sunt realizate în patru părți, procedeu folosit la început în cvartetele de coarde și în simfonii, preluat apoi de Ludwig van Beethoven în primele lui sonate. Sonate în două sau trei părți au continuat să fie compuse în tot timpul epocei clasice: Sonata pentru pian op. 102 în do major de Beethoven e compusă din două
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
op. 102 în do major de Beethoven e compusă din două parți, iar alta în re major, de același compozitor, în trei mișcări. Structura în patru părți devine un procedeu standard pentru cvartetele de coarde și în mod definitiv pentru simfoniile perioadei clasice, după formula următoare: Această structură în patru părți a devenit un procedeu standard și pentru sonate, operele cu structuri diverse fiind considerate excepții, mișcările absente etichetate ca ""omessi"". Sonatele lui Beethoven, 32 pentru pian, în afara celor pentru vioară
Sonată () [Corola-website/Science/313117_a_314446]
-
care sunt folosite într-o orchestră de operă. În toamna anului 1859 începe să ia lecții de pian de la Théodore Camille, unde îl cunoaște pe pianistul Balakirev și Cui. Încurajat de mentor și prietenii săi începe să compună prima lui simfonie. În perioada anului 1865 viitorul compozitor este preocupat de muzica populară și muzica veche rusă. Rimski-Korsakov, în anul 1880, compune muzica de operă pentru piesa de teatru „Fulgi de zăpadă” scrisă de „Alexandru Nikolaievici Ostrovski”. Compozitorul devine în anul 1871
Nikolai Andreievici Rimski-Korsakov () [Corola-website/Science/313284_a_314613]
-
14 septembrie 1951, București) este o profesoară de compoziție în cadrul Universității Naționale de Muzică București. În 1975 a absolvit secția de compoziție a aceleiași instituții, la clasa maestrului Tiberiu Olah. Autoare a peste 25 de lucrări simfonice - dintre care 3 simfonii și 11 concerte - și a peste 70 de lucrări camerale, instrumentale și corale, a fost distinsă cu numeroase premii: Câteva dintre lucrările sale sunt comenzi ale Societății Române de Radio, Radio France, Radio Graz, Ministerul Culturii din Franța, Suntory Hall
Doina Rotaru () [Corola-website/Science/314695_a_316024]