3,980 matches
-
în speranța că le va înzdrăveni: de exemplu, găini ale căror picioare nu mai puteau suporta greutatea corpurilor supradezvoltate sau vite cu spinări prăbușite sau cu șolduri deformate din cauza administrării incorecte de hormoni de creștere. Mult timp, existența acestui refugiu sinistru nu fusese cunoscută de Dorothy, care rareori catadicsea să-și inspecteze domeniul: dar când, în cele din urmă a fost întâmplător descoperit, n-a putut să-și ascundă furia și disprețul pentru sentimentalismul soțului ei. Are piciorul rupt, spuse George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
citeam atunci: povestiri cu copii din clasa mijlocie care-și petreceau împreună vacanțele prin case de țară care se dovedeau a fi pline de uși mascate și de coridoare secrete; povestiri cu aventuri de roman gotic desfășurate în benzi desenate sinistre, ale căror detalii erau cu greu aprobate de părinți; povestiri cu adolescenți din îndepărtata Americă, demni de invidiat, care se adunau în cluburi de detectivi și păreau să trăiască în proximitatea improbabilă a unor castele bântuite, case fantomatice și insule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
putea controla. Afișele de pe pereți au început să se transforme în vechi portrete de familie, în spatele cărora o pereche de ochi iscoditori putea să apară în orice moment, și căsuța lui Joan începu să semene să semene cu imensul și sinistrul Blackshaw Towers. Joan a câștigat prima rundă: a fost doamna White, în birou, cu țeava de plumb. Apoi Graham s-a hotărât să abordeze jocul mai riguros și și-a adus un carton și o foaie mare de hârtie pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
Bush dispăru de pe ecran. Apoi aprinse o veioză din apropiere și se uită pentru prima dată la vizitatorul lui. Nu era un om cu un aspect respingător: austeritatea îmbrăcăminții și fixitatea privirii îl făceau să fie mai degrabă sever decât sinistru. Se apropia, presupuse Michael, de șaptezeci de ani; vorbea monoton, cu accent de Yorkshire, cu un glas profund, rece, lipsit de expresie. — Mă iertați că v-am încălcat neanunțat intimitatea, spuse el. Dar întrucât ușa era întredeschisă... — Nu-i nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
fi cucerite] Nu există, după Machiavelli, "mijloc mai bun pentru a păstra un stat liber pe care l-ai cucerit, decît distrugerea lui". Este mijlocul cel mai sigur pentru a evita revoltele. Acum cîțiva ani, un englez a avut ideea sinistră de a se sinucide. Pe masa lui s-a găsit un bilet prin care își explica fapta, arătînd că și-a luat viața pentru a nu se îmbolnăvi niciodată. Iată cazul unui principe care distruge un stat pentru a nu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
altă soție mai frumoasă - dar ea-l cunoștea prea bine ca să-și facă griji. De asemenea, el fusese mereu extrem de tolerant, ceea ce ar fi putut fi cea mai frumoasă parte a lui, asta dacă n-ar fi fost cea mai sinistră. Una peste alta, erau priviți ca un cuplu relativ fericit, unul din acele cupluri despre a căror despărțire se vorbește mereu că ar fi iminentă, deși ea nu se-ntâmplă niciodată, și, după cum scrisese un cronicar monden, urmau să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
În pat În camera sa, cu ușa deschisă, și ascultă muzica proastă și zgomotoasă fără a se putea opri să se gândească la lucruri. Când Îl Întrebară ce voia să audă ceru La Cucaracha, care avea acea frivolitate și dibăcie sinistră, specifică atâtor cântece pe ale căror acorduri bărbații se duseseră să moară. Cântau tare și cu pasiune. Cântecul ăsta era mai bun decât altele care avuseseră aceleași scopuri, după părerea domnului Frazer, dar efectul era același. În ciuda acestui Început emoțional
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
dispărând în întunericul pădurii. Sângele acela, de un roșu aprins, fusese vărsat de puțin timp. Valerius duse calul lângă un copac și legă frâul de o creangă, apoi își chemă câinele cu un fluierat. Pas cu pas, urmări dâra aceea sinistră care se pierdea printre copaci. Nu putea să uite că era medic, chirurg. Sângele acela însemna nu doar moarte, ci și răni, suferință. Își duse mâna la traistă; poate că prezența lui era necesară pentru a vindeca, pentru a alina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
înconjurați de dușmani, se lipiră cu spatele de trunchiul unui copac, umăr lângă umăr, hotărâți să-și dovedească vitejia. O lovitură de sabie tăie fața unuia dintre ei de la o ureche la cealaltă, descoperindu-i toți dinții, într-un rânjet sinistru. Celui de-al doilea îi smulseră armura; gol, căzut în zăpadă, se zbătea, încercând să scape. Scoase un strigăt animalic când lama celtului celui înalt i se afundă în stomac. Gigantul lovi încă o dată, și capul soldatului fu despărțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Se rezemă iar de perete. — Skorpius e feroce. E un munte de om, dar e foarte agil. Nu poate fi învins. Este cel mai faimos rețiar din întregul Imperiu, iar acum îi aparține lui Vitellius. Skorpius. Numele avea o rezonanță sinistră. Skorpius, se gândi Valerius înfiorându-se. Ce anume îi spunea numele acela? Încercă zadarnic să-și amintească. Încet-încet, se liniști, dar într-un colț al memoriei lui era ceva ca o prevestire. Îl abătu de la gândurile sale glasul amuzat al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Taina ne-a fost dezvăluită: acum împăratul poate fi ales și de legiuni. Așa s-a întâmplat și în cazul lui Galba, adu-ți aminte. — Galba, suspină legatul. Galba nu se dovedește un împărat demn. De la Roma am primit vești sinistre... Poporul și Senatul îi cer un succesor. — Știu, exclamă Antonius încruntat. Galba l-ar vrea pe Piso, urmașul lui Crassus și al lui Pompeius, nobil așadar, tânăr și de o moralitate neîndoielnică. Dar Piso, adăugă indignat, Piso nu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
simțeam că m-am cufundat undeva, din ce în ce mai jos... Tocmai când mi se părea că m-am distrus pe mine însumi, am văzut în spatele dușmanilor împotriva cărora luptam cu furia unui uragan... așa, deodată, am văzut înaintând spre mine o siluetă sinistră... Un om. Purta o toga praetexta și niște păsări ciudate se roteau deasupra capului său. Nu puteam să-i văd chipul, căci era ascuns de mantie. Când a ajuns în fața mea, și l-a descoperit: era un chip cinic, puternic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
se întoarse și privi în jur. Spera să-l vadă pe Errius, să-i întâlnească privirea prietenoasă, însă îl văzu doar pe oficiantul care dispărea printre siluetele nemișcate de pe bănci, toate la fel, cu chipurile acoperite de măști identice, strălucind sinistru în penumbră. Măști de corb și de leu. Fantele din dreptul ochilor lor lăsau să se vadă doar niște priviri indescifrabile. Simți bătăile puternice ale unei inimi chiar sub picioarele lui și auzi din nou răsuflarea grea, asemenea fluxului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
hățuri și să facă mari sforțări ca să-l țină, fiindcă se ridica speriat pe picioarele dinapoi. Prevestirea unor întâmplări îngrozitoare părea să zdruncine lumea chiar sub ochii lui. Pe lângă el trecură în galop, aproape fără să atingă pământul, trei călăreți, siniștri în mantiile lor negre, care dispărură în pădure. În spatele lor veneau trei femei înveșmântate în alb, care zburau prin aer, duse de vânt. În cele din urmă, se arătă Ausper, care ridică un deget descărnat și, fără să rostească un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Valerius îl văzu pe acesta dând înapoi câțiva pași și căzând în nisip. Se ridică însă rapid și se repezi asupra uriașului, atacându-l la cap cu scutul ridicat. În liniștea amfiteatrului, impactul marginii scutului cu țeasta lui Skorpius răsună sinistru. Uriașul abia dacă se clătină. Pe gură îi țâșni un șuvoi de sânge, care i se prelinse pe piept. — Salix! strigă entuziasmat Valerius, ridicându-se. — Pe Marte, s-a terminat deja? gemu grăsanul. Dar Skorpius înainta spre secutor ca și cum nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Și ce dacă mă ura? răspunse Calvia fără să zâmbească. Și Galba mă ura. Amândoi au avut o moarte tragică: primul a fost ucis de al doilea, iar al doilea s-a sinucis pentru că a apărut un al treilea împărat, sinistru, pe scena vieții noastre - zâmbi ironic. Mă întreb ce sfârșit va avea un om ca Vitellius. Prezicătoarea mea spune că destinul lui e pătat de sânge. La fel zice și augurul meu chaldeean. De altfel, ce altceva i s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l biciuim până la sânge, așa cum facem cu cei care nu se supun ordinelor noastre... Nu putem nici măcar să-l aruncăm în groapa lui Hercules. Îl observa pe Manteus cu un surâs ambiguu, știind că Valerius se bucura de o protecție sinistră. — Ce ne facem noi cu omul ăsta, pe care Vitellius îl vrea mort, dar numai în arenă? Cum îi putem învinge trufia, dacă nu putem recurge la metodele noastre? — Continuați antrenamentul, răspunse Manteus liniștit. Iar pe el aduceți-l la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a rețiarilor, se năpusti asupra secutor-ului, încercând să-l doboare. Valerius câmtă să evite lovitura, dar era prea târziu. Impactul fu atât de violent, încât zgomotul armelor din metal și lemn și al celor două trupuri care se înfruntau răsună sinistru în toată arena. Se prăbușiră amândoi. Cu sângele amestecându-li-se, se luptau acum corp la corp. Se ridicară, apoi căzură, amețiți, la fel de îndârjiți, dar tot mai epuizați. Se ridicară și se prăbușiră din nou. Se ridicară iar în nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Nu ți-am zis să nu-l pui pe Skorpius să lupte cu Orpheus? Ăsta era cel mai important lucru... Dar tu ai vrut ca ei doi să lupte... Ai vrut moartea lui Orpheus! Clătină din cap, cu un zâmbet sinistru, și își continuă drumul. Vitellius îl urmă șchiopătând. Nu înțelegea de ce mergea în urma lui Ausper, în loc să fugă la Tarracina. Se sprijinea cu o mână de umărul lui Listarius, iar cu cealaltă de umărul cofetarului. Îl striga pe Ausper, rugându-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
luă la fugă, încercând să-l ajungă din urmă pe Vitellius, dar mulți i-o luară înainte, tăindu-i calea. Toți voiau să-l prindă pe împăratul înlăturat de la putere, care dusese poporul la ruină. Se strânseră în jurul siluetei înalte, sinistre, și-i smulseră mantia neagră. Îi recunoscură imediat chipul, pentru că îl văzuseră de nenumărate ori, nu doar la Ludi, ci și la adunări, pe străzi, la ceremoniile publice, căci Vitellius voise să-l imite pe marele Augustus, potrivit căruia conducătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
și milioane în provincie. Am putea afirma — fără nici o intenție de agresivitate — că muz eele noastre, au avu până acum, o viață fictivă. Cu cât mai fictivă,— cu atât mai costisitoare pentru Stat. Personal, nimeni nʹare nici o vină în această sinistră comedie — (a muzeelor publice) — care sʹa jucat până acum, cu cortina lăsată și în aplauzele unor, laolată, spectatori și beneficiari, direct interesați. Singurul vinovat — (un vinovat pe care niciodată și nimeni nu l-a putut trage la răspundere, fiindcă e
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
imaginile altei lumi/care nu mai este a mea, părându-i vetustă, inautentică, până și rochia preferată și-a pierdut candoarea și părul blond nu mai cheamă mângâierile transparente și naive; adeseori bolnavă, arsă de febră, este bântuită de voci sinistre: Vocile zburau în jurul capului,/îmi cuprindeau mâinile/în semn de adio! Obosită în permanență, pasăre cu aripile rănite, pândită de moarte, poeta se retrage în vârsta perfectei candori. Își amintește, bunăoară, un vis cu cerbi: Aveau ramurile umbroase/și dure
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Acum aș vrea să plec. La ce etaj stați? La opt. Cu atât mai bine. După ce plec vă rog să închideți fereastra ca să nu răciți. Paaaaaa! Acest paaaaa! Rămase plutind deasupra celor doi soți îngroziți. Ușa, pardon, fereastra se mișca sinistru în balamale și un vânt rece pătrunse prin tocul de lemn așteptând răbduliu înlocuirea cu termopan, pam-pam. Moșule!!! Mo... S-a dus...Să știi că ăsta era sinucigaș profesionit dacă nu chiar mai rău.Cred că s-a făcut praf
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fără masca aceea de gaz”. Uite, săracul, cum stătea cu masca de gaze pe figură și Își imagina că așa arată Dumnezeu. Miercuri, alt utopic, lector univ. Ilie Bădicuț, vorbește de „gustul amar pe care i l-a lăsat descoperirea sinistrei scule În urnă”. E vorba chiar de scula respectivă sau de o metaforă sinistră pentru Cheie. Domnul lector n-a aflat că sculele nu pot fi sinistre, deoarece aparțin Întregului popor, care se slujește de ele zi și noapte. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
figură și Își imagina că așa arată Dumnezeu. Miercuri, alt utopic, lector univ. Ilie Bădicuț, vorbește de „gustul amar pe care i l-a lăsat descoperirea sinistrei scule În urnă”. E vorba chiar de scula respectivă sau de o metaforă sinistră pentru Cheie. Domnul lector n-a aflat că sculele nu pot fi sinistre, deoarece aparțin Întregului popor, care se slujește de ele zi și noapte. În imaculata sa rezervă de spital, Liv Ullman vede la televizor un preot budist În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]