5,963 matches
-
Asociației Americane de Psihanaliză. Devenit președinte, îl invită pe Freud să conferențieze la Boston și îl lansează în America. 146 Stefan Zweig (1881-1942), filosof, romancier, scenarist, jurnalist și biograf austriac. Seria cărților sale este încheiată de autobiografia terminată în ziua sinuciderii sale, Lumea de ieri. Amintirile unui european. Prieten cu Romain Rolland, Sigmund Freud, Richard Strauss și Theodor Herzl, editorul lui Neue Freie Presse, publicație în care editează articole despre internaționalism și europenism. Zweig a considerat sionismul lui Herzl un nonsens
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de clar că, imediat ce va dobândi proprietățile dorite,nimeni și absolut nimic nu-l mai poate opri de a reveni la “glasul iubirii”. Această dragoste pierdută, sacrificată pentru “glasul pământului”, este acum cu totul alta.Prin căsnicia nefericită cu Ana,sinuciderea acesteia, de care este responsabil,dragostea și-a pierdut din farmecul sfânt,din lumina ei calmă. Ana este, poate, cea mai tragică figură feminină din creația rebreniană.Scriitorul notează cu o mare minuțiozitate, “ansamblul de simptome ale unei hiperexcitabilități nervoase
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
punctul 6) în sens strict, atunci când o propoziție: a) este dedusă dintr-o mulțime de propoziții fundamentale; b) se demonstrează concordanța ei cu observația. Unul din cele mai faimoase exemple de teorie în acest sens este teoria durkheimiană din Despre sinucidere (1897). Sinuciderea lui Durkheim este o lucrare de referință pentru teoria și metodologia cercetării sociologice, evidențiind rolul teoretic în investigațiile empirice concrete, arătând importanța definirii clare a conceptelor precum și importanța necesității introducerii variabilelor-test în verificarea relațiilor dintre două fenomene, valoarea
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
în sens strict, atunci când o propoziție: a) este dedusă dintr-o mulțime de propoziții fundamentale; b) se demonstrează concordanța ei cu observația. Unul din cele mai faimoase exemple de teorie în acest sens este teoria durkheimiană din Despre sinucidere (1897). Sinuciderea lui Durkheim este o lucrare de referință pentru teoria și metodologia cercetării sociologice, evidențiind rolul teoretic în investigațiile empirice concrete, arătând importanța definirii clare a conceptelor precum și importanța necesității introducerii variabilelor-test în verificarea relațiilor dintre două fenomene, valoarea analizei multivariate
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
analizei contextului. În științe polisemia noțiunii de teorie are o dublă accepțiune: aceea de teorie și ceea ce Raymond Boudon numește paradigme. Noțiunea de teorie implică faptul că, propozițiile supuse verificării sunt deduse dintr-un număr mare de propoziții primare. Exemplul sinuciderii durkheimiene corespunde întru-totul unei teorii. Din momentul în care se admite că frecvența sinuciderilor crește o dată cu egoismul și că egoismul este mai ridicat la protestanți, se deduce printr-un raționament silogistic că protestanții trebuie să se sinucidă mai des. Cum
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
teorie și ceea ce Raymond Boudon numește paradigme. Noțiunea de teorie implică faptul că, propozițiile supuse verificării sunt deduse dintr-un număr mare de propoziții primare. Exemplul sinuciderii durkheimiene corespunde întru-totul unei teorii. Din momentul în care se admite că frecvența sinuciderilor crește o dată cu egoismul și că egoismul este mai ridicat la protestanți, se deduce printr-un raționament silogistic că protestanții trebuie să se sinucidă mai des. Cum i-a naștere paradigma? Dat fiind un ansamblu de propoziții primare, este posibil să
Principii de bază ale cercetării știinţifice by Ruxandra Postelnicu () [Corola-publishinghouse/Science/91486_a_93182]
-
dinainte la ce atitudine obligă. Cititorul va afla în el doar descrierea, în stare pură, a unui rău al spiritului. Nici o metafizică, nici o credință nu figurează aici pentru moment. Iată singurele limite și singura intenție a acestei cărți. ABSURDUL ȘI SINUCIDEREA Nu există decât o problemă filosofică cu adevărat importantă: sinuciderea. A hotărî dacă viața merită sau nu să fie trăită înseamnă a răspunde la problema fundamentală a filosofiei. Restul, dacă lumea are trei dimensiuni, dacă spiritul are nouă sau douăsprezece
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
doar descrierea, în stare pură, a unui rău al spiritului. Nici o metafizică, nici o credință nu figurează aici pentru moment. Iată singurele limite și singura intenție a acestei cărți. ABSURDUL ȘI SINUCIDEREA Nu există decât o problemă filosofică cu adevărat importantă: sinuciderea. A hotărî dacă viața merită sau nu să fie trăită înseamnă a răspunde la problema fundamentală a filosofiei. Restul, dacă lumea are trei dimensiuni, dacă spiritul are nouă sau douăsprezece categorii, vine după aceea. Acestea sunt doar jocuri; dar mai
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
subiect atât de umil și totodată atât de patetic, dialectica savantă și clasică trebuie așadar să lase locul, fapt de la sine înțeles, unei atitudini de spirit mai modeste, care să purceadă în același timp din bun-simț și din simpatie. Despre sinucidere nu s-a discutat până acum decât ca despre un fenomen social. Dimpotrivă, e vorba aici, pentru început, despre raportul între sinucidere și gândirea individuală. Un gest ca acesta se pregătește în adâncurile tăcute ale inimii, precum o mare operă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
unei atitudini de spirit mai modeste, care să purceadă în același timp din bun-simț și din simpatie. Despre sinucidere nu s-a discutat până acum decât ca despre un fenomen social. Dimpotrivă, e vorba aici, pentru început, despre raportul între sinucidere și gândirea individuală. Un gest ca acesta se pregătește în adâncurile tăcute ale inimii, precum o mare operă. Omul însuși îl ignoră. Într-o seară, își trage un glonț în cap sau se aruncă în apă. Despre un administrator de
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
fii ros pe dinăuntru. Societatea nu are mare amestec în acest început. Viermele se află în însăși inima omului. Acolo trebuie căutat. Acest joc mortal, care duce de la luciditatea în fața existenței la evaziunea în afara lumii, trebuie urmărit și înțeles. O sinucidere are multe cauze și, în general, cele mai aparente nu sunt și cele mai eficace, foarte puțini oameni se sinucid (ipoteza nu e totuși exclusă) fiindcă așa au hotărât. Criza este aproape întotdeauna declanșată de ceva incontrolabil. Jurnalele vorbesc adesea
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de amintirea unei patrii pierdute sau de speranța într-un pământ al făgăduinței. Sentimentul absurdului nu-i decât divorțul acesta dintre om și viața sa, dintre actor și decorul său. De vreme ce toți oamenii sănătoși s-au gândlt la propria lor sinucidere, vom recunoaște, fără alte explicații, că există o legătură directă între acest sentiment și aspirația către neant. Subiectul eseului de față este tocmai raportul dintre absurd și sinucidere, măsura exactă în care sinuciderea este o soluție împotriva absurdului. Se poate
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
decorul său. De vreme ce toți oamenii sănătoși s-au gândlt la propria lor sinucidere, vom recunoaște, fără alte explicații, că există o legătură directă între acest sentiment și aspirația către neant. Subiectul eseului de față este tocmai raportul dintre absurd și sinucidere, măsura exactă în care sinuciderea este o soluție împotriva absurdului. Se poate stabili ca principiu că acțiunile unui om care nu trișează trebuie să fie comandate de ceea ce el socotește a fi adevărul. Credința în absurditatea existenței trebuie deci să
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
sănătoși s-au gândlt la propria lor sinucidere, vom recunoaște, fără alte explicații, că există o legătură directă între acest sentiment și aspirația către neant. Subiectul eseului de față este tocmai raportul dintre absurd și sinucidere, măsura exactă în care sinuciderea este o soluție împotriva absurdului. Se poate stabili ca principiu că acțiunile unui om care nu trișează trebuie să fie comandate de ceea ce el socotește a fi adevărul. Credința în absurditatea existenței trebuie deci să-i hotărască purtarea. E legitimă
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
care aparține literaturii, de Peregrinos 2, care se naște din legendă, și de Jules Lequier, care ține de ipoteză, nu a mers cu logica până la a refuza această viață. Se citează adesea, în derâdere, numele lui Schopenhauer, care făcea elogiul sinuciderii în fața unei mese îmbelșugate. Nu-i nimic de râs în asta. Modul acesta de a nu lua tragicul în serios nu-i chiar atât de grav, dar el îl definește până la urmă pe om. În fața acestor contradicții și obscurități trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
un adevăr - nefecund totuși, pentru că e un truism. Dar această insultă adusă existenței, această dezmințire ce i se dă vine oare din faptul că existența n-are nici un sens? Cere absurditatea ei să i te sustragi, prin speranță sau prin sinucidere? Iată ce trebuie să scoatem la lumină, să urmărim și să ilustrăm, înlăturând tot restul. Obligă oare absurdul la moarte? Iată problema ce trebuie discutată înaintea oricărei alteia, în afara tuturor metodelor de gândire și a jocurilor spiritului dezinteresat. Nuanțele, contradicțiile
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de o gândire logică. Lucrul nu-i simplu. E ușor să fii logic. Dar e aproape imposibil să fii logic până la capăt. Oamenii care mor de propria lor mână urmează astfel până la capăt drumul indicat de sentimentul lor. Meditația asupra sinuciderii îmi dă așadar putința de a pune singura problemă care mă interesează: există o logică ce duce până la moarte? E un lucru pe care nu-l pot afla decât urmărind fără pasiune dezordonată, doar la lumina evidenței, raționamentul a cărui
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
oameni au ajuns, și dintre cei mai umili, la acea ultimă cotitură unde gândirea începe să se clatine. Ei abdicau atunci de la ce aveau mai scump, de la viața lor. Alții, prinți ai spiritului, au abdicat de asemenea, dar cu prețul sinuciderii gândirii lor, în revolta ei cea mai pură. Adevăratul efort, dimpotrivă, constă în a rămâne aici, cât lucrul e cu putință, și în a examina îndeaproape vegetația barocă a acestor ținuturi depărtate. Tenacitatea și clarviziunea sunt spectatori privilegiați ai acestui
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
important. Oboseala se află la capătul faptelor unei vieți mașinale, dar ea inaugurează în același timp mișcarea conștiinței. Ea o trezește și provoacă urmarea. Urmarea, adică întoarcerea inconștientă în lanț sau trezirea definitivă. După trezire vine, cu timpul, consecința ei: sinuciderea sau vindecarea. În ea însăși, oboseala are ceva dezgustător. În cazul de față însă trebuie să ajung la concluzia că e bine venită. Căci totul începe prin conștiință și nimic nu are valoare decât prin ea. Sunt observații care n-
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
că omul nu posedă decât propria sa clarviziune și cunoașterea precisă a zidurilor care-l înconjoară. Toate aceste experiențe concordă și se întretaie. Spiritul ajuns la hotarele sale trebuie să pronunțe o judecată și să-și aleagă concluziile. Acolo așteaptă sinuciderea și răspunsul. Dar vreau să inversez ordinea căutării și să plec de la aventura inteligenței pentru a mă întoarce lâ gesturile cotidiene. Experiențele evocate aici s-au născut în pustiul din care nu trebuie să ieșim. Totuși, trebuie să știm până
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
se poate naște consecvența unei vieți. Iraționalul, nostalgia umană și absurdul care tâșnesc din confruntarea lor, iată cele trei personaje ale dramei care trebuie în chip necesar să ia sfârșit cu toată logica de care o existență este în stare. SINUCIDEREA FILOSOFICĂ Sentimentul absurdului nu este totuna cu noțiunea absurdului. Aceasta doar se întemeiază pe el. El nu se rezumă la ea decât în scurta clipă când își rostește judecata asupra universului, după care îi rămâne să meargă mai departe. Este
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
de cuvinte. Cel ce trăiește sub acest cer de plumb nu are de ales decât între a fugi sau a rămâne. Vreau să știu cum se fuge de aici sau de ce se rămâne. Nu fac astfel decât să definesc problema sinuciderii și interesul pe care-l pot avea concluziile losofiei existențialiste. Vreau însă, înainte, să mă abat o clipă de la calea cea mai dreaptă. Până acum am putut circumscrie absurdul din exterior. Putem să ne întrebăm totuși ce este clar în
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
propun să găsesc soluția unei probleme, trebuie în primul nnd să nu escamotez prin cniar această soluție unul din termenii problemei. Unicul dat este pentru mine absurdul. Problema este de a ști cum se poate ieși din el și dacă sinuciderea se deduce în chip necesar din acest absurd. Prima și, în fond, singura condiție a căutării mele este de a păstra tocmai ceea ce mă strivește, de a respecta, în consecință, ceea ce socotesc eu esențial în acest ceva, pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
trandafirii iluziei, spiritul absurd, decât să se resemneze la minciună, preferă să adopte fără să ezite răspunsul lui Kierkegaard: "disperare". La urma urmei, un suflet hotărât o va scoate la capăt chiar și așa. Îmi iau aici libertatea să numesc sinucidere filosofică atitudinea existențialistă. Denumirea aceasta nu implică o judecată. E un fel comod de a desemna mișcarea prin care o gândire se neagă pe ea însăși și tinde să se depășească în ceea ce înseamnă negația ei. Pentru existențialiști, negația este
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
accepți sau să refuzi. Nu poate fi vorba de a ascunde evidența, de a suprima absurdul negând unul din termenii ecuației sale. Trebuie să știm dacă se poate trăi astfel sau dacă logica ne obligă să murim. Nu mă interesează sinuciderea filosofică, ci sinuciderea pur și simplu. Vreau s-o purific de conținutul ei de emoții și să-i cunosc logica și onestitatea. Orice altă poziție presupune pentru spiritul absurd o escamotare și o retragere a spiritului în fața a ceea ce spiritul
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]