5,168 matches
-
teleecran, conectat la astronava lui Greer, îi readuse brutal gîndurile la primejdia fundamentală. Minute în șir se holbă la racheta unde treburile fuseseră lăsate neterminate. Apoi, tremurînd, întrerupse legătura. Era un coșmar așteptarea asta, gîndi ea. Mîncă un sandvici și sorbi un pahar dintr-o băutură care i se păru fără nici un gust. Atîta își aminti să facă pentru a-și potoli foamea la prînz. Telejurnalul de la începutul după-amiezii era mai optimist. Ascultîndu-l își recăpătă încrederea. Totul era împotriva Arsenalelor. Izbuti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
HOLBĂ VĂZÎNDU-L PE AMIRALUL DIRN. \ DA, IZBUTI EA ÎN CELE DIN URMĂ SĂ SPUNĂ. DA, VIN IMEDIAT, SE RIDICĂ ÎN PICIOARE AVÎND SENTIMENTUL APROAPE NEFIRESC AL UNUI IMPULS IMPERIOS. NAVA COSMICĂ ERA PREGĂTITĂ, AȘTEPTÎND-O PE EA SĂ-I SOARBĂ SECRETUL. DAR ÎNTR-O AFACERE CA ACEASTA, AVÎND DE ÎNFRUNTAT ÎMPOTRIVIREA PUTERNICILOR FĂURITORI DE ARME, UN MINUT PUTEA SĂ CONTEZE MULT, PUTEA FI PREA TÎRZIU. ALERGĂ LA UȘĂ. NAVA COSMICĂ GREER (EA CONTINUA SĂ-I SPUNĂ AȘA ÎN LIPSA UNUI NUME
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
recăzu pe scaun, amețit și cu o greață cumplită. A treia oară nu mai încercă să se ridice, ci se lăsă jos pe podea și se tîrî către minuscula bucătărie. ÎI TREBUI UN CEAS ÎNTREG PENTRU A MÎNCA, CĂCI DUPĂ CE SORBI CÎTEVA ÎNGHIȚITURI DINTR-O SOLUȚIE ÎNVIORĂTOARE DE DEXTROZĂ, SE STRĂDUI SĂ ADOPTE O DIETĂ PRUDENTĂ. APOI ÎI VENI ÎN MINTE CĂ AR TREBUI SĂ DOARMĂ. ȘOVĂI ÎNSĂ. MAI RĂMÎNEA PROBLEMA DISTANȚEI SALE FAȚĂ DE PĂMÎNT ȘI CIUDĂȚENIA FAPTULUI CĂ NU SIMȚEA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
am îndreptat spre biserică într-o trăsură dată de conducerea atelierului CFR Pașcani,frumos aranjată,trasă de doi cai albi,și ținându-mă prima dată în viață că sunt un prinț însoțit de o frumoasă prințesă. În jur, toată lumea aplauda sorbindu-ne din ochi că eram tineri și frumoși. După cununia religioasă ne-am întors la casa părintească a soției unde am petrecut până dimineață ,momente de vis pe care nu le-am putut uita niciodată. Mare mi-a fost surpriza
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
decupat din proza decadenților francezi. Fostul dandy, familiar al bordelurilor, alege să se exileze între proprii săi soldați, odată ce semnele leprei se ivesc pe trupul său. Mort viu, ce își contemplă agonia fizică și morală cu cinismul unui chirurg, Fanfulla soarbe din acel martini ce transmite, peste timp și spații, farmecul jazz age. Leprosul dandy locuiește aceeași bolgie din infern în care se află, suspendat, Gatsby al lui Scott Fitzgerald. Sunetul muzicii nu mai poate trezi decât fantomele unui Occident jertfit
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în care a început această nouă aventură. Fiecare dintre locatarii de la Moulinsart își degusta, în colțul său de lume, porția de fericire - tolănit în fotoliu, cu aerul nobiliar pe care îl afișa în zilele în care era prost dispus, Haddock sorbea tacticos din rația sa de whisky, în vreme ce, la câțiva pași de el, Milou se odihnea, surâzător și satisfăcut, după ce smotocise im prudenta pisică ce trecuse granița domeniului său. Din labo ratorul lui Tournesol răzbăteau, cu exactitatea unui metronom, ecourile micilor
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
cu oglinzi mari, venețiene, în care lumina candelabrului se reflecta orbitoare continuu, și că Bătrânul stătea acolo numai noaptea, trântit într-unul din fotoliile de răchită, celălalt fiind permanent gol, cu o carafă de limonadă galbenă în față, din care sorbea din când în când. Se gândea probabil la tinerețea lui aventuroasă; sau poate îi plăcea să se vadă reflectat de peste tot în. oglinzi, cu fața lui pergamentoasă și cu ochii scânteind de amintiri. Suferea, se zicea, de insomnii. Dimineața, se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
nou, în fața ceștilor de aramă, la măsuțele de tablă albe și scorojite. Parcă nu plecaseră niciodată de-acolo, îmbătrînind, alții sau aceiași, fără să se ridice de la mese. Parcă stăteau acolo de când erau copii; creșteau, îmbătrîneau, ca Profetul, tăcând și sorbind câte o înghițitură de cafea rece și uitîndu-se în răstimpuri de-a lungul drumului. Între ei și mine se înălța un zid nevăzut dincolo de care presimțeam o taină și o primejdie. Probabil că orice panică ar fi dispărut, ca o
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
cochilia în care se retrăgea ca un melc, de cum simțea un pericol, decât o politețe lipicioasă și fadă. Cât privește bătrânii, ei mă ajutau din toate puterile să fiu mulțumit de mine. li interesa tot ce spuneam și mă ascultau sorbindu-mi cuvintele. Numai Filip și Mopsul erau mai rezervați. Filip, dintr-o prostie. Se temea să nu-l pun la punct când mi se adresa cu "domnule scluptor". Mopsul, fiindcă nu era prost și înțelesese din atitudinea mea că era
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
moderate, neutre. —E cu siguranță un eveniment istoric, spuse unul. —Oamenii din toată lumea vor vedea asta, spuse altul. Amândoi păstrau opțiunea de a adăuga că era „un act mârșav al contrarevoluționarilor sioniști, care trebuiesc pedepsiți cât mai repede“. Abdel-Aziz își sorbea în continuare cafeaua, pipăind din când în când rucsacul lui Salam pentru a se asigura că descoperirea fiului său mai era încă înăuntru. Se afla acolo cam de cincisprezece minute când un bărbat mai tânăr, probabil de vreo treizeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Așa că i-au schimbat numele. — Dar nimeni nu ține minte noul nume, așa că îi spun „cafeneaua care era Moment“. —Exact. Zâmbi. Uri se afla deja acolo, la o masă din colț, aplecat asupra unei căni pline cu cafea. Nici măcar nu sorbise din ea. Neras, arăta de parcă n-ar fi dormit de câteva zile. Maggie se așeză în fața lui și așteptă ca Uri să se uite la ea. Într-un final, renunță să mai aștepte. — Deci când e înmormântarea? — Nu știu. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
nostru că nu suntem în Camp David sau mai știu eu unde, spuse Sanchez. Dacă am fi fost, taberele s-ar fi dus deja acasă până acum. Și așa sediul guvernului e practic gol. Maggie depunea eforturi ca să se trezească, sorbind din cafea. Nu-mi spune: cele două părți și-au retras negociatorii pentru „consultări“? —Exact. —Și asta a pornit de la crime? — Da. Mai întâi a fost Guttman, apoi Nour. Ca să nu mai vorbesc de raidul Jenin asupra chibuțului azi-noapte... —Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
mai intraseră câțiva clienți, un bărbat care își trecea degetele peste un formular de curse, o blondă prost dispusă care părea să aibă o anumită legătură cu barul și un tânăr elegant care fuma Salem, aprinzând țigară de la țigară și sorbea lacom daiquiri cu gheață. — Ignatius, hai mai bine să plecăm, îl îndemnă doamna Reilly, râgâind. — Cum? urlă Ignatius. Trebuie să rămânem ca să privim corupția. A început deja să se instaleze. Tânărul elegant își răsturnă paharul pe haina de catifea verde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ocup cu vânzarea hainelor vechi. Îți dau zece dolari pentru ea. — Aiurezi! Pentru asta? — Cincisprezece? — Serios? Doamna Reilly își scoase pălăria. Uite-o aici, drăguțule. Tânărul își deschise portofelul și-i întinse doamnei Reilly trei bancnote de câte cinci dolari. Sorbind ultimele picături din pahar, se ridică și spuse: — Acum chiar că trebuie să plec. — Așa curând? Am fost absolut încântat să te cunosc. — Ai grijă, că-i frig și umezeală afară. Tânărul zâmbi, puse cu grijă pălăria sub trencicot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mâncat mult la prânz. — Ei, ce păcat! Umplu pe jumătate două cești cu o cafea groasă și rece și turnă laptele clocotind până le umplu bine. Lui Ignatius îi plac gogoșile. Îmi spune: „Mamă, tare-mi plac gogoșile“. Doamna Reilly sorbi puțină cafea de pe buza ceștii. Acum e dincolo-n salon și se uită la televizor. În fiecare după-amiază, fie ploaie, fie vânt, se uită la spectacolu’ ăla cu copii care dansează. În bucătărie muzica se auzea ceva mai slab decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mancuso, nădăjduind că doamna Reilly a epuizat ce avea de spus despre fiul ei. — Așa? Puse trei lingurițe de zahăr în cafeaua ei și ținând lingurița în ceașcă cu degetul mare, astfel încât coada amenința să-i intre în ochi, mai sorbi o dată. Și ce-a zis, puiule? I-am spus că fac cercetări asupra accidentului și că ai alunecat pe strada udă. — I-ai spus bine. Și el ce-a răspuns? — Că nu vrea să se judece. Vrea s-ajungeți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Palermo, șeful de echipă al fabricii, care este, ca să spun așa, prieten bun cu sticla, așa cum o dovedesc numeroasele contuzii cu care s-a ales, căzând printre mesele de croit și mașinile de cusut. Dar n-am avut succes. Probabil sorbea pe îndelete un prânz lichid la una dintre numeroasele cârciumi din vecinătatea întreprinderii noastre. Pe lângă fabrica Levy Pants găsești câte un local la fiecare colț de stradă, un indiciu că salariile sunt extraordinar de mici. În cvartalele deosebit de sărace există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Seven-Up. Luă lingura, gustă salata de cartofi și, curățind lingura cu buzele, o puse din nou pe șervețelul de hârtie. Dinspre familia din cealaltă jumătate a casei în care locuia Santa începu să se audă ceva ce aducea a ceartă. Sorbind băutura, doamna Reilly își lipi urechea de perete încercând să prindă înțelesul țipetelor. — Angelo ia niște medicamente de tuse, spuse Santa, întorcându-se în salon. — Casa asta a ta are pereți foarte buni, dragă, spuse doamna Reilly, care nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și mormăind ceva despre Myrna Minkoff. Prin ușă, doamna Reilly îl auzise pe Ignatius spunând cu voce tare: „Ar trebui biciuită până cade la pământ!“ Urmă o lungă tăcere, întreruptă doar de zgomotul violent pe care îl făcea doamna Reilly sorbind din pahar. — Vrei niște cartofi crocanți? întrebă în cele din urmă doamna Reilly, deoarece constatase că tăcerea o făcea să se simtă și mai stingherită. — Da, cred că da. — Sunt în pungă, chiar lângă dumneata. Doamna Reilly îl privi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fi priceput că biletul era scornirea ruptă de realitate a unei minți bolnave. Ar fi putut să-l arate și conducerii. Soluția era, la urma urmei, una materială. Să-l prezinte pe domnul Reilly în carne și oase. Doctorul Talc sorbi vodca cu suc de roșii pe care o bea întotdeauna după o reuniune în care se consumase mult alcool și își privi ziarul. Cel puțin scandalagiii din Cartier se distrau vârtos. Sorbi din băutură și își aduse aminte cum aruncase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Reilly în carne și oase. Doctorul Talc sorbi vodca cu suc de roșii pe care o bea întotdeauna după o reuniune în care se consumase mult alcool și își privi ziarul. Cel puțin scandalagiii din Cartier se distrau vârtos. Sorbi din băutură și își aduse aminte cum aruncase odată domnul Reilly toate tezele semestriale în capul demonstranților din anul întâi care treceau pe sub ferestrele clădirii unde își avea corpul didactic birourile. Cei din conducere își aminteau și ei, probabil. Zâmbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
pentru a prelua controlul. Războiul Invizibil Cei mai mulți oameni nici măcar nu știu că deja a început războiul împotriva drepturilor individului. Acesta este motivul pentru care îl denumesc Războiul Invizibil. Oamenii își duc în continuare existențele confortabil, luându-și copii de la școală, sorbind o ceașcă de cafea sau îndreptându-se spre locurile de muncă. Este vorba despre un conflict invizibil deoarece cei mai mulți oameni nu-și dau seama de existența lui. Acesta este motivul care îl face să fie extrem de periculos. Mulți ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
strategic așezată la locul ei. Ne situam într-o poziție de confruntare în această încăpere. La început am simțit o oarecare stânjeneală, dar treptat m-am acomodat și începeam să înțeleg scopul acestei dispuneri - o confruntare în tăcere, onestă. Pe măsură ce sorbeam din ceaiul de iasomie și ne instalam în scaunele supradimensionate de Mandarin, deveneam parte din această ceremonie oficială. Era vorba despre ceva mai mult decât o simplă întâlnire. Era o întâlnire a spiritelor venite din diferite părți ale hărții culturale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
și făcând clătite În bucătărie... Nu v-ați săturat să ne trimită În fiecare lună pozele acestei femei total străine? Oricum, de ce ne zâmbește? Nici măcar n-am Întâlnit-o vreodată pe femeia asta, pentru numele lui Allah! Asya și-a sorbit ceaiul, ignorând faptul că era Încă fierbinte de-ți frigea limba. Călătoriile nu sunt sigure. Drumurile sunt pline de pericole. Avioanele sunt deturnate, mașinile sunt zdrobite În accidente... până și trenurile se răstoarnă. Opt oameni au murit ieri Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
spre Turnul Galata, un cartier În care străzile nu dormeau niciodată, iar pietrele de pavaj cunoșteau multe secrete, sub razele soarelui reflectate de ferestrele clădirilor dărăpănate și printre țipetele pescărușilor, Asya Kazanci stătea goală și nemișcată, ca o statuetă ce sorbea talentul artistului care o sculpta dintr-un bloc de marmură. Așa cum mintea ei bântuia tărâmul fanteziei, la fel se Încolăcea și fumul gros pe care-l inhalase În trupul ei, arzându-i plămânii, exaltându-i spiritul până când, În cele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]